Copiii din afara căsătoriei – egali în drepturi cu cei din căsătorie

Share Button

Această egalitate dintre copii se reflectă în toate drepturile (şi/sau obligaţiile) dintre părinte(i) şi copil(i). Spre exemplu, în raporturile de moştenire, în cazul în care ar veni la moştenire doar copiii defunctului, moştenirea se va împărţi între aceşti copii în mod egal.

Astfel, atât copilul din afara căsătoriei (sau adoptat) va avea o cotă egală cu a copilului din căsătorie. Însă, trebuie precizat că această egalitate se reflectă în ce priveşte relaţia cu părintele biologic, deoarece un copil din afara căsătoriei nu ar putea moşteni soţia tatălui său (sau soţul mamei sale). În acest ultim caz, copilul din căsătorie îi va moşteni pe ambii soţi ca urmare a legăturii de rudenie cu amândoi. Excepţia există totuşi, în cazul copilului adoptat de ambii părinţi, când practic se nasc raporturi de rudenie între ambii soţi şi copil (iar copilul adoptat va moşteni ambii soţi).

Un alt exemplu în ce priveşte egalitatea, poate fi indicat cu privire la obligaţia de întreţinere.

Astfel, părintele este obligat a participa la cheltuielile copilului său, indiferent că este din afara căsătoriei, adoptat sau din căsătorie. Ca atare, chiar dacă părinţii nu sunt căsătoriţi, tatăl copilului este obligat în a participa la cheltuielile cu privire la creşterea, educarea şi dezvoltarea copilului său.

Primele rude chemate la moştenirea defunctului sunt descendetii. În această categorie intră: copiii, nepoţii, strănepoţii, urmaşii acestora la infinit, în linie directă, indiferent de sex, şi fiind fără relevanţă dacă provin din căsătorie sau din afara căsătoriei, în acest din urmă caz cu condiţia ca filiaţia să fi fost stabilită potrivit legii.

Hotărârea judecătorească definitivă, prin care se stabileşte paternitatea copilului din afara căsătoriei, produce efecte retroactive, până la data concepţiei. În consecinţă, de la această dată, copilul conceput are vocaţie sucesorala la moştenirea lăsată de tatăl din afară castoriei, decedat în timpul procesului de stabilirea a paternităţii din afara căsătoriei, precum şi la moştenirea lăsată de rudele faţă de care are vocaţie succesorală, ca urmare a stabilirii filiaţiei din afara căsătoriei ( descendenţii şi ascendenţii tatălui, rudele colaterale până la gradul iV, calculat în raport cu copilul din afara căsătoriei )

Bineînţeles, copiii născuţi din căsătorii diferite vor moştenii împreună numai pe tatăl lor comun sau pe mama lor comună, neavând vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de tatăl vitreg, respectiv mamă vitregă.

Deşi nu este, în terminis, consacrata de Codul civil sau alte acte normative, şi cu toate că vocaţia succesorală legală – în principiu – trebuie să se sprijine pe o dispoziţie expresă a legii, totuşi, în prezent, nimeni nu o mai pune la îndoială, deoarece recunoaşterea vocaţiei succesorale legale a tatălui din afara căsătoriei este reclamata de raporturile de rudenie statornicite între copil şi tatăl sau prin stabilirea filiaţiei, de principiul egalităţii între sexe şi de principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale legate, precum şi de art. 106 din Codul Familiei, care o consacra indirect atunci când prevede – fără a distinge între filiaţia din căsătorie sau din afara ei – că părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului în afară de dreptul de moştenire şi de întreţinere .

Nu în ultimul rând, trebuie făcută menţiunea că dreptul la moştenire trebuie să fie un efect al stabilirii raporturilor de filiaţie, iar nu cauza ei.

O modalitate specială de împărţire a moştenirii, care se aplică în acele cazuri în care, în calitate de colaterali privilegiaţi, sunt chemaţi la moştenire fraţi şi surori ai defunctului, care nu sunt din aceeaşi părinţi, este împărţirea pe linii.

V-ar mai putea interesa si:

Mediere divort cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Cat costa un divort la notar?

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Oficiere logodna Bucuresti

Din acest punct de vedere, fraţii şi surorile defunctului pot fi de trei categorii:

Ø fraţi buni ( primari ), adică fraţi cu defunctul şi după tata şi după mama ( indiferent dacă sunt din sau din afara căsătoriei );

Ø fraţi consanguini ( consângeni ), adică fraţi cu defunctul numai după tata (chiar dacă sunt din sau din afara căsătoriei );

Ø fraţi uterini, adică fraţi cu defunctul numai după mama ( din sau din afara căsătoriei ).

Dacă la moştenire sunt chemaţi fraţi şi surori făcând parte din aceeaşi categorie, de exemplu toţi sunt fraţi consanguini cu defunctul, moştenirea se va împărţi potrivit regulii generale – pe capete. Dacă la moştenire sunt chemaţi fraţi şi surori din categorii deosebite, atunci moştenirea sau partea din moştenire care se cuvine colateralilor privilegiaţi, se împarte în două părţi egale, corespunzătoare celor două linii, linia paternă – dimidia paternis- , şi linia maternă – dimidia maternis -, apoi jumitatea paternă se împarte între fraţii defunctului, pe linie paternă, iar jumătatea maternă, între fraţii defunctului, pe linie maternă. Fraţii buni, fiind fraţi cu defunctul pe amblele linii, vor lua cotă parte corespunzătoare din ambele jumătăţi – privilegiul dublei legături – ( art. 674 C. c. roman ).

Dacă defunctul nu are moştenitori din primele trei clase, sau cei existenţi nu pot sau nu vor să vină la moştenire, legea cheamă la moştenire pe colateralii ordinari: rudele colaterale ale defunctului, care nu sunt fraţi sau surori, ori descendenţi ai acestuia.

Ei sunt chemaţi la moştenire până la gradul al patrulea inclusiv, unchi, mătuşi, veri primari şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului. La rândul lor, colateralii ordinali pot fi din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Sursa:http://www.rfi.ro/articol/stiri/diverse/copiii-afara-casatoriei-egali-drepturi-cei-casatorie-0

Share Button
(Acest articol a fost citit de 32 persoane, 1 vizite astăzi)