În cofetăria pe care o alesese clienta mea, drept loc de întâlnire, ne însoţea soarele, care strălucea pe tot peretele de geam, imprimând o stare de bine şi optimism. Era o atmosferă prietenoasă ca fundal al unei poveşti de viaţă pe care urma s-o aflu, pentru a încerca să o soluţionez.

Clienta mea, asistentă medicală, venise de curând în ţară, în concediu, cu familia ei (soţul şi copilul) şi se instalase la adresa ei din buletin, o casă tip duplex, pe care a construit-o împreună cu sora ei, jurist. Aceasta şi-a asumat responsabilitatea pentru întocmirea actelor, pe perioada în care încă se executa proiectul casei, timp în care sora ei trimitea bani pentru finalizarea construcţiei. Lucrurile păreau să fie în regulă, dar într-o noapte, după sosirea lor în ţară, în concediu, a avut loc o inundaţie de proporţii în locuinţa clientei mele şi ea a apelat, pentru reparaţie, la un constructor care le era şi vecin. Din cauza infiltraţiilor de apă pe timp friguros, au fost greu de uscat parchetul, covoarele şi piesele de mobilier, dar trebuia să fie găsită cauza care a condus la acea inundaţie. Cauza a fost semnalată de inginer ca fiind nerespectarea normelor de calitate în construcţii, folosirea unor materiale de construcţii improprii, inadecvate şi precare, ceea ce pune în pericol întreaga construcţie, nu numai partea care-i revine surorii rezidente în străinătate.

În urma acestei descoperiri a neregulilor de ordin tehnic, clienta mea a cerut actele casei de la sora ei, pentru a chema un expert care să evalueze pagubele, însă aceasta a susţinut că nu le mai are şi că pur şi simplu s-au pierdut într-un mod inexplicabil. Atunci surorile au avut o ceartă, în care şi-au reproşat una alteia tot felul de greşeli, discuţia degenerând în acuze grave şi ameninţări.

În această situaţie am fost solicitată ca mediator. Doamna din faţa mea era disperată în privinţa siguranţei construcţiei casei, a efortului financiar pe care urma să-l facă pentru lucrările de consolidare, trebuia să se ocupe de obţinerea unor duplicate ale actelor casei şi ale proiectului acesteia şi toate acestea se petreceau în timpul sărbătorilor, imediat după care toată familia lor trebuia să se întoarcă în Anglia, la serviciu. Părea un coşmar!

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

În cât timp trebuie să schimb buletinul după divorț

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti

– Care a fost motivul pentru care aţi dorit să locuiţi în aceeaşi casă cu sora dumneavoastră, Anca? Am întrebat, ştiind că toate lucrurile care ni se întâmplă, au un motiv.

– Am vrut să fiu aproape de Anca, chiar dacă asta se întâmplă doar o dată pe an, când venim în concediu. Ea este sora mea mai mică şi întotdeauna am încercat să am grijă de ea şi de familia ei. Fiecare se gândeşte la anii de pensie, este frumos să fii aproape de familia ta atât la bine, cât şi la rău.

– Să înţeleg că v-aţi imaginat un fel de parteneriat cu sora dumneavoastră, cu care aţi împărţit nişte responsabilităţi palpabile: actele juridice şi lucrările pentru cele două locuinţe separate, formând duplex-ul, îi reveneau ei şi susţinerea financiară, în mare parte vă privea pe dumneavoastră. Corect?!

– Da. Şi corectitudinea relaţiei între noi era de la sine înţeleasă.

– Ajungem şi aici. Haideţi să vedem latura pragmatică, pentru a câştiga timp. Înţeleg că cele două familii au căzut de acord asupra unei înţelegeri, pe care au considerat-o reciproc avantajoasă: construirea unei case cu două intrări separate, în parteneriat. Latura emoţională: aţi vorbit cu ea deschis despre anii de bătrâneţe şi despre dorinţa dumneavoastră de a fi aproape, să vă ajutaţi unii pe alţii?!

– Nu, dar mie aşa mi se pare normal să se întâmple, din moment ce împărţim terenul bunicilor noştri, în spaţiul căruia ne-am petrecut copilăria.

– Eu încerc să vă arăt că dumneavoastră aţi stabilit doar termenii unui parteneriat, nu şi cei ai unei relaţii de viaţă, cu sora mai mică. Ceea ce vi se pare dumneavoastră ”de la sine înţeles”, poate să nu pară aşa în viziunea ei. Vă spun toate astea pentru că anii în care se construieşte o casă sunt ani de uzură, de alergătură, de enervări cu toate aprobările obţinute cu greu, de întârzieri ale lucrărilor şi cei care s-au angajat să le rezolve, îşi fac un calcul sumar, în care ei se consideră a fi în pagubă faţă de parteneri, care doar trimit bani şi sunt scutiţi de toate celelalte neplăceri. Ştiţi cum se spune: ”unii cu mapa, alţii cu sapa”! După părerea mea, cheia în situaţia de faţă stă în restabilirea unei relaţii armonioase cu sora mai mică. Omul trece peste orgolii rănite şi decizii luate la nervi, numai dacă se simte iubit şi respectat! Primul pas în această mediere ar fi:

– Aţi putea să vă întâlniţi cu Anca şi să lăsaţi de-o parte tot ce s-a întâmplat în ultimul timp, pentru a o asigura de iubirea şi recunoştinţa pentru ea şi familia ei, care au făcut faţă greutăţilor perioadei de şantier? Este foarte important să stabiliţi acest nou punct de plecare în relaţia pe care o aveţi. Dumneavoastră veţi fi mai recunoscătoare şi Anca, mai responsabilă. Eu voi fi prezentă la discuţie şi voi face ca amândouă să vă concentraţi asupra modului cum puteţi să vă ajutaţi una pe cealaltă. Regulă: fără nici un reproş!

Am invitat-o pe doamna Anca şi deşi la început ea era suspicioasă în privinţa scopului întâlnirii lor, tonul calm şi ferm al surorii sale, care nu a făcut nici o referire la eventuala vină de care s-ar face vinovată (ea, Anca) ba mai mult, i-a cerut iertare dacă a greşit atunci când nu i-a arătat susţinere şi respect, în anii din urmă, a surprins-o.

– Poate că şi dumneavoastră aţi reacţionat emoţional (am intervenit eu) când aţi dat un sens nedorit situaţiilor cu care vă confruntaţi. Poate că deja s-a ajuns prea departe şi că aţi putea găsi împreună soluţiile raţionale, care să aducă din nou, cooperarea între cele două familii. Până mâine, vă rog să vă înţelegeţi asupra variantelor viabile de soluţii pe care le puteţi duce la bun sfârşit cu dorinţa de a vă ajuta una pe cealaltă. Acestea vor fi trecute în Acordul de Mediere, care va fi semnat de dumneavoastră, amândouă. Împreună cu soluţiile practice, pe care vi le asumaţi, puteţi conveni şi asupra cerinţelor de ordin emoţional: acordarea respectului, a susţinerii, a recunoştinţei şi înţelegerii, fără de care nici un parteneriat nu rezistă. Astfel, acordul scris are valoarea unui înscris sub semnatură privată şi poate evita un război între familii, purtat în instanţă, cu sentimentele negative duse la extrem, în care nimeni nu este învingător.

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

-În cât timp trebuie să schimb buletinul după divorț

–Oficiere logodna Bucuresti

Sursa:Mediator Roxana Cozma ziaruldeiasi.ro