Autoritatea părintească include printre altele încredințarea copilului, supravegherea acestuia, deciziile cu privire la religia copilului, la intervențiile medicale, întreținerea și educația copilului.
Ea se poate defini ca puterea atribuită părinților prin care li se permite acestora să decidă în privința întreținerii, supravegherii, educației și locuinței copilului.
Autoritatea părintească desemnează un cumul de drepturi și obligații, care au drept scop promovarea și protejarea bunăstării copilului. Ele se referă în special la:
Ø îngrijire, protecție și educație;
Ø menținerea relațiilor personale;
Ø stabilirea rezidenței;
Ø administrarea proprietății și
Ø reprezentarea legală.
Autoritatea părintească are un început care se leagă de nașterea copilului dar și un sfârșit. Autoritatea părintească se încheie în cazul în care copilul ajunge la maturitate, se căsătorește, are un parteneriat oficial, este adoptat sau moare. De asemenea, de regulă, autoritatea părintească încetează atunci când partenerul celuilalt părinte adoptă copilul acestuia din urmă. În caz de deces al unui părinte dispare autoritatea părintească dintre părintele decedat și copil. Soțul supraviețuitor păstrează autoritatea parentală unică. Dacă ambii părinți sunt decedați se deschide o tutelă prin care un consiliu de familie sau un tutore sunt investiți cu această autoritate.
Retragerea autorității părintești pe cale judecătorească
Retragerea autorității parentale antrenează, în principiu, pierderea pentru unul sau ambii părinți a tuturor drepturilor care îl privesc pe copil. Un părinte poate să fie decăzut din exercițiul autorității părintești atunci când comportamentul său constituie un risc considerabil la adresa persoanei sau a bunurilor copilului. În aceste situații organismele statului însărcinate cu protecția minorului intervin pentru a separa copilul de părintele abuziv iar în urma unui proces în instanță acest părinte poate să fie decăzut din drepturile părintești. Dacă ambii părinți au fost decăzuți din drepturile părintești, se deschide o tutelă prin care un consiliu de familie sau un tutore sunt investiți cu această autoritate. Este vorba despre o măsură care poate fi, în funcție de situație, provizorie sau definitivă. Cazuri valide de retragere a autorității părintești:
Potrivit art. 397 NCC, regulă o reprezintă exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, „afară de cazul în care instanţă decide altfel” (art. 397 NCC – Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi). La rândul ei, decizia instanţei se circumscrie interesului superior al copilului, urmând a se raporta, în mod firesc, şi la concluziile raportului de anchetă psiho-sociala, la învoiala părinţilor, dacă există şi/sau la opinia copilului în această privinţă. Per a contrario, decizia instanţei va putea fi alta, dacă din probele administrate în cauză, va rezulta că o altă soluţie este în interesul superior al copilului. O altă soluţie ar urma să fie reprezentată de situaţiile de excepţie de la regulă sus-mentionată, şi anume exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte sau de către alte persoane.
Astfel, dispoziţiile art. 398 NCC prevăd situaţia exercitării autorităţii părinteşti de către un singur părinte, „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului” (art. 398 NCC – Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte).
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
Numai în mod excepţional şi, cu aceeaşi cerinţă, a respectării interesului superior al copilului, instanţă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană sau la o instituţie de ocrotire.
Desigur, şi în noua reglementare instanţă de tutela are căderea de a modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de copiii minori, în cazul schimbării împrejurărilor care au fost avute în vedere la decizia iniţială.
Sursa:http://www.rfi.ro/articol/stiri/diverse/ce-inseamna-autoritatea-parinteasca
