Copiii victime ale abuzului emotional prin alienare parentala trec, de obicei, prin trei etape pana la agravarea simptomelor. In unele cazuri, un parinte poate observa simptomele de alienare si poate lua masuri de reducere a acesteia. Cunoasterea factorilor de risc poate ajuta un parinte sa evite sau sa previna alienarea.
Etapa 1 – usoara
Parintele alienator poate sa incurajeze in aparenta implicarea copilului in relatie cu celalalt parinte, dar de fapt incearca sa se puna intr-o lumina mai favorabila: „Sunt mai bun decat el (ea)!”
Desi parintele alienator are tendinta de a indeparta copilul de celalalt parinte, totusi relatia acestora nu este profund afectata si poate fi mentinuta fara dificultate, desi copilul poate trece printr-un oarecare distres in perioada de tranzitie.
Detectarea simptomelor PAS in aceasta etapa este dificila, comportamentul parintelui alienator fiind subtil si in general, inconstient. Desi afirmatiile parintelui alienator sunt in general sincere, imaginea lui despre celalalt parinte este compromisa si poate fi observata in comportament.
Etapa usoara a PAS poate apare cand:
• un parinte intra intr-o noua relatie, se recasatoreste sau are un copil;
• relatia copilului cu celalalt parinte este considerata fara prea mare importanta;
• copilul nu este incurajat sa aiba contacte cu celalalt parinte si in afara perioadelor de vizita;
• parintele caruia i-a fost incredintat copilul nu este de acord cu faptul ca acesta poate suferi un distres daca nu are un contact direct sau indirect (ex: telefonic) cu celalalt parinte;
• un parinte nu poate accepta prezenta celuilalt parinte, chiar la evenimente importante pentru copil.
Copilul aflat in aceasta etapa a PAS are de obicei o relatie buna cu parintele alienator si ajunge sa participe la campania de denigrare a celuilalt parinte pentru a nu pierde avantajele ce decurg din aceasta relatie. Evaluatorul trebuie sa fie atent la mesajele subiacente care sunt furnizate copilului.
In aceasta etapa, copiii prezinta putine dintre simptomele PAS si intensitatea acestora este redusa. Relatia copilului cu celalalt parinte poate trece printr-o serie de dificultati in timpul tranzitiei. Copilul participa la campania de denigrare a celuilalt parinte pentru a-si mentine relatia stransa cu pe care au dezvoltat-o cu parintele alienator. In timp, denigrarea celuilalt parinte scade in intensitate sau chiar dispare.
Etapa 2 – moderata
Parintele alienator va interveni in relatia copilului cu celalalt parinte, dar in aparenta va sprijini implicarea acestuia. Sunt cazuri in care programul copilului este incarcat cu diverse activitati scolare sau sociale, dar acestea nu fac decat sa impiedice relationarea copilului cu celalalt parinte. Daca celalalt parinte obiecteaza, atunci parintele care are copilul in ingrijire considera ca nu-i pasa de activitatile in care este implicat copilul!
In aceasta etapa a PAS contributia parintelui alienator la instrainarea copilului este semnificativa si are repercusiuni asupra relatii acestuia cu celalalt parinte. Parintele alientaor interactioneaza cu celalalt parinte intr-un mod generator de conflict, astfel incat relatia acestuia cu copilul sa se raceasca. Copilul va prezenta, in perioada de tranzitie, un grad de anxietate crescut, dar care se va reduce treptat si relatia cu celalalt parinte va re-deveni stransa. Copilul are o buna relatie cu parintele alienator, astfel ca va impartasi impreuna cu acesta convingerea ca denigrarea celulalt parinte este justificata.
Etapa moderata a PAS apare cand:
• un parinte refuza sa comunice sau sa coopereze direct cu celalalt parinte;
• parintele alienator transmite copilului intreg controlul asupra relationarii cu celalalt parinte;
• parintele alienator vorbeste fara respect la adrsa celuilalt parinte in prezenta copilului, de exemlu, cand celalalt parinte telefoneaza, parintele alienator da telefonul copilului spunand: „Este el/ea” sau „Este maica-ta/taica-tu”, cu un ton dezgustat.
• parintele alienator face afirmatii negative la adresa celuilalt parinte si apaoi le retracteaza.
• copilul ajunge sa aiba o identitate si o lume diferita cu fiecare parinte.
Uneori, parintele alienator intelege importanta teoretica a relatiei copilului cu celalalt parinte, dar considera ca, in cazul sau, aceasta relatie nu este benefica pentru copil, datorita caracterului deficitar al celuilalt parinte. Afirmatiile si comportamentul parintelui alienator pot fi foarte subtile, dar foarte daunatoare pentru copil.
Cazurile din aceasta categorie sunt cel mai des intalnite. Parintele alienator poate folosi o mare varietate de tehnici de excludere a celuilalt parinte. Pot apare toate simptomele caracteristice PAS , dar mai putin severe si pervazive decat cele din etapa severa. Campania de denigrare este mai puternica, mai ales in perioada de tranzitie. Copiii din aceasta categorie nu sunt excesiv de porniti impotriva celuilalt parinte. Explicatiile rationale pentru deprecierea celuilalt parinte sunt mai numeroase si mai absurde decat cele din prima categorie.
Nu este prezenta ambivalenta pe care copiii o simt in mod normal fata de parintii lor. Parintele alienator este descris ca fiind pe de-antregul bun, pe cand celalalt parinte este cu totul rau.
Copilul crede ca sentimentele la adresa celuilalt parinte ii apartin si nu ca i-au fost induse. Intr-un conflict, el este constant de partea parintelui alienator.
Lipsa de vinovatie a copilului este atat de mare incat poate lua aparenta unei psihopatii, tinand cont de lipsa de sentimente legata de separarea de celalalt parinte. Elemente ale scenariului de denigrare pot fi preluate de copil.
Daca in etapa usoara copilul mentine o relatie afectuoasa cu familia celuilalt parinte, in etapa moderata membri familiei celuilalt parinte devin si ei subiect al campaniei de denigrare.
Pot apare dificultati serioase in relationarea copilului cu celalalt parinte, dar acestea diminueaza dupa perioada de tranzitie si programul de vizitare se poate desfasura normal, in contrast cu etapa severa, cand acesta este aproape imposibil, copilul avand un comportament agresiv sau provocativ.
Etapa 3 – severa
In cele din urma, parintele alienator ajunge la o adevarata „spalare a creierului” copilului. Acesta este indepartat sistematic de parintele cu care inainte a avut o relatie satisfacatoare. Acesti copii vor afirma frecvent ca nu doresc sa il vada sau sa vorbeasca cu celalalt parinte.
Un judecator canadian afirma: „ura nu este o emotie ce apare natural la copil. Ea trebuie sa fie invatata. Un parinte care isi invata copilul sa-l urasca pe celalalt parinte reprezinta un grav pericol pentru sanatatea mentala a acestui copil”.
In aceasta etapa, ura copilului fata de celalalt parinte are un aspect fanatic, obsesiv. Din acest motiv parintele alienator nu mai e evoie sa-l impiedice pe copil sa aiba o relatie cu celalalt parinte. Copilul preia dorintele, sentimentele, ura parintelui alienator si o afirma ca fiindu-i proprie. El vede pe celalalt parinte si familia acestuia intru totul negativi si ii este imposibil sa isi aminteasca orice sentiment pozitiv fata de acestia.
Copilul poate refuza intalnirea cu celalalt parinte, poate face declaratii false de abuz, ameninta cu fuga, cu sinuciderea sau chiar cu crima daca este fortat sa aiba o relatie cu celalalt parinte. Ura parintelui alienator si a copilului se bazeaza pe o ideatie paranoida, putand ajunge pana la nivelul unei folie a deux.
Un copil aflat in aceasta etapa a PAS poate fi recunocut dupa urmatoarele semne:
• are o ura puternica fata de celalalt parinte;
• refuza sa viziteze sau sa petreaca timp cu celalalt parinte;
• multe din parerile copilului sunt ingemanate cu cele ale parintelui alienator;
• credintele sunt frecvent irationale;
• nu se simt intimidati de catre instanta de judecata;
• deseori, motivatiile sale nu sunt bazate pe experientele pe care le-a avut cu parintele alienator, ci cu ceea ce acesta i-a spus despre celalalt parinte. Ei au dificultatea de a diferentia intre acestea;
• nu prezinta nici o ambivalenta emotionala, ci doar ura, fara capacitatea de a vedea ceva bun;
• nu se simte vinovat pentru ceea ce simte fata de celalalt parinte;
• sunt alaturi de parintele alienator in campania de denigrare a celuilalt parinte,
• aceasta ura obsesiva ajunge sa se extinda si asupra familiei celuilalt parinte, fara nici un sentiment de vinovatie sau mustrare de constiinta;
• poate pastra o aparenta de normalitate, pana ajung sa fie intrebati de celalalt parinte.
Copiii aflati in aceasta etapa a PAS manifesta cu fanatism ura lor. Ei ajung, impreuna cu parintele alienator, la o adevarata folie a deux, cu ideatie paranoida fata de celalalt parinte.
Majoritatea simptomelor PAS sunt prezente intr-un grad inalt. Copiii din aceasta categorie pot fi cuprinsi de panica la gandul ca urmeaza sa-l viziteze pe celalalt parinte, manifestarile emotionale putand sa faca vizita imposibila. Daca se afla la domiciliul celuilalt parinte, ei pot fugi, pot ajunge ca si paralizati de teama, pot deveni provocativi sau pot avea manifestari violente, astfel ca este necesar sa fie returnati la domiciliul parintelui alienator. Spre deosebire de copii aflati în celelalte categorii, panica şi ostilitatea acestora nu scad în intensitate, nici chiar cand sunt separati de parintele alienator pentru o perioada mai lunga de timp.
Daca în primele doua categorii motivatia copilului este de a mentine o legatură mai puternica cu parintele alienator, cu care locuiesc, in aceasta etapa relatia cu parintele alienator este patologica, iar simptomele nu fac decat sa o consolideze.

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti

Sursa:http://www.despresuflet.ro/forum/familie-f24/etapele-sindromului-alienarii-parentale-pas-t315.html