Când relaţia dintre soţi se deteriorează, se ajunge inevitabil la divorţ. Care acum nu mai e musai să fie în instanţă ci se poate rezolva amiabil – la mediator . Însă dacă din căsnicie au rezultat şi copii, situaţia se complică, mai ales dacă orgoliile părinţilor sunt mari. Şi mai dificil este când unul dintre părinţi doreşte să ia copilul/copiii în afara graniţelor ţarii, situaţii tot mai dese în ultimii ani. Aici , cand nu vrei sa te intelegi prin mediere , rămâne ca instanţa să înţeleagă care ar fi interesul minorilor. Cu probe, discuţii şi, nu de puţine ori, cuvinte grele între părţi.
Tot mai mulţi părinţi apelează la instanţe pentru stabilirea domiciliului minorilor, și nu numai în ţara aceasta, ci si în străinătate. Lucru firesc în urma unui divorţ şi în contextul în care mulţi co-naţionali de-ai noştri muncesc încă în străinătate. Avocatura.com a discutat cu doi avocaţi vrânceni referitor la aceste situaţii şi la practicile instanţelor de judecată în astfel de cazuri. Concluzia a fost că, de cele mai multe ori, orgoliile părinţilor şi lupta surdă dintre aceştia fac ca astfel de cauze să devină complicate.
„Este vorba despre suplinirea consimţământului celuilalt părinte, în cazul în care acesta nu doreşte sau nu poate fi anunţat, fie nu i se poate lua consimţământul din varii motive. Aici vorbim despre interesul superior al copiilor, iar în general instanţele admit acest gen de acţiuni. Motivarea deciziei se face pe legea specială care priveşte regimul liberei circulaţii în străinătate.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat care nu este în interesul minorilor poate fi suplinit de instanţă. Şi da, poate fi considerat un abuz. Din experienţa mea, de cele mai multe ori se întâmplă ca părinţii să dorească să se răzbune unul pe celălalt„, a explicat, pentru Avocatura.com, avocatul Simona Iliescu, din cadrul Baroului Vrancea.
Se pare că, în general, instanţele empatizează cu mamele. Sau poate empatizează e mult spus, cert e că practica duce la concluzia că mamele au de partea lor probele care fac ca judecătorii investiţi cu astfel de cauze să le încredinţeze minorii. „Aceste procese nu sunt ceva nou. În general copiii se dau mamelor, dar am avut situaţii în care un copil mic, sub 2 ani, a fost încredinţat tatălui, de la instanta nu stii la ce sa te astepti.
În general judecătorii sunt femei şi tind să dea dreptate femeilor. Dar procedeul este clar în detrimentul taţilor. Pe Noul Cod se dă tutelă comună, caz în care părinţii trebuie să îşi dea acordul scris pentru orice decizie. Iar aici trebuie să luăm în considerare că foştii soţi în cele mai multe cazuri nu se înţeleg şi întotdeauna părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul se va opune, va avea ceva de comentat. Alternativa ar fi medierea, dar pentru asta este nevoie de doi oameni care sa isi doreasca asta si care sa aiba incredere in mediator.
Sunt şi judecători care, în cazul în care una dintre părţi domiciliază în străinătate, strămută cauza la Bucureşti. Pentru că Judecătoria Sectorului 1 este competentă în astfel de situaţii. Dar mi se pare aberant în condiţiile în care părţile sunt din România. Însă întotdeauna în divorţul în care sunt implicaţi şi copii este un soi de şantaj, mai rare sunt situaţiile în care unul dintre părinţi cedează. Iar în faţa unui judecător situaţia este foarte greu de demonstrat, ambele părţi susţin că celălalt părinte nu este bun„, a declarat, pentru Avocatura.com, avocatul Ana Viorica Puşcaşu.
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
Părinţii în străinătate, copiii la bunici?
Recent am asistat la un proces la Judecătoria Focşani pe această temă, avocaţii pledanţi fiind Mărioara Lăbunţ şi Adrian Dan. Pe de o parte, avocatul Lăbunţ reprezenta interesele mamei, care dorea ca cei doi copii să continue studiile în străinătate, unde până în urmă cu puţin timp locuia familia ajunsă acum la divorţ. În instanţă procesul fusese deschis de aceasta, în timp ce tatăl solicita stabilirea domiciliului minorilor la ţară, la mama acestuia. Iar de aici, dezbaterile, din care a rezultat că între reclamantă şi fosta soacră existau tensiuni ajunse chiar până la urechile autorităţilor.
„Reclamanta nu mătură, şi-a creat un anumit statut. Copiii studiază în Italia şi înţeleg că şi pârâtul locuieşte tot acolo. Are vreun interes să îi ia de acolo? Cererea părţii adverse de a stabili domiciliul la Negrileşti nu este întemeiată. Nu rezultă că reclamanta este o mamă imorală, că nu are grijă de ei sau nu se ocupă corespunzător. Cu privire la bunică, există un conflict înregistrat la poliţie, chiar şi acte de violenţă„, a punctat Mărioara Lăbunţ.
„Luarea acestei măsuri trebuie să aibă în vedere interesul superior al minorilor. Se tot spune că mama nu poate locui la Negrileşti. Da, este adevărat că e mai interesantă viaţa în Italia şi sunt mai multe oportunităţi de tot felul. Se solicită ca copiii să părăsească ţara, ca instanţa să suplinească consimţământul, discutăm însă despre o măsură definitivă, nu vremelnică. S-a solicitat ca dumneavoastră să treceţi în hotărâre traseul pe care urmează să treacă minorii. Reclamanta are interese strict personale„, a atras atenţia avocatul Adrian Dan, subliniind că ordonanţa presedinţială iniţiată de reclamanta nu este admisibilă.
Chiar şi în faţa acestor susţineri, avocatul Labunţ a explicat că măsura cu siguranţă este vremelnică, în condiţiile în care în procesul de divorţ se discută despre schimbarea numelui mamei. Iar o dată cu această modificare, va fi imposibil ca mama să mai poată lua copiii peste graniţă. „Reclamanta este rezidentă în Italia, la acelaşi domiciliu stă şi reclamantul. Este în Italia de 12 ani, nu au stat pe stradă„, a încheiat avocata Labunţ.
În urma dezbaterilor, instanţa a admis ordonanţa introdusă de mamă, nu înainte însă de a dispune audierea celor doi minori. Practică obişnuită, din câte am înţeles. „Dacă minorii au peste 10 ani, peste părerea lor nu se poate trece, de regulă instanţa dispune audierea acestora. Şi, dacă deja copilul este încredinţat unui dintre părinţi pe cale judecătorească, iar acesta doreşte să plece în străinătate, se poate face o acţiune de schimbare a domiciliului şi de suplinire a consimţământului. Ordonanţă introduci în instanţă când este urgent. Am avut situaţii în care celălalt părinte nu a fost de acord până când s-a văzut chemat în instanţă. Fiecare reacţionează diferit, fiecare situaţie este distinctă. Iar situaţiile în care părinţii divorţează amiabil, prin mediere, sunt extrem de avantajoasa„,.
Sursa: http://www.avocatura.com/stire/114390/avocat-intotdeauna-in-divortul-in-care-sunt-implicati-si-copii-este-un-soi-de-sa.html#ixzz3FNeDi4kp
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .
Mediator Petru Mustateanu
