Nu de putine ori, cu scop de sicanare, unul dintre parinti refuza sa comunice celullalt parinte informatii relativ la copil (de exemplu informatiile scolare sau medicale ale copilului). Desi textele legale (a se vedea legea 272/2400) sau chiar sentinta indica aceasta obligatie pozitiva a parintelui rezident de a a comunica aceste informatii, legea nu prevedere o anume metoda. Aceasta duce in “ridicol” orice obligatie trasata de instanta paritnele abuzator putand afirma “candid” ca el/ea a comunicat verbal (sau prin telefon) informatiile privitorare la copil iar parintele abuzat ne-avand o metoda concreta de a demostra instantei/autoritatilor ca acest lucru nu e valid

De asemenea, pot fi anumite intelegeri intre parinti cu privire la modificarea programului de legaturi personale care ar trebui documentate in scris. Astfel de situatii pot fi legate de:
– schimbarea modului de alternare a weekend-urilor
– prelungirea/scurtarea unei sederi la paritnele nerezident
– anumite excursii care dureza mai multe zile si afecteaza pe celalalt parinte
– schimbarea orei sau a locului de preluare a copilului (din alta locatie decat cea stabilita de catre instanta)
Este normal ca in viata de zi zi sa apara astfel de stituatii in care programul stabilit de instanta sa trebuiasca sa fie modificat iar ambii parintis sa fie de acord cu modificarea lui. Pentru a exista siguranta ca aceasta intelegere exista ea nu ar trebui sa fie verbala ci facuta printr-o metoda care sa fie auditata, de exmeplu prin e-mail, fax sau pe un caiet de corespondenta intre parinti care sa stea in bagajul copilului.

Prezentam mai jos un exemplu de cerere formulata instantei legat de specificarea in concret a modalitatii de comunicare:

5.Stabilirea modalității concrete de comunicare intre noi, parintii minorului, pentru transmiterea reciproca si transparenta a informatiilor relevante despre fiul nostru, prin intermediul email-ului,  iar, in caz de urgenta, telefonic sau în oricare alt mod, conform art 404 din NCC;
Raţiunea identificării unei soluţii de comunicare
Este imperios necesară în situaţia pendinte, neexistând vreun fel de comunicare intre noi, iar datorită stării deosebit de tensionate create prin certurile și scandalurile create la locuința reclamantei cu ocazia vizitelor, s-a ajuns ca subsemnatul să nu mai am dialog cu mama copilului și, mai grav, să nu-mi mai vad copilul din septembrie 2012, datorită refuzurilor acesteia. Din aceasta cauză am un dosar de executare silită pe rol.
Consider, în acord cu spiritul disp. art 486 din NCC, că sarcina rezolvării acestei chestiuni litigioase incumbă instanţei de tutelă, în caz de neintelegere, dat fiind că stabilirea unui mod de comunicare interparentală este o componentă importantă a dreptului de exercitare a autorităţii părintesti, vazut ca un sistem compact de drepturi principale și accesorii, care privesc persoana și bunurile minorului, drepturi apartinind egal ambilor părinti. Nu vom putea lua decizii comune privind minorul, dacă nu putem comunica, iar dacă nu avem dialog, orice punte de legatură dintre noi este distrusă, neputind-o construi decât intr-un mod anume, cu ajutorul instanţei, obtinind un titlu excutoriu pe care să-l respectam în acest sens.

Pentru ca acest copil să resimtă din plin cadrul familial propice dezvoltării lui sanatoase, parintii lui trebuie să comunice și în prezenta sa. “(3) Interesul superior al copilului, ca regulă generală, implică contactul cu ambii părinţi. Acelaşi lucru se aplică relativ la contactul cu alte persoane cu care copilul are legături afective, în cazul în care menţinerea acestor legături este benefică pentru dezvoltarea sa. — [1]Codul Civil German – Secținea1626 – Autoritatea părintească, principii paragraful (3)

V-ar mai putea interesa si:

–Divort rapid cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Divort la notar fara sa avem un acord

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Divort cetatean strain

Sursa:http://blog.arpcc.ro/2013/11/importanta-stabilirii-de-catre-instanta.html

Ne scrieți, distribuiți, sau vreți ca să mai citiți?