În sistemul de justiţie clasică există, ca rezultat al unui proces, fie câştigul fie pierderea procesului.Cine va câştiga şi cine va pierde nu se poate şti decât după un îndelungat parcurs, şi după o serioasă investiţie financiară şi emoţională. Prietenii, relaţii, se destramă poate iremediabil, procesul exacerbează cearta, apare ostilitatea, duşmănia. Câţi dintre adversarii unui proces îşi mai vorbesc după aflarea verdictului, câţi îşi dau mâna? Întrebare retorică.

Cauzele de pe rolurile instanţelor, mult prea multe, cauzează blocaje în instanţe şi este îngreunat sistemul de justiţie, principiile procesual civile sau penale sunt greu de respectat în aceste condiţii, iar oamenii se plâng de cât de mult timp durează soluţionarea unui litigiu.

Medierea este o modalitate mai bună pentru rezolvarea disputelor, în multe dintre cazuri, decât sistemul contradictoriu din justiţie. În mediere, părţile în dispută selectează un terţ neutru şi imparţial, un mediator, care se aşează cu ei şi îi ajută să lucreze la un acord reciproc satisfăcător, care le rezolvă problema.

Medierea- colaborare, nu competiţie! 

Dacă părţile îşi transformă conflictul în litigiu, cheamându-se în instanţă, acestea cedează puterea de decizie unui terţ, judecătorului, care va decide soluţia pentru ele. Medierea este un proces informal, voluntar, vag structurat în care mediatorul facilitează comunicarea, încurajează schimbul de informaţii şi idei, sfaturi, sugerează, şi „traduce” tot ceea ce este au spus părţile de pe poziţii diferite, înspre beneficiul părţilor şi pentru a le aduce de pe poziţiile iniţiale, când se află una împotriva celeilalte, la a lucra împreună împotriva problemei.

Prin mediere are loc detoxifierea climatului emoţional, se deschid cai de persuasiune. Medierea face posibil ca părţile să ajungă la propria lor acord.

Medierea nu este cu siguranţă un panaceu universal, însă oferă mai mult ajutor pentru ceea ce ne doare în relaţiile noastre decât încă un alt proces şi merită o mai mare atenţie decât deja a căpătat în societatea noastră.

În procesul de mediere, participanţii sunt trataţi într-un mod respectuos, şi fiecare persoană va fi auzită, nimeni nu va fi marginalizat.

V-ar mai putea interesa si:

–Divort rapid cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Divort la notar fara sa avem un acord

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Divort cetatean strain

Medierea vizează identificarea cauzei reale a fiecărui conflict, pentru că, de multe ori, aşa cum am mai spus, conflictul este asemenea unui cieberg şi poate fi văzută doar partea de la suprafaţă, fără a se şti cât este de mare în adâncime. Mediatorul se întoarce cu părţile în trecut, cu o maşină a timpului imaginară, mergând pe firul conflictului, până la izvoarele lui. Mediatorul lucrează din greu pentru a face ceea ce părţile nu au fost în stare să facă pentru ele însele, face pace. Cum frumos se exprima cineva, mediatorii sunt promotorii păcii, într-o lume plină de ură, de conflicte şi de înstrăinare între oameni.
Există motive puternice care sugerează că medierea ar trebui să fie cunoscută şi preferată de oameni. Este încă, probabil, la un pas pentru mulţi, dar prea departe pentru alţii, dar eu cred că efectul va fi unul pozitiv atunci când oamenii vor conştientiza beneficiile acestei proceduri.

Procesul de mediere este guvernat de o serie de principii, pe care este util să le reamintim:

Principiul confidenţialităţii – acest principiu este foarte important pentru siguranţa păstrării secretului părţilor, mediatorul şi părţile pot încheia un contract de confidenţialitate pe care-l vor semna cu toţii, sau pot introduce chiar în contractul de mediere o clauză de confidenţialitate. Această clauză reprezintă garanţia păstrării secretului, nedivulgării faptului că părţile au avut un conflict, despre modul în care s-a rezolvat, în ce a constat, etc.
Cu privire la informarea privind medierea, care există ca o obligaţie instituită prin lege, informarea este atât o etapă a medierii, cât şi un principiu.Există o obligaţie a mediatorului de a informa părţile despre mediere şi principiile ei, despre avantajele acestui proces, rolul mediatorului, drepturile şi obligaţiile părţilor, efectele juridice ale acordului de mediere, posibilitatea obţinerii pe cale necontencioasă a a unei hotărâri judecătoreşti care să consfinţească acordul de mediere sau posibilitatea autentificării acordului de către notarul public, pentru a deveni titlu executorou. Informarea trebuie făcută tuturor părţilor, după analiza conflctului, iar informarea va fi făcută cu referire directă la confllcictul identificat în urma analizei..Aceasă procedură se face înainte de începerea procesului de medire.

-Medierea este o procedură voluntară.

Acest principiu presupune faptul că, după ce are loc etapa de informare, părţile decid dacă acceptă sau nu medierea, şi au dreptul de a renunţa la procedura de mediere, chiar dacă au acceptat-o. Ei nu sunt obligaţi să continue procesul dacă nu mai voiesc, din orice motiv.Este asemenea principiului disponibilităţii părţilor care este incident în procesul judiciar, şi care permite părţilor oricând să renunţe la judecatăă sua la dreptul dedus judecăţii.

Autodeterminarea părţilor

Acest principiu presupune că părţile au dreptul de a stabili care sunt problemele supuse rezolvăriiprin mediere, precum şi soluţiile pentru rezolvarea lor, .au dreptul să decidă care dintre soluţiile propuse corespund cel mai bine nevoilor lor.Nu există o soluţie impusă de o terţă persoană, judecător, arbitru sau mediator.
Părţile au libertatea de a alege şi a accepta mediatorul.

Nediscriminarea

Mediatorul nu are voie să refuze procedura de mediere sau să facă rabat de calitate pentru motive ce ţin de rasă, naţionalitate, limbă , religie, sex, opiie, aparteneneţă politică, avere sau origine socială. ( art. 3 din lege).

Ca principiu, constituie o aplicaţie a principilui egalităţii în faţa legii, consacrat de Constituţie în art. 16.

Oralitatea procedurii de mediere

Medierea, comunicarea şi negocierile dintre părţi au loc oral, fără impunerea unor reguli procedurale rigide.

Neutralitatea şi imparţialitatea

Neutralitatea mediatorului presupune că acesta nu se află în vreun conflict de interese cu părţile.El trebuie să conducă în mod nepărtinitor procesul de mediere, pentru a nu afecta starea părţilor sau a afecta negocierile dintre ele.
Art. 54 din lege spune că, dacă pe parcursul medierii apare o situaţie de natură a afecta scopul medierii, neutralitatea sau imparţialitatea, trebuie să o aducă la cunoştinţa părţilor., care vor decide menţinerea sau denunţarea contractului de mediere.

Aactivitatea mediatorului, pentru îndeplirea obligaţiilor sale profesionale, se realizează printr-o serie de proceduri, respectiv: activităţi de pregătire a medierii, ce constau în :contactul cu toate părţile conflictului, analiza conflictului şi diagnosticarea acestuia;
– informarea părţilor privind medierea şi avantajele medierii;
– convocarea la mediere a părţilor solicitate, prin expedierea unei invitaţii la mediere.
– încheierea contractului de premediere;

Închieerea contractului de mediere atunci când părţile doresc să-şi medieeze conflictul

Procedura de mediere propriu zisă, are loc prin utilizarea de către mediator a unor metode şi tehnici specifice de comunicare şi negociere, în vederea ajungerii la un acord de mediere.

Redactarea acordului de mediere şi a procesului verbal de închidere a medierii;
Comunicarea documentelor pe suport informatic şi în original atunci când le solicită instanţa, parchetul, poliţia sau alte autorităţi;

Arhivarea documentelor în arhiva proprie a biroului de mediator
şedinţele de medieee nu pot avea loc înaintea închieeri contractului de mediere.

Acordul de mediere este documentul în care se consemnează soluţia găsită de părţi, aleasă de acestea, este rodul negocierilor lor şi pe care părţile îl vor semna.

Dacă în instanţa de judecată se pronunţă o hotărâre judecătorească, ce conţine o soluţie impusă de instanţă, în procesul de mediere soluţia nu este impusă, mediatorul nu impune soluţii, el nu judecă şi nu caută vinovaţi şi nu decide în locul părţilor.Părţile sunt cele care vor semna acordul lor.

Rolul mediatorului

Rolul mediatorului în societate este acela de a-şi aduce contribuţia la actul de soluţionare a conflictelor dintre persoane fizice sau juridice.

În procesul de mediere, rolul mediatorului este acela de catalizator, de liant, într-o exprimare mai plastică.El facilitează comunicarea dintre părţi şi le ghidează pe dumul înspre înţelegere şi găsirea unor soluţii reciproc convenabile, a unei soluţii de tip câşti-câştig sau win-win. Astfel, ambele sau toate părţile vor câştiga şi nu va exita parte perdantă sau parte câştigătoare.

Mediatorul, pentru a conduce părţile cu succes către înţelegere, trebuie să fie un bun ascultător.Ascultarea activă este esenţială. A asculta înseamnă a tăcea cînd părţile vorbesc.

Mediatorul ascultă poveştile părţilor şi apoi pune lucruile într-o nouă perspectivă.Se focalizează pe interesele părţilor şi le ajută să genereze opţiuni,

Prin mediere se pot soluţiona orice tip de conflicte privind drepturi de care părţile pot dispune prin convenţii.Cauze civile, penale, de familie, de muncă, protecţia consumatorului, malpraxis, comerciale etc. Detaliind: succesiuni, divorţuri, parteje, conflicte privind vecinătatea, conflicte de natură penală.Orice tip de conflict sau litigu poate fi mediat, dacă au ca obiect drepturi unde părţile pot decide fără a aduce atingere legii, ordinii publice şi bunelor moravuri. Este bine ca oamenii să ştie că prin mediere pot rezolva orice conflict cu care s-ar duce in instanţă. Pot să ajungă cu ele la mediator.

Cele de dreptul familiei, privind divorţuri, autoritatea parentală, pensia de întreţinere, stabilirea ei sau pentru neplata acesteia de către părintele obligat la plată, partaje, de bunuri comune sua succesorale, iar într-o proporţie mai mică alte tipuri de conflicte. De pildă, în materie penală.

Noile coduri, care vor intra în vigoare la data de 1 februarie, vor aduce noutpţi care, în opinia mea, vor da un imbold medierii în materie penală.Vor exista mari avantaje pentru părţile implicate în conflicte de natură penală, dacă aleg medierea.Despre acestea vom vorbi într-un articol viitor.

V-ar mai putea interesa si:

–Divort rapid cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Divort la notar fara sa avem un acord

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Divort cetatean strain

Sursa:http://www.ramnic.ro/articole/medierea-metoda-adr-atunci-cacircnd-relatiile-conteaza-60922/2014-01-28

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact prezente pe acest site .

Mediator Petru Mustateanu- Bucuresti 2014