Prin mediere, părinţii pot controla viitorul lor si al copiilor lor, se redefinesc relaţiile de familie într-o noua structură iar la nivel psihologic, medierea reprezintă o modalitate de ajustare a părinţilor in privinţa acceptării separării.
In acest sens, in cadrul procesului de mediere, cooperarea parentală, bazată pe voinţa lor comună de a planifica activităţile copilului şi de a stabili un plan parental comun, constituie elementul fundamental cu care părinţii vor recadra relaţiile lor de familie intr-o nouă structură, stabilă, predictibilă şi funcţională.
Efectele pozitive ale medierii, pe termen lung asupra calităţii relaţiilor dintre membrii familie pot fi evidenţiate prin următorul exemplu:
– relaţiile părinţilor înaintea intrării in mediere erau deteriorate, nu comunicau in legătură cu problemele importante privind creşterea copiilor, se aflau in perioada de divorţ cu dosar pe rolul instanţei de judecată, copilul mai mare in vârsta de 8 ani refuza in mod constant orice contact cu mama sa, refuzul său având legătură cu îngrijirea de bază, asistarea la lecţii, timp liber. Stilurile parentale erau diferite: unul autoritar al mamei si permisiv al tatălui; regulile de educaţie şi disciplină erau inconsistente; performanţele copilului la şcoală erau scăzute, tendinţele comportamentale erau de izolare si de refuzul interacţiunii cu ceilalţi copii de vârsta sa; problemele emoţionale cu care se confrunta copilul erau furie, vinovăţie, autoblamare; abilităţile de comunicare erau reduse; al doilea copil in vârsta de 3 ani si jumătate manifesta tendinţe de ataşament anxios faţă de mama sa, comportamente de încăpăţânare, tulburări in alimentaţie.
Având in vedere criteriile specifice de evaluare a interesului superior al copilului, precum şi factorii protectivi care contribuie la ajustarea copiilor postdivorţ, s-a procedat la urmărirea celor mai importante domenii în cadrul procedurii de mediere. Aceste domenii au fost:
– Identificarea stresorilor sistemului de familie (divorţul, paternurile disfuncţionale de comunicare în cuplu şi familia nucleară, lipsa unor reguli consistente si clare, triangularea fetiţei în conflictul părinţilor, graniţele difuze intre familia nucleară şi cea extinsă).
– La nivel individual, strategii diferite de reacţie la stres (stilul mamei era definit prin agresivitate, nevoia de control, dominanţă iar stilul tatălui prin evitarea confruntării directe).
– Identificarea conflictului de roluri, intimitatea şi balanţa puterii in cuplu cu scopul de a reducerea intensitatea conflictului dintre cei doi soţi
– Identificarea mesajelor copilului care se află in spatele acestui comportament opoziţional. Distincţia intre prezenta sindromului de alienare şi comportament opoziţional.
– Identificare prezentei / absentei unor patologii la nivelul personalităţii fiecărui părinte
– Identificarea factorilor care menţin problema si care sunt resursele fiecărui membru si ale sistemului
– Ajutarea părinţilor de a da o noua structură relaţiilor de familiei.
– Înlăturarea copilului din triangulare prin învăţarea de către părinţi a unor noi abilităţi de a comunica şi interacţiona.
– Psihoeducaţia are rolul să ajute părinţii să înţeleagă situaţia şi să-i motiveze în rezolvarea problemei, făcând diferenţa intre rolul de părinte şi cel de soţ.
Primul obiectiv este reducerea intensităţii conflictului, un rol facilitator avand întâlnirile separate cu fiecare dintre părinţi.
Al doilea obiectiv important constă în stabilirea unor noi reguli de comunicare în care copilul nu mai este folosit pe post de mesager.
Alţi paşi specifici privind tehnicile folosite in procesul de mediere care trebuie avuţi în vedere, sunt următorii:
– Identificarea şi verbalizarea intereselor pe care le au in vederea obţinerii custodiei
– Clarificarea emoţiilor pe care le resimt ca adulţi in procesul de separare, reducerea anxietăţii mamei, implicarea tatălui.
– Ordinea de discuţie privind subiectele disputei a stabilit cu prioritate cele mai elementare reguli de comunicare intre cei doi părinţi – să ia decizii simple la început (e.g. „cum comunicăm”) care să aibă şanse mari de reuşită, fapt care-i motivează să continue negocierea pentru deciziile complexe cum sunt: stabilirea custodiei, programul de vizitare).
– Întâlnirile cu familia extinsă sunt importante pentru că au avut o contribuţie la intensitatea si nivelul conflictului.
Identificarea resurselor sistemului care pot ajuta la reconstruirea relaţiilor de familie intr-o altă formă precum şi la clarificarea rolurilor.
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
Cel mai adesea procesul de mediere are consecinţe pozitive în următoarele directii:
– Se stabilesc si respectarea unor reguli clare de comunicare între cei doi părinţi;
– Se reconstruiesc legăturilor dintre părinţi – copii;
– Se reduc tensiunile dintre părinţi. Fiecare a împărtăşit interesele si dorinţele lor privind timpul petrecut împreună cu copii;
– Se stabileşte un plan, denumit „Cum comunicăm ?” (e.g. Mama renunţă la doică deoarece a inteles de ce este important pentru soţul ei să-l ridice si pe copilul cel mic de la grădiniţă – doreşte să arate că şi el este in stare să aibă grijă de copii, să fie implicat in viaţa lor).
– Fiecare părinte se angajează să-şi respecte sarcinile pe care şi le-a asumat.
– Ambii sunt de acord că ar fi cel mai bine si in interesul tuturor ca mama să se mute in apartamentul său.
– Ambii sunt de acord că minorii trebuie să stea împreună si ca au nevoie de stabilitate şi că nu pot fi mutaţi săptămânal.
– Se stabileşte un program privind sarcinile fiecărui părinte pe cate 7 zile iar
– Se identificat poziţiile si interesele lor in obţinerea custodiei copiilor şi planul parental aferent acesteia. Pe baza acestora, se identificat opţiunile care, s-au discutat pe rând, in modalitatea aleasă de către cei doi părinţi.
– La începutul fiecărei întâlniri se solicită feedback din partea părinţilor privind calitatea relaţiilor dintre ei precum si a fiecăruia dintre ei cu copiii.
Cele mai importante progrese se înregistrează în următoarele domenii:
– Copiii îsi îmbunătăţesc abilităţile de autonomie personală; intensitatea anxietăţii de separare se reduce; relaţiile cu fiecare părinte se ameliorează; (e.g. copilul acceptă să fie ridicat de la şcoală de către mama sa, să fie îngrijit, hrănit şi îmbrăcat şi să petreacă timp separat cu aceasta);
– Copiii manifestă mai mult interes în privinţa performantelor academice, notele la şcoală sunt mai mari, se concentrează mai uşor atât la temele de acasă cât şi la activităţile de la şcoală; pe plan social, relaţionează mai mult cu colegii, sunt mai activi în grupul şcolar;
– Fiecare dintre părinţi are un timp personal petrecut cu fiecare copil;
– Copiii se întâlnesc zilnic;
– Regulile in familie sunt foarte clare si sunt respectate de toţi membrii familiei;
– Părinţii si-au însuşit noi abilităţi de a lua decizii comune in aspectele importante privind creşterea copiilor;
– Copiii nu mai sunt folosiţi ca intermediari in comunicarea dintre ei, fapt care le conferă o siguranţă şi stabilitate;
Structura potenţială a unui acord de mediere poate să conţină următoarele domenii:
1. Încredinţarea minorilor
2. Program vizitare
2.1. In timpul săptămânii
2.1.2. In week-end
2.1.3. Nopţile
3. Îngrijiri medicale (e.g. cine este medicul pediatru curant al copiilor, ce se întâmpla in cazul in care copiii suferă de boli cronice)
4. Comentarii, remarci negative(e.g ambii se ambtin de la subminarea autoritatii parentale)
5. Consistenţa regulilor in educarea copiilor (regulile să fie aceleaşi in ambele case, privind creşterea şi educarea copiilor in domeniile importante din viaţa lor)
6. Vacanţele
6.1.Concedii: Petrecerea concediilor cu ambii copii împreună
6.2.Programul copiilor în perioada vacanţelor când ambii părinţi lucrează
6.3. Celebrarea unor evenimente importante
7. Educaţia copiilor
8. Luarea deciziilor
8.1. Problemele importante în legătură cu copiii asupra cărora decid împreună sunt:
8.1.1. Activităţile şi performanţele şcolare
8.1.2. Activităţi extraşcolare (excursii, tabere, cursuri, competiţii)
8.1.3. Starea lor de sănătate
8.1.4. Grupul de prieteni
8.2. Deciziile in legătură cu problemele curente vor fi luate separat :
8.2.1.Rutina zilnică
8.2.2.Efectuarea temelor
8.2.3.Alimentaţie
8.2.4.Cumpărături (îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite, etc)
8.2.5. Plimbări şi activităţi cu copiii in timpul liber
8.2.6. Vizite la prieteni, cunoştinţe, rude
9. Rezolvarea disputelor atunci când părinţii trebuie să ia decizii împreună
10. Suportarea cheltuielilor privind pensia alimentară (obligaţia de întreţinere)
11. Paternurile de comunicare şi schimbul de informaţii
12. Îngrijirea copiilor în lipsa părinţilor
13. Ocazii si evenimente speciale
14. Activităţi extraşcolare
15. Transportarea copiilor între cele două case
16. Menţinerea contactului când copiii sunt cu celălalt părinte
17. Menţinerea legăturilor cu membrii familiei extinse
18. Aspecte privind eventuale probleme de comportament sau psihiatrice
19. Religie
20. Abordarea copilului ca individ cu personalitate unică
21. Separarea problemelor de cuplu faţă de cele de părinţi
22. Cum facem schimbări de rutină
23. Modalitate in care se fac schimbări importante
24. Raportarea eventualelor cazuri de violenţă
25. Încurajarea relaţiei părinte-copil
26. Modalitatea in care informăm copiii în legătură cu acordul nostru
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
Sursa: http://cameliaborlean.wordpress.com
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact prezente pe acest site .
Mediator Petru Mustateanu Bucuresti 2014
