Această egalitate dintre copii se reflectă în toate drepturile (şi/sau obligaţiile) dintre părinte(i) şi copil(i). Spre exemplu, în raporturile de moştenire, în cazul în care ar veni la moştenire doar copiii defunctului, moştenirea se va împărţi între aceşti copii în mod egal.

Astfel, atât copilul din afara căsătoriei (sau adoptat) va avea o cotă egală cu a copilului din căsătorie. Însă, trebuie precizat că această egalitate se reflectă în ce priveşte relaţia cu părintele biologic, deoarece un copil din afara căsătoriei nu ar putea moşteni soţia tatălui său (sau soţul mamei sale). În acest ultim caz, copilul din căsătorie îi va moşteni pe ambii soţi ca urmare a legăturii de rudenie cu amândoi.

Există situaţii în care o mămică doreşte să călătorească în străinătate cu copilaşul ei, fie pentru că doreşte să-şi viziteze rudele, fie pentru o vacanţă, fie din alte motive. Însă, poate mămica să călătorească în străinătate doar cu copilaşul ei ? Sau poate mămica călători fără acordul tatălui copilului.

Răspunsul nu poate fi decât afirmativ.

a) În primul rând, ieşirea din ţară este permisă dacă mămica prezintă, la ieşirea din România, o declaraţie a tatălui din care să rezulte acordul acestuia cu privire la călătoria respectivă în statul sau în statele de destinaţie, precum şi cu privire la perioada călătoriei (copilaşul trebuie să fie titular al unui document de călătorie individual ori al unei cărţi de identitate).

În noul Cod Civil se menţionează acest drept la întreţinere al fostului soţ, drept prevăzut şi de vechiul Cod al familiei (în prezent abrogat).

În cazurile nefericite ale divorţurilor, regula generală care ne declară că soţii îşi datorează reciproc întreţinere (adică trebuie să aibă grijă unul de celălalt şi din punct de vedere financiar), încetează.

Cu alte cuvinte, aceştia nu mai sunt obligaţi în a se susţine unul pe celălalt din punct de vedere economic, material.

Viaţa de familie, relaţiile dintre soţi, copii şi relaţia lor cu parinţii se bucură de o serie de prevederi ale legii civile, dar există şi cazuri în care s-a apreciat că se impun şi unele măsuri cu caracter penal.

Principalele prevederi legate de divorţ sunt conţinute de Codul Civil,CARTEA ÎI – Despre familie, Capitolul VII – Desfacerea căsătoriei, Art.373 şi următoarele.

Astfel: ” Divorţul poate avea loc:

a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;

d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate pot înregistra în România schimba

Este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 271, 273, 274, 276 şi art. 287 alin. (1).

În cazul în care soţul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativa de moarte este anulată, nouă căsătorie rămâne valabilă, dacă soţul celui declarat mort a fost de buna-credinţă. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe dată încheierii noii căsătorii.

Lipsa vârstei matrimoniale

Căsătoria încheiată de minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani este lovită de nulitate absolută.

În cazul divorţului părinţilor, autoritatea părintească se exercită potrivit dispoziţiilor din cod, referitoare la efectele divorţului în raporturile dintre părinţi si copii.

Părinţii căsătoriţi exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.

Nulitatea căsătoriei este diferită de divorț. Ambele instituții Juridice pun capăt căsătoriei, însă între ele există deosebiri esențiale.

Astfel, cauzele care determină nulitatea căsătoriei constau în nerespectarea unor cerințe impuse de lege, anterior sau concomitent încheierii ei, pe când cauzele care duc la divorț sunt posterioare încheierii căsătoriei, aceasta fiind valabil încheiată.