Sursa: http://mediere.gov.md/ro/content/interviu-cu-petru-mustateanu-mediator-bucuresti-romania
Interviu cu Petru Mustateanu, mediator, Bucureşti
- Ce a stat la baza motivației dvs. de a deveni mediator?
In general mirajul medierii este seducator pentru toti cei care afla despre aceasta profesie, asa cum este ea prezentata ca modalitate legala de a oferi oamenilor aflati in dispute libertatea de a-si alege propriul bine, mediatorul deblocand dialogul acestora prin tehnici de comunicare. Acest miraj a coincis cu dorinta de reorietare profesionala pe care mi-o doream la acea vreme si, in ciuda obstacolelor pe care aceasta profesie le-a avut, am insistat sa cred in ea si sa o vad ca pe o sansa a societatii de a schimba perceptiile oamenilor, de a-i face mai buni, mai toleranti, si in acelasi timp o sansa pentru mine sa ma exprim profesional in zona de transformare a omului interesat de raul celuilalt in omul concentrat pe propriul bine.
- Cum decurge o zi din viața unui mediator?
Mi-ar fi placut sa spun ca o zi din viata unui mediator decurge doar ca in filmele despre mediere pe care le-am vazut la tv, ca merg la birou unde imi savurez cafeaua, apoi clientii incep sa vina, iar sedintele de mediere sunt unele in care se produc minuni, clientii au revelatia binelui si odata cu ea si transformarea filosofiei de viata. In realitate, lupta cea mare este pentru promovarea profesiei si a profesionistului, iar promovarea se face cel mai bine relationand. Stim bine ca justitiabilii sunt educati sa se adreseze prima data unui avocat, iar o relatie buna cu cat mai multi avocati poate fi cheia catre o agenda plina a biroului de mediere. In egala masura notarii, executorii judecatoresti, practicienii in insolventa pot fi niste factori de promovare a serviciilor de mediere. Dar, pentru acest lucru trebuie in primul rand noi insine sa fim convinsi ca suntem mediatori. Daca suntem mediatori doar in orele de program, iar in afara biroului suntem indiferenti sau mai rau, intoleranti, ne va lipsi si succesul profesional pe care ni-l dorim. Daca ajungem ca atunci cand se fac glume despre mediere toate privirile din grup sa se intoarca spre noi suntem pe drumul cel bun. Sigur ca la inceput oamenii vor fi reticenti, dar cand vor fi martorii rezultatelor noastre vor incepe sa prinda incredere si vor vrea sa beneficieze de serviciile noastre. Sunt zile in care viata de mediator decurge si asa ca in filme, iar acele zile ne ofera satisfactii cat pentru toate celelate. In zilele in care nu am clienti si nici intalniri scriu articole despre mediere pe care le propun spre publicare ziarelor on-line cu specific juridic, iar cand iau pauza de la scris articole, invat. Formarea continua este esentiala pentru a putea obtine rezultate in mediere. Situatiile de viata sunt complexe, iar oamenii asteapta de la mediator sa faca o minune, sa le deschida o cale de comunicare pe care ei isi doresc sa o vada. Librariile sunt pline cu carti despre comunicare si psihologie aplicata, carti care ofera instrumente utile unui mediator interesat. In egala masura notiunile de drept si noutatile juridice sunt utile pentru solutionarea cazurilor complexe in care partile se afla deja intr-un proces aflat pe rolul instantelor de judecata.
- În ce domeniu al medierii vă regăsiți cel mai mult?
Orice tip de disputa este o provocare pentru un mediator, dar unele ne aduc satisfactii mai mari decat celelalte. Cand ai in fata oameni care au de ales intre bine si rau lucrurile sunt simple. Provocarea este atunci cand oamenii au de ales intre bine si bine sau intre rational si emotional ori intre mama si tata. Cel mai complex domeniu al medierii este cel al conflictelor de familie. Incarcatura emotionala este foarte mare, iar deciziile pot fi luate chiar si impotriva propriilor interese, doar in baza unui impuls emotional. Principiul interesului superior al copilului este definit evaziv de normele juridice, iar lupta este pentru a oferi in viata copiilor ambii parinti cat mai mult timp, un buget cat mai mare pentru crestere, intretinere si educare si, cel mai important, doi parinti care sa se respecte, intelegand ca pot renunta la a mai fi sot si sotie, dar niciodata nu pot renunta la a mai fi parinti. Medierea familiala este domeniul in care ma regasesc cel mai mult, pentru ca simt ca pot produce schimbarile pe care nici o alta profesie nu le poate aduce. Divortul familiilor cu copii minori poate aduce rezultate grave si ireparabile, atunci cand el se produce nesupravegheat, in baza impulsului de moment al sotilor, condusi de emotii negative spre decizii devastatoare pentru propriii copii.
In egala masura medierea penala are o latura in care putem aduce un plus de bine, atat cetatenilor, cat si societatii. In cazul minorilor care comit infractiuni sau al adultilor foarte tineri, o a doua sansa poate fi cheia spre a deveni un cetatean bun. Alternativa ar fi ca minorul sa ajunga in sistemul penitenciar, unde exista riscul de a avea modele negative si de fi pierdut in tabara infractionala pe viata.
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–DIVORT LA NOTAR SAU DIVORT LA MEDIATOR ?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
- De obicei, ce atmosferă persistă la începutul procedurii de mediere? Cum este comportamentul părților?
Prefer sa nu ma raportez la tipare comportamentale si sa respect unicitatea fiecarui individ, a fiecarei situatii si implicit a fiecarei medieri. Tendinta de a pune sabloane pe situatii de viata produce riscul de a ne indrepta spre o directie incorecta. Atitudinea fata de conflict, fata de mediere, fata de interlocutor sau de mediator este data de multitudinea factorilor ce au condus la la acel context. Daca ar fi sa identific o constanta, aceea ar fi neincrederea pe care o regasim in atitudinea participantilor la mediere in toate tipologiile, de la individul sonor si revendicativ, pana la tematorul blocat in tacere. Dar, daca inceputul medierii este divers, finalul este de cele mai multe ori usor de recunoscut pe chipul participantilor la mediere. Revelatia identificarii solutiei win-win pe care partile nu o puteau vedea pana atunci este insotita de un zambet de satisfactie usor de recunoscut. In plus, faptul ca partile sunt lasate sa vorbeasca si convingerea ca solutia finala le apartine sunt motivele pentru care oamenii isi doresc sa respecte acea solutie, fara a avea nevoie de un titlu executoriu, intrucat solutia aceea este creatia lor, mediatorul fiind doar un facilitator al comunicarii.
- Ați empatizat mai mult decât era cazul în anumite medieri?
Inevitabil primele medierii sunt insotite de capcana profesionala de a empatiza mai mult decat este cazul. Dupa primul divort am avut insomnii cateva zile la rand. Ma simtem responsabil de destramarea unei familii si de soarta copiilor care din acel moment nu mai aveau impreuna ambii parinti. Mi-a trebuit timp si lectura sa inteleg ca divortul acela oricum ar fi avut loc si ca medierea pe care am condus-o a ajutat partile sa ia cea mai buna dintre deciziile care se puteau lua odata cu desfacerea casatoriei. Cu timpul ajungem sa ne concentram atat de mult pe identificarea tipologiilor umane, pe tehnicile de mediere, pe identificarea nevoilor din spatele pozitiilor initiale, astfel incat nu mai vedem drama, ci litigiul. Intrebarea potrivita aduce raspunsul potrivit, iar rolul mediatorului este tocmai acela de a naste acele intrebari pe care oamenii nu si le-au pus niciodata. Empatia nu este prietena unui mediator bun, el trebuind sa fie exact, mintea limpede care vede litigiul dincolo de emotii.
- În ce mod este privită activitatea dvs. de către alți mediatori? Prin ce vă diferențiați?
Nu m-am considerat niciodata diferit de ceilalti colegi. In afara articolelor despre mediere aparute in publicatiile juridice in care promovez mai mult profesia si mai putin profesionistul Petru Mustateanu, si a determinarii de a crede in aceasta profesie cu orice risc, cred ca intreg corpul profesional isi face treaba la fel de implicat si ca rezultatele medierii sunt spectaculoase in egala masura la toti colegii mei. Refuz sa cred in sitagma “ cel mai bun” indiferent de contextul in care ea este folosita, dar insist sa cred in omul potrivit la locul potrivit. Oamenii isi aleg mediatorul dupa recomandari, dupa felul in care il percep la prima intalnire, dupa renume, dupa onorariu, am avut situatii cand partile au refuzat sa ma angajeze pentru ca doreau un mediator de genul feminin, alte situatii cand partile m-au angajat doar pentru ca aveam biroul mai aproape de locuinta lor, iar situatiile de viata sunt infinite. Ceea ce sunt si ceea ce recomand este sa transformam medierea intr-un stil de viata, iar in felul acesta clientii vor incepe sa vina vazand ca suntem cu adevarat ceea ce afirmam ca suntem.
- Care este cea mai mare bucurie a unui mediator?
Personal cred ca imi produce o bucurie aparte sa primesc clienti noi la recomandarea unor clienti avuti cu mult timp inainte. Este forma de recunoastere a profesionalismului cea mai concreta, aceea in care partile sunt atat de multumite de ceea ce li s-a intamplat in relatia contractuala cu mine incat simt nevoia sa ma recomande si altora aflati in situatii asemanatoare. Daca o strangere de mana sau un zambet de satisfactie la finalul unei medieri incheiate cu succes poate fi interpretata ca o evaluare de moment, recomandarea prietenilor sa apeleze la serviciile mele este data cu convingerea ferma ca au fost la un moment dat in fata unui mediator care poate aduce un plus de bine in viata oamenilor aflati in situatii incordate.
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–DIVORT LA NOTAR SAU DIVORT LA MEDIATOR ?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
- Ați putea recomanda câteva metode de promovare mediatorilor din Republica Moldova?
In Romania am experimentat promovarea medierii in multe feluri, de la distribuirea de pliante in piete si judecatorii si pana la obligativitatea informarii despre avantajele medierii, insa cred ca toate au fost facute in graba, fara sa tina cont de faptul ca medierea se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda procedurii si profesionistului. Sigura crestere a numarului de clienti am remarcat-o dupa ce persoane cunoscute din politica si show-bizz au facut public faptul ca au fost partile unei proceduri de mediere. Personal cred ca obligativitatea nu este o solutie, dar sanctionarea celui care a deschis o actiune in instanta, fara sa fi incercat solutionarea litigiului prin mediere in prealabil si care pe final pierde, solicitand serviciile instantelor cu rea-credinta, poate fi un factor determinat de pozitionare a serviciilor de mediere intr-un loc onorant, alaturi de restul metodelor de solutionare a litigiilor.
V-ar mai putea interesa si:
