Binele si Rau-n jurul tau se vor juca / Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea / Niciodata sa nu uiti de inima ta. (Vama Veche – Epilog)

Cu ce sa incep? O sa traiesti in Romania. Asta e cel mai frumos handicap cu care te-ai putea naste vreodata. Nu intreba de ce. O sa-ti dai seama in timp. Si nu, n-o sa te nasti in locul nepotrivit, oricat de des ai sa auzi melodia asta. Probabil, inca din leagan. Daca iti place sa repari lucruri – si copiilor le place treaba asta, problema e ca cei mai multi isi pierd pasiunea cand cresc – Romania iti va oferi posibilitati nelimitate sa o faci.

Prima lectie e sa nu te grabesti. Nu ma intelege gresit. Grabeste-te, pentru ca timpul nostru e scris cu litere evanescente, undeva intr-o carte pe care nu ne e dat s-o citim. Ne place sa credem ca suntem stapani pe multe lucruri. Nu suntem pe aproape nici unul. Timpul ni se da cu imprumut. Talantii – daca o sa citesti Biblia o sa intelegi mai bine – ni se dau ca sa-i returnam multiplicati. Grabeste-te sa faci bine, atunci cand vei avea ocazia. Grabeste-te sa inveti. Grabeste-te sa iubesti – pentru ca adevarata masura a iubirii este sa iubesti fara masura. Dar nu te grabi sa te compari cu altii. Sa ravnesti la ceea ce ii vei vedea ca au, si sa crezi ca penuria ta te face mai putin om. Pentru ca oriunde vei fi in viata, orice vei face – vei fi in fata unora si in spatele altora. Apreciaza ceea ce ai. Si nu compara niciodata inceputul tau – cu mijlocul altcuiva.

A doua lectie e ca lucrurile rele incep de regula placut, asa cum de multe ori lucrurile bune o sa inceapa printr-o neplacere. O sa fii om, si o sa fii, nu de putine ori, tentat sa alegi varianta fara lacrimi, intocmai ca samponul cu care o sa fii spalat in primele tale luni de existenta. Uneori, viata, societatea, o sa te impinga de la spate sa optezi pentru facilitate. Pentru compromis. Pentru scurtatura. Poate ca riscurile o sa para mici. Poate o sa ai impresia ca nu te vede nimeni, si ca e in regula. Poate o sa ajungi sa crezi ca placerea e scopul. De fapt, placerea e rasplata de la capatul greutatilor pe care ti le asumi si le birui cu bucurie. O sa gresesti, si o sa inveti. Ca placerea isi are pretul ei, si ca suferinta isi are valoarea ei.

A treia lectie e sa nu-ti cauti dreptatea la oameni. Pentru ca dreptatea omeneasca mai da rateuri. Niciodata nu mi-au placut curtile de justitie, cu atmosfera lor incarcata. Dupa mine, justitia ar trebui sa se faca cu zambetul pe buze. Justitia ar trebui sa provoace bucurie, nu spaima, nici angoasa, nici satisfactie vindicativa – reprob obsesia mass media pentru condamnari, cand de fapt stirea e ca s-a facut dreptate. La fel de adevarat e ca Dumnezeu mai lucreaza si prin oameni, cum si diavolul lucreaza prin oameni. Sa n-ai nici o indoiala ca mai exista avocati buni si judecatori drepti. Dar ideal e sa-ti cauti dreptatea mai presus de ei. Dumnezeu e instanta suprema la care poti face oricand apel, fara sa stai la coada. La El, nimic nu se pierde, nimic nu se uita. Sentintele Lui sunt juste, vesnice, supracompensatorii.

A patra lectie e sa ai incredere in oameni. Aparent, n-ai nici un motiv. Cu atat mai putin in Romania. Insa pentru fiecare judecator arestat pentru coruptie, pentru fiecare medic bagat la inchisoare fiindca a luat spaga, pentru fiecare politician manjit si jurnalist vandut (lui), pentru fiecare femeie care si-a inselat barbatul, vor fi 99 de alte femei care i-au fost fidele, 99 de judecatori care si-au facut meseria cu onestitate, 9 medici carora nu le place ciocolata cu aroma de verzisori, si macar un jurnalist nepartinitor. Alege-ti cu atentie reperele, alege cu atentie cui ii faci loc in viata ta si pe cine primesti in sufletul tau, pentru ca pericolul sa te deziluzionezi e imens, daca lasi „in casa” pe cine nu trebuie. Oamenii de care te inconjori, stirile pe care le consumi, lasa urme pe care nu le vei banui, ajungand sa iti defineasca viata. Nu uita ca oamenii isi aleg moartea atunci cand aleg cum traiesc.

A cincea lectie e sa nu te iei in serios. In fata lui Dumnezeu, ca sa-l parafrazez pe Tutea, avocatul e var primar cu analfabetul, jurnalistul cu agramatul, politicianul cu apoliticul. Traim intr-un tsunami de pasiuni, inchipuindu-ne ca zgomotul pe care il facem se aude in Univers. In realitate, planeta se invarte la fel de bine si fara noi. Sa nu fii incrancenat, pentru ca viata asta e cel mai probabil o repetitie. Iar pe Dumnezeu il intereseaza prea putin cine a castigat ultimele alegeri, cine a mai facut un milion, cine a mai urcat in top. Pe Dumnezeu il intereseaza cum esti, nu cine esti. Dumnezeu n-o sa-ti ceara niciodata cartea de vizita.

Ultima lectie, de fapt cea de capatai, e ca nu banii sunt masura tuturor lucrurilor, ci umanitatea e masura tuturor lucrurilor. Fiecare varsta prin care vei trece o sa aiba masura ei, si lipsa ei de masura.

Binele si Rau-n jurul tau se vor juca. Si, cand va fi sa alegi, sa nu uiti, sa nu uiti de inima ta.

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti