Interesul superior al copilului este un subiect abordat de mediator impreuna cu parintii in cadrul sedintelor de mediere pentru stabilirea modalitatii de exercitare in comun a autoritatii parintesti (mediere custodie copil). Astfel de litigii de familie sunt deosebite de restul medierilor care trateaza conflicte din alte domenii in sensul ca mediatorul trebuie sa aiba in vedere ca acordul de mediere sa satisfaca nevoile si interesele unui al treilea individ care nu este prezent la sedinte: copilul minor, dupa cum spune si legea medierii:

“Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii sa nu contravina interesului superior al copilului, va incuraja parintii sa se concentreze in primul rand asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilitatii parintesti, separatia in fapt sau divortul sa nu impieteze asupra cresterii si dezvoltarii acestuia.” (art 65 din Legea 192/2006 cu modificarile si completarile ulterioare).

Provocarea mediatorului apare atunci cand trebuie sa le explice parintilor ca minorul este un individ cu nevoi si drepturi distincte de cele ale lor. Numai dupa ce parintii inteleg ca minorul nu este proprietatea mamei si nici a tatalui, mediatorul poate trece mai departe si anume sa ii invite pe parinti sa discute despre nevoile copilului si felul in care amandoi se obliga sa le indeplineasca.

V-ar mai putea interesa si:

Cum pot să divorțez dacă sunt plecat în străinătate?

– Cea mai bună variantă de divorț pentru copii

-Divorț ieftin și rapid în București

Iata cateva articole din Noul Cod Civil care mentioneaza interesul superior al copilului:

Articolul 262 Relatiile dintre parinti si copii.

(1) Copilul nu poate fi separat de parintii sai fara incuviintarea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(2) Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decat in conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luand in considerare interesul superior al copilului.
Articolul 263 Principiul interesului superior al copilului.

(1) Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului.
(2) Pentru rezolvarea cererilor care se refera la copii, autoritatile competente sunt datoare sa dea toate indrumarile necesare pentru ca partile sa recurga la metodele de solutionare a conflictelor pe cale amiabila.
(3) Procedurile referitoare la relatiile dintre parinti si copii trebuie sa garanteze ca dorintele si interesele parintilor referitoare la copii pot fi aduse la cunostinta autoritatilor si ca acestea tin cont de ele in hotararile pe care le iau.
(4) Procedurile privitoare la copii trebuie sa se desfasoare intr-un timp rezonabil, astfel incat interesul superior al copilului si relatiile de familie sa nu fie afectate.
(5) In sensul prevederilor legale privind protectia copilului, prin copil se intelege persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nici nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, potrivit legii.
Articolul 396 Raporturile dintre parintii divortati si copiii lor minori.

(1) Instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta.
(2) Dispozitiile art. 264 sunt aplicabile.
Articolul 398 Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte.

(1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.
(2) Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
Articolul 483 Autoritatea parinteasca.

(1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti.
(2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate.
(3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.
Articolul 506 Invoiala parintilor.

Cu incuviintarea instantei de tutela parintii se pot intelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti sau cu privire la luarea unei masuri de protectie a copilului, daca este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

De remarcat faptul ca legiuitorul a introdus posibilitatea de solutionare a acestor situatii conflictuale pe cale amiabila si acorda parintilor sansa de a ajunge la o invoiala, atata timp cat aceasta respecta interesul superior al copilului.

V-ar mai putea interesa si:

Cum pot să divorțez dacă sunt plecat în străinătate?

– Cea mai bună variantă de divorț pentru copii

-Divorț ieftin și rapid în București

Interesul superior al oricarui copil este acela de a fi crescut de ambii parinti, iar acest principiu exista din momentul in care copilul s-a nascut, indiferent daca parintii sunt casatoriti sau nu. Acelasi lucru este valabil si pentru autoritatea parinteasca: parintii exercita autoritatea parinteasca in comun si au aceleasi drepturi si obligatii fata de copil din momentul in care acesta s-a nascut, fara nicio legatura cu faptul ca relatia dintre ei este oficiala sau nu. Dupa divort, este in interesul copilului sa mentina legatura cu ambii parinti, sa aiba acces egal atat la mama, cat si la tata. Menirea stabilirii unui program in care copilul pastreaza o legatura apropiata cu fiecare parinte este aceea de a intari relatiile de atasament cu ambii parinti. Atasamentul dezvoltat de copil pentru mama si tata este important pentru ca cei doi au un rol decisiv in dezvoltarea emotionala si sociala a copilului. De aceea statul a renuntat la regula din vechiul cod civil de incredintare a copilului spre crestere si educare mamei, tatal beneficiind in acest caz de un program restrictiv de vizita a copilului pentru ca relatia de atasament al copilului fata de tata avea de suferit. Statul intelege sa intervina cu privire la organizarea vietii copilului doar daca nu exista buna invoiala intre parinti. Exista chiar o decizie prin care instanta fiind chemata sa decida asupra programului de relatii personale a parintelui nerezident cu minorul in situatia in care exista intelegere intre parinti cu privire la restul aspectelor, hotaraste ca e in interesul superior al copilului sa aiba un acces nelimitat la ambii parinti, fara interventia statului in viata de familie a partilor care ar fi fost o ingradire:

„ Instanta apreciaza ca interesul copilului impune ca exercitarea drepturilor personale sa fie apreciate de catre parinti prin raportare la imprejurarile concrete in care se afla minora si parintii; aceste imprejurari sunt diferite in momente diferite ale vietii copilului si sunt practic imposibil de prevazut (nici parintii si nici instanta nu pot aprecia daca in viitorul apropiat sau indepartat poate sa apara o imprejurare care sa reclame prezenta ambilor parinti langa copil si sa „dimensioneze” un program de vizita care sa corespunda unei nevoi necunoscute, inexistente la momentul luarii deciziei). Suspiciunile parintilor – ca in viitor pot sa apara neintelegeri referitoare la desfasurarea acestor relatii personale – sau lipsa de colaborare dintre parinti , uneori chiar „confortul” urmarit de parinti (in sensul ca parandu-le dificil sa stabileasca ei insisi un program adaptat de fiecare data nevoilor copilului, prefera sa se conformeze unui program prestabilit dispus de o institutie a statului chiar daca „pretul” acestui confort reprezinta in esenta o interventie a statului in viata de familie a partilor fara ca o astfel de interventie sa fie justificata de necesitatea ocrotirii unui interes ci doar de asigurarea „confortului” parintilor) nu pot argumenta solutia solicitata de parti, ca legaturile personale dintre copil si unul dinte parinti sa se desfasoare conform unui program de vizita prestabilit de catre instanta, chiar daca acest program este convenit de parinti. In esenta, responsabilitatea parinteasca impune ca ambii parinti sa analizeze interesul copilului lor in fiecare moment al vietii copilului si sa actioneze conform acestui interes.” (sentinta civila 2189/2012, sursa blog.arpcc.ro).

Cum se formeaza relatiile de atasament? Este nevoie de timp si de implicarea activa a parintilor. John Bowlby medic pediatru, psiholog si psihanalist este renumit pentru cercetarile sale in domeniul dezvoltarii psihologice a copilului si cel care a formulat teoria atasamentului.

Copilul incepe sa creeze relatii de atasament cu parintii devreme in viata sa. Intre 2 si 7 luni, bebelusii incep sa recunoasca persoanele care ii ingrijesc, fie mama, fie tata si prefera sa interactioneze cu acestea. De aceea este important ca ambii parinti sa participe la activitatile diverse, ce implica ingrijirea zilnica a copilului: momentele in care copilul este imbaiat, i se da sa manance, se joaca, este imbracat, este scos la plimbare, etc. In jurul varstei de 6 luni copilul incepe sa protesteze cand este separat de figurile lui de atasament si se teme de straini. Intre 8 si 9 luni apare teama de a pierde persoana fata de care si-a format atasamentul ceea ce se numeste anxietate de separare. Intre 18 luni si 2 ani dispare preferinta pentru unul din parinti, ambii putand sa aiba grija de copil. Copilul isi construieste o reprezentare interna a figurilor de atasament care ii permite sa suporte din ce in ce mai bine absenta acestora si sa anticipeze reintoarcerea lor. Dar un program de vizita in care copilul nu are contact cu parintele decat o ora – doua nu este satisfacator.

Atat mama, cat si tatal au impreuna o contributie importanta in dezvoltarea ulterioara a copilului si in transformarea lui intr-un individ echilibrat emotional, independent, capabil sa-si dezvolte aptitudinile personale, capabil sa fie fericit. Fiecare parinte joaca un rol complementar in buna dezvoltare emotionala si psihologica a copilului: mama prin faptul ca este disponibila, sensibila si receptiva in mod adecvat la nevoile copilului, ii ofera acestuia iubire, o baza de siguranta si incredere de la care sa plece sa exploreze lumea; tatal de asemenea se arata receptiv la nevoile copilului si il ajuta sa invete sa isi asume riscuri, sa aiba initiative, sa exploreze, sa faca fata obstacolelor, sa se afirme ca personalitate in fata celorlalti care-l inconjoara si astfel copilul se simte iubit si are incredere in propria persoana si devine independent. De aceea construirea unor relatii de atasament este foarte importanta. Daca respectivul parinte nu reprezinta o persoana fata de care copilul este atasat, acesta il va considera un strain. De aici reactia unor copii in momentul in care incepe programul parintelui nerezident: de la plans pana la refuzul copilului de a pleca cu celalalt parinte. Nu este vina copilului ca parintii au neglijat importanta prezentei fiecaruia in viata lui in perioada anterioara divortului sau nu au reusit sa realizeze o legatura emotionala consistenta. Poate unii parinti nu stiu cum sa se comporte cu un copil, poate nu stiu cum sa-i arate acestuia ca este iubit. Nu ne nastem parinti. Si acest lucru se invata. Unii mai rapid, altii mai greu. Traim vremuri moderne ceea ce a dus la o schimbare in dinamica familiei: mama nu mai este femeia care se ocupa in exclusivitate de casa si familie, iar tatal nu mai este acea figura rigida si autoritara a carui singura responsabilitate era sa aduca bani in casa. Rolurile celor doi sunt acum mult mai flexibile, ei trebuie sa se completeze reciproc pentru o mai buna administrare a vietii de familie si pentru cresterea unui copil care are potentialul de a fi fericit.

V-ar mai putea interesa si:

Cum pot să divorțez dacă sunt plecat în străinătate?

– Cea mai bună variantă de divorț pentru copii

-Divorț ieftin și rapid în București

Autor articol Mediator Iulia-Cristina Uta –https://unfilolog.wordpress.com/2014/03/18/mediere-custodie-copil/

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest sitesau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu Bucuresti –