Momentul despartirii parintilor se resfrange inevitabil asupra copiilor. Despartirea parintilor trebuie sa regularizeze si relatia post-despartire dintre copil si fiecare parinte. Este un moment greu de identificat si asezat in relatiile dintre parinti si copilul minor. Cu cat apele au fost mai tulburi cu atat limpezirea e un proces mai lung.
Pana in 2011 tatal era obligat la o suma lunara pentru copil, insa nu I se dadeau drepturi consistente in ceea ce priveste exercitarea autoritatii parintesti. Uneori nu I se dadeau drepturi deloc; tatal avea obligatia de a plati pensia de intretinere si atat. Nu e de mirat de ce atatea si atatea cereri in instanta pentru neplata pensiei de intretinere. Majoritatea tatilor se aparau prin faptul ca sunt obligati la ceva fara sa primeasca in schimb dreptul la legaturi personale cu copilul, un drept natural. Ceea ce era contrar normalitatii, contrar legislatiei europene, dar contrar si firii. Firescul imi spune ca un tata e tata si dupa despartire si are atat obligatii cat si drepturi de tata – depline privitoare la copil, iar legatura afectiva dintre el si copil, chiar daca e incipienta ori slab dezvoltata trebuie mentinuta si intarita, si nu retezata. Aceasta nu doar pentru sanatatea si integritatea psiho-morala a copilului ci si pentru dezvoltarea psiho-sociala normala a acestuia.
Spuneam pana in 2011, dar am omis de cand. Anul nu il stiu, poate ma ajuta vreun cititor printr-un comentariul la aceste scurte randuri. Oricum de zeci de ani. De zeci de ani tatal era privat de drepturile sale asupra copilului. De zeci de ani mama lua, benevol sau obligata de instanta, sarcina cresterii si educarii copilului, acesta traind fara tata, fara a avea voie la un tata, fara educatia paternala atat de necesara fie unui baiat, fie unei fete.
Dar de ce mamele refuzau si refuza tatalui dreptul la legaturi personale cu copilul, chiar si acum cand legislatia stipuleaza in mod clar ca ambii parinti au drepturi si obligatii egale referitoare la cresterea si educatia copiilor, dincolo de obligatiile financiare? De ce si acum mamele refuza drepturile natural si fireste ale tatalui in ceea ce priveste copilul? De ce se I se taie copilului aripile spre tata?
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
De cele mai multe ori conflictul dintre parinti referitor la despartire se resfrange asupra copilului, fara motiv, dar cu un scop precis: razbunarea. De cele mai multe ori copilul este o arma in razboiul impotriva partenerului/sotului care din diverse motive doreste despartirea/divortul. Conflictul dintre parinti se muta in conflictul dintre parinti si copil, conflict nascut si intretinut de un parinte sau uneori de ambii. Asta deoarece atunci cand ne certam cu cineva si nu dorim sa cautam si negociem o solutie amiabila, dorim sa atacam, si atacam in punctele cele mai vulnerabile. Pentru un tata ori pentru o mama, legaturile cu copilul sunt cele mai importante si cele mai pline de afectivitate, sunt aproape tot ceea ce conteaza dupa despartirea de partener, punctele afective sunt si punctele cele mai slabe in conflict. Tocmai acest lucru este stiut de parintele care poarta razboiul, si tocmai in acest punct ataca: in relatia celuilalt cu copilul. Astfel il priveaza pe parintele celalalt de legaturile cu copilul, nu ii da voie sa discute cu el la telefon, nu ii da voie sa iasa in parc, nu ii da voie sa isi petreaca cateva zile pe saptamana cu el, il pozitioneaza pe copil impotriva celuilalt parinte, il denigreaza pe celalalt parinte in fata copilului, spunandu-i doar lucrurile rele despre el, tot ce a facut rau ori ce n-a facut bine, ii picteaza copilului un tablou in care este un parinte rau si nu este de stat cu el. Parintele asupra caruia se poarta razboiul este cel mai rau de pe pamant, si parintele care are copilul intretine aceasta imagine al celuilalt de parinte rau, absurd, malefic, om cu care nu se poate sta, devreme ce si despartirea de partener pare sa fi avut aceleasi motive. In fata unui copil argumentele cele mai mici si firave il fac sa creada orice. Nu are simtul or ratiunea de a discerne, ce I se spune crede. Cele doua pozitii de parinte care declara si intretine razboiul si cel care este atacat si restrictionat pot fi intersanjabile. Atat tatal cat si mama pot fi pe oricare din pozitii. Insa de cele mai multe ori in practica mama este cea care porneste si intretine acest razboi cu tatal, razboi in care copilul este o arma a razbunarii.
Poate ca de cele mai multe ori in relatia sot-sotie (partener-partenera) care tocmai este pe cale de a se rupe, sau s-a si intamplat déjà, tatii gresesc de cele mai multe ori si cer despartirea, si mamele cauta razbunarea. Poate ca acesta ar fi substratul conflictului dintre ei.
Insa daca sunt de accord cu conflictul dintre ei si cu greutatea unei solutii amiabile la el, nu pot fi nicicum deacord cu introducerea copilului in razboiul dintre ei. Un copil ar trebui separat de problema dintre parinti, fie ea cat de grava. Un copil ar trebui menajat de conflictul ori certurile dintre parinti. Un copil ar trebui sa capteze de la parinti armonie, pace, intelegere, iar daca acestea nu exista intre ei, pot exista macar cu privire la copil, in ceea ce il priveste pe acesta. De dragul copilului lor, si pentru binele lui, s-ar putea abtine catusi de putin in a se certa ori scandaliza reciproc cata vreme copilul este prin preajma. Pentru copilul lor ar trebui sa gaseasca o modalitate proprie pasnica de a se vedea cu copilul lor, ori in momentele in care iau copilul ori in aduc inapoi de la/ la parintele care are copilul in mod regulat.
Medierea unui conflict de familie ce are ca protagonisti parintii si ca victime copiii doreste stabilirea unui cadru relational al celor 3. In primul rand prin clarificarea unor principii de relationare, dupa momentul despartirii, in al doilea rand prin fixarea unui orar de timp in care parintii vor avea copilul in grija, si in al treilea rand prin stabilirea modului de crestere si educare comuna, modul in care amandoi vor participa la ingrijirea, educarea, sanatatea copilului.
Medierea pune ambii parinti in fata problemei si defalcheaza problemele legate de relatia acestora cu copilul, de relatia dintre ei. Astfel in mediere se devoaleaza conflictul dintre ei, si conflictul dintre ei si copil. Cauzele acestor doua conflicte si analiza situatiei in acest doua tablouri duc deseori la clarificarea multor aspecte intre parinti, aspecte ce odata clarificate, se gaseste energia pentru a depasi momentele dificile dupa despartire.
Medierea are ca scop discutarea si convenirea unei solutii amiabile la intregul conflict. In orice caz custodia comuna este stabilita in genere de catre Codul Civil, deci este regula in materia relatiilor cu copilul. Sotii au drepturi si obligatii egale, ce trebuie sa faca ajutati de un mediator este sa stabileasca modul concret de executare si exercitare a acestor obligatii si drepturi. Daca sotii nu gasesc intelepciunea de a media situatia, judecatorul le va decide modul lor de relationare cu copilul – le va stabili el in concret drepturile si obligatiile si modul de a le exercita. Asadar ceea ce pot face parintii in mod amiabil, prin discutii cu un mediator, vor face obligati de hotararea unui judecator, dupa cateva drumuri prin instanta de judecata.
Medierea conflictului privitor la copil are ca tinta protejarea acestuia de raul adus de un conflict. Protejarea acestuia de implicatiile negative pe care le are deseori conflictul dintre parinti. Protejarea acestuia in socul dezvoltarii sale sociale normale. Studiile in domeniu arata ca acei copii care au fost victime in conflictul dintre parinti, au avut probleme in continuarea pe tot timpul vietii lor, in viata de cuplu, la locul de munca si ulterior in familia lor. Asadar problemele din copilarie se raporteaza si apar pe tot parcursul vietii.
Din aceste motive protejarea copiilor ar trebuie sa fie prima dorinta a parintilor care sunt in curs de despartire. De ei depinde nu doar viata copilului pentru 1-2-3 ani dupa despartire, ci toata viata copilului si buna parte din conceptia despre viata a copilului lor. Si in functie de aceasta conceptie de viata, copilul devenit matur se va comporta in relatia cu partenerul sau, cu colegii de studii si apoi de munca, si cu partenerul de viata in ultima instanta.
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
Sursa: Mediator Dorin Ilie http://www.blog.mediatoru.ro/protejarea-copilului-in-razboiul-parintilor-facilitata-de-mediator/
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact prezente pe acest site .
Mediator Petru Mustateanu
