Vorba veche din popor spune „rau cu rau, dar mai rau fara rau“ si reuseste sa defineasca o multime de relatii nesatisfacatoare in care ne complacem sa coexistam. Firesc, ne intrebam atunci – stiind ca este sanatos sa lucrezi la relatia din care faci parte – cat de departe este prea departe?

Daca ar fi sa definim oamenii din jurul nostru intr-un mod cat mai obiectiv, am intelege ca nu exista oameni buni sau rai, ci diferiti, sub o multitudine de aspecte, cu tendinte pozitive sau negative, in functie de context. Prin urmare, un sef care ni se poate parea rau, pentru familia lui este un om bun, iar un amic de treaba, in relatie poate fi nesuferit.

Percepem pe cei de langa noi in functie de relatia in care suntem cu ei, de asteptarile pe care le avem, precum si de compatibilitatea cu persoana respectiva in situatiile in care ne regasim.

Cel mai supus sintezei si analizei ramane, de regula, partenerul de viata, pe care, avandu-l aproape si investindu-l cu destul de multe asteptari, tindem fie sa il supraapreciem, fie sa il subapreciem. Ca sa incercam sa ramanem corecti, ar trebui sa ne raportam atat la noi insine, cat si la avantajele sau dezavantajele pe care le avem din aceasta relatie.

Unul dintre miturile cele mai frecvent proiectate asupra partenerului cu care o relatie nu este tocmai fericita, este acela ca lucrurile se vor schimba. Nu spun ca nu exista cazuri sau situatii in care acest lucru este posibil.

Dar acestea tin mai mult de detalii, de comportamente noi care pot disparea, de abordari si comunicare pe care le putem dezvolta si adapta unul la altul.

Cand insa vine vorba despre trasaturi care definesc o persoana, cum ai gasit-o, cam asa o ai si in continuare. De aceea spunem, atunci cand relatia este abia la inceput si totul este minunat, ocazio­nal sa ne dam jos ochelarii cu lentile roz si sa ne uitam la omul din fata noastra cat mai minutios.

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti

Odata ce suntem intr-un cuplu, vom continua sa apreciem partenerul si calitatea relatiei prin prisma noastra subiectiva. Iar daca este de dorit sa acceptam anumite diferente si sa fim deschisi dorintelor si preferintelor partenerului, este recomandat sa apreciem corect si daca relatia respectiva nu este una benefica pentru noi.

Poate ne simtim indragostiti, poate am creat deja o dependenta fata de persoana res­pectiva, dar iubirea nu inseamna nici suferinta, nici tristete, nici disconfort. Iar daca ne confruntam cu ele, chiar si dupa ce am incercat sa corectam si sa negociem cu partenerul, este timpul sa mergem mai departe.

Intrebata despre semnele unei relatii nesanatoase, psihologul Roxana Nicu­lescu spune ca „exista o serie de relatii care se pot incadra intr-un tablou patologic de posesivitate, dependenta emotionala sau economica, relatii ba­zate numai pe anumite interese finan­ciare, sexuale etc. si care necesita o evaluare riguroasa de catre un specialist.

Vorbind despre relatii, in general, este foarte greu de stabilit daca o relatie este nesanatoasa, insa putem identifica momente, situatii sau perioade cu dezechilibre.

 

Totul e bine la inceput

De cele mai multe ori, la inceputul relatiei, cand se instaleaza starea de indragostire, mai toate lucrurile merg bine, niciun efort pe care il facem pentru partener nu este greu si avem tendinta sa-l evaluam pozitiv (credem ca este perfect, chiar si eventualele defecte pe care le observam par minore, simpatice, usor tolerabile).

Ulterior, cand aceste emotii dispar ori se diminueaza semnificativ, sentimentele au doua directii posibile: fie dispar, fie se transforma in iubire, un sentiment mai stabil, in care relatia este privita intr-un mod realist, cu mai multa seriozitate si implicare.

In cazul in care sentimentele au disparut la unul dintre parteneri, sunt sanse mari ca relatia sa nu mai poata fi salvata, deoarece indiferenta genereaza lipsa de motivatie. De asemenea, apare riscul de a se instala dispretul, acesta distrugand, de cele mai multe ori, relatia.

Surprinzator, certurile ocazionale nu sunt in legatura directa cu despartirile sau cu lipsa sentimentului de iubire. Cel mai des, daunatoare pentru relatie este lipsa de comunicare. Prin certurile ocazionale, care apar in orice relatie, se poate rezolva o serie de conflicte, acest lucru putand fi constructiv, atat timp cat partenerii incearca sa ajunga la o concluzie comuna in divergentele aparute.

De asemenea, relatiile care se intind pe o perioada mai mare de timp intr-un mod armonios, sunt insotite, de cele mai multe ori, de toleranta si de o viziune asemanatoare asupra vietii. Contrar conceptiei ca diferentele se atrag, principiile de viata asemanatoare ne asigura o relatie de mai lunga durata.

As zice ca o relatie e nesanatoasa pentru o anumita persoana daca acesteia i se incalca demnitatea (cum ar fi violenta verbala sau fizica) sau daca, in cea mai mare parte a timpului, nu se simte iubita, acest lucru implicand o serie de sentimente de frustrare, tensiune, depresie, anxietate, care se intind pe o durata de timp semnificativa si care pot fi legate in mod direct de relatia respectiva“.

Oana are o relatie de patru ani cu George si spune ca „mi-a luat mult timp sa imi dau seama ca imi submineaza stima de sine. Criticile constante, reprosurile, sublinierea greselilor, precum si dezamagirea pe care o afisa fata de propria mea persoana, mult timp m-au determinat sa incerc sa fac mai mult, altceva, sa fiu altfel.

Mi-a luat mult timp sa realizez ca nici fizic nu ma mai simt bine in preajma lui. Ca, de indata ce ajungeam acasa de la munca sau cand stiam ca vine, simteam o stare de anxietate si dorinta de a o rupe la fuga pur si simplu.

Datorita unui curs urmat, am reusit insa sa ma distantez fizic de el si totodata sa ma reapropii de mine si de ceea ce imi doresc. Am realizat ca imi este bine fara el si, chiar daca nu mi-a fost usor sa rup o relatie de patru ani, sunt multumita ca am reusit“.

Perseverenta si incapatanare

Firescul unei relatii nu sta doar in momentele de tandrete si bucurie, ci si in micile inconveniente, in compromisuri si uneori si in certuri. Nu exista ideal si nici perfect, dar exista toleranta si acceptare, precum si imaginea de ansamblu.

Iar daca aceasta din urma este una care ne ofera confort fizic si psihic, justifica incercarile de a cladi relatia, de a o construi, de a-l descoperi pe celalalt, acceptandu-l si ajutandu-l tot­odata sa ne cunoasca si sa ne inteleaga pe noi insine.

Daca totusi comportamentele lui ne afecteaza, iar schimbarea nu da semne sa apara, trebuie sa punem in balanta relele si bunele si sa hotaram daca putem continua sau nu. Ce putem face este sa discutam cu partenerul si sa-i expunem nemultumirile noastre intr-un mod cat mai usor de acceptat si de inteles de catre acesta, iar ce nu putem face, este sa schimbam ceva in locul lui.

Schimbarea va veni din partea acestuia, daca este pregatit, daca si-o doreste si daca o poate face. „Am incercat sa il inteleg pe Simion cat am putut de mult. Am incercat sa ii inteleg mediul si educatia, lipsurile avute si reticentele si sa imi explic totul prin prisma acestora. Am ajuns chiar si la psiholog pentru a expune situatia lui, dar, din pacate, el nu a fost dispus sa mearga, la randul lui.

Apoi, treptat, mi-am dat seama ca nu pot face anumite schimbari pentru ca nu stau in puterea mea. Dedicarea orbeasca pe care o aveam spre a-l intelege pe el si a-l ajuta pe el, ma tinea pe mine, nevoile, dorintele mele in planul secund. Am invatat sa ma raportez mai mult la mine si la ceea ce imi doresc cu adevarat, iar dupa o perioada am inteles ca Simion nu se va schimba si nici eu nu ma pot adapta si cenzura la nesfarsit.

Am inteles, pur si simplu, ca eram nefericita. Chiar daca inteleg problemele lui, am inteles si ca nu vrea sa le rezolve si ca s-a obisnuit sa traiasca intr-un cerc vicios. Cerc din care eu, recent, am iesit“, spune Daniela.

Dragostea e baza

Cand ne propunem sa ne dedicam rezolvarii unor probleme de cuplu, „in primul rand, este important sa aflam daca partenerul mai are sentimente de iubire. Fara sentimente de iubire, recuperarea relatiei este foarte grea.

Pe langa acest lucru, este important sa identificam de ce anume este nevoie ca celalalt sa se simta iubit/a si sa incercam sa-i oferim acest lucru. Urmatorul lucru este sa incercam sa imbunata­tim comunicarea cat se poate de mult. Comunicarea cu asertivitate este foar­te eficienta, deoarece implica lipsa agresivitatii, existenta calmului, a gandirii constructive.

Daca ne concentram numai pe cine este vinovat, nu ajungem la solutii care sa ne ajute relatia. De asemenea, aceste demersuri ne pot ajuta sa realizam daca relatia poate fi continuata. Uneori, desi exista sentimente de iubire, partenerii au planuri de viitor sau principii de viata diferite, care nu permit construirea unei relatii stabile.

Si, nu in ultimul rand, este nevoie ca ambii parteneri sa isi sustina declaratiile si angajamentele prin comportament. Aici se poate intampla ca partenerii sa comunice prin limbaje diferite, in functie de nevoile fie­caruia: timp acordat, servicii oferite, verbal si nonverbal.

Tocmai de aceea, este extrem de importanta comunicarea acestor nevoi si gradul in care partenerul poate si vrea sa raspunda acestor nevoi. De asemenea, cea mai des intalnita greseala in demersurile de salvare a unei relatii este sa credem ca doar celalalt a gresit, sa ne concentram pe partile negative din relatie si pe defectele celuilalt. Aproape nimic bun nu poate iesi de aici.

Daca dorim sa-l «indreptam» pe celalalt, va recomand sa folositi exemplul personal, sa oferiti, inainte de a cere, si sa nu uitati sa cereti, intr-un mod asertiv, diplomatic.

Totodata, stabiliti, cat puteti de bine, care sunt momentele potrivite pentru «negociere». Intram in relatie cu impresia ca ni se cuvine, ca celalalt «ar trebui» sa stie, sa afle, sa ne citeasca gandurile etc. si sa uitam ca relatiile, ca si multe aspecte din viata, in general, necesita efort, rabdare si comunicare“, spune psihologul Roxana Niculescu.

Stop joc

Demersurile repetate de a schimba, indrepta, intelege o relatie, care nu duc la nicio realizare sau implinire, ajung sa ne epuizeze, sa ne demoralizeze. Chiar si atunci, multi vor insista, vor continua sa incerce si sa spere intr-un miracol…

Daca vorbim de maruntisuri, poate ca acestea sunt sarea si piperul sau doar mici suparari, dar daca vorbim de fapte care ne apasa in viata de zi cu zi, afectandu-ne constant in mod negativ, este bine sa stim si cand sa spunem „gata!“.

Roxana Niculescu considera ca „un moment bun pentru incheierea unei relatii este atunci cand ati incercat tot ceea ce este posibil, inclusiv indicatiile de mai sus, si nu ati reusit sa schimbati nimic in bine.

Sa nu uitam ca pentru fiecare exista mai mult decat un partener potrivit in viata, astfel incat, dupa o perioada de regasire a echilibrului, puteti incepe sa va cautati o noua pereche, un nou partener. Unele persoane insista sa ramana in relatii preponderent conflictuale din cauza unor credinte generatoare de anxietate si depresie, cum ar fi:

«Daca ne despartim, nu voi mai fi iubit vreodata, nu voi mai putea iubi pe altcineva, nu voi mai gasi un alt partener», «nu as suporta singuratatea si/sau rusinea», «lumea va crede ca despartirea este din vina mea si ca nu sunt valoros», «viata mea se termina fara el/ea» etc.

De asemenea, intr-o relatie este nevoie ca ambii parteneri sa depuna eforturi pentru continuarea ei. Nu vorbim aici de o impartire mercantila a sarcinilor sau a dovezilor de iubire, ci de eforturi constante si perseverente din partea fiecaruia“.

Doi pe un balansoar

„Cand Irina mi-a facut primul scandal, eram de cateva saptamani impreuna si m-am gandit ca poate, necunoscandu-ma foarte bine, a reactionat prin prisma unor tare ori sub impulsul frustrarii. Treptat, insa, am descoperit-o ca persoana pusa mereu pe cearta, nemultumita, extrem de solicitanta si… perversa chiar.

Ajunsese sa ma ameninte ca, daca nu fac un anumit lucru (de pilda, sa nu plec intr-o delegatie) o sa isi faca sau o sa imi faca rau. Cred ca si eu am o fire masochista, pentru ca, mult timp, mi-am imaginat ca ma iubeste foarte mult si de aceea este atat de vulcanica. Totusi, dupa aproape doi ani, am clacat.

Nu mai aveam prieteni, pentru ca ea nu placea pe nimeni; imi pierdusem din angajati, intrucat devenisem insuportabil, defulandu-mi nervii la birou, si am avut nevoie de ajutorul prie­tenilor si al unui psiholog ca sa inteleg ca sunt intr-o relatie toxica. Incerc inca sa imi revin, desi au trecut patru luni de atunci,“ povesteste Sorin.

Limita este disconfortul nostru. Atunci cand bucuria pe care ne-o aduce o re­latie este net inferioara nefericirii, a persista in aceasta relatie inseamna sa ne desconsideram si sa ne adancim in suferinta. Desigur, intr-o relatie este necesar sa muncim, sa construim, sa invatam de la celalalt si sa ne adaptam.

Dar toate acestea sunt posibile atunci cand exista reciprocitate si evolutie in directia dorita de ambii parteneri. Cand nu gasim implinirea dorintelor si a nevoilor, chiar daca pare greu, este mai usor pe termen lung daca iesim din relatia respectiva.

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti

Autor: Iulia Barca- Psiholog Roxana Niculescu- [email protected] www.psihosolutii.rohttp://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/relatiile-de-cuplu-care-nu-ne-fac-bine-2141347/3