În faţa mea stătea o femeie frumoasă, de vreo treizeci de ani, însoţită de avocata ei care mi-a spus în câteva cuvinte că doamna Ioana P. ceruse un ordin de protecţie împotriva soţului. Acesta, în repetate rânduri dovedite, a lovit-o, a insultat-o, a ameninţat-o cu moartea, în faţa fetiţei lor de 5 ani. Era la al doilea termen al procesului de divorţ, când judecătorul le-a recomandat Medierea, pentru ca cei doi soţi să încerce să se înţeleagă asupra custodiei comune.

Mediatorul poate nuanţa termenii în care are loc divorţul între doi soţi care practic nu mai comunică afectiv, dar care conştientizează că au de crescut împreună copilul.

Când avocata a plecat, am invitat-o pe Ioana P. să se aşeze şi să-mi spună cum au evoluat lucrurile între ea şi soţul ei. Spre surprinderea mea, Ioana vorbea cu atâta implicare despre povestea lor în cei şase ani de căsnicie zbuciumată, ca şi cum toate lucrurile se petrecuseră ieri şi emoţia o făcea să-şi frângă mâinile. Plecase la Bucureşti, pentru un job mai bine plătit, făcând naveta când el, când ea, până la Focşani, oraşul în care locuia el, în aceeaşi casă cu părinţii lui şi unde stătuseră împreună toţi, cât timp fetiţa lor crescuse până la doi ani. În această perioadă, părinţii soţului au demonstrat, spune Ioana, că nu-şi iubeau propriul copil, pe care-l umileau mereu şi îl considerau un ratat şi o persoană prea credulă în relaţia cu soţia lui.

– Dar pentru ce motiv îi induceau părinţii nesiguranţa şi suspiciunile cu privire la tine?!

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti

– Părinţii lui lucraseră în administraţia locală, şi-au făcut o firmă şi când au ieşit la pensie au investit exact înainte de declanşarea crizei economice, atunci când scăzuse dramatic preţul la terenuri. Decizia asta nu şi-au asumat-o, au dat vina pe el, pe mine, care nu am avere, pe copilul nostru, astfel încât de vreo câteva ori am sărit eu în apărarea soţului!! Asta a fost considerată o atitudine periculoasă care le subminează lor autoritatea şi a fost sancţionată.

Din momentul acela au început să-l şicaneze că îl duce de nas nevasta, că eu am un trecut îndoielnic, pe care-l ascund, că în prezent am o viaţă dublă la Bucureşti… Eu ştiu că el nu este un om rău, dar este atât de influenţabil, încât devine o unealtă în jocul de putere al părinţilor vicleni, care l-au făcut să creadă că ei s-au sacrificat pentru familie, iar el este vinovat de dezastrul lor financiar, dar şi manipulat de nevastă.

– Când au început certurile?!, am întrebat.

– Întotdeauna am avut o căsnicie complicată, cu multe momente de furie, şi din partea mea şi din partea lui, fiind amândoi orgolioşi, dar când am reînceput activitatea la Bucureşti, după cei doi ani de concediu de maternitate, soţul meu făcea crize insuportabile de gelozie, manifestate în public uneori, la întâlnirile cu colegii de serviciu, în preajma cărora nu se simţea confortabil. Eu am crezut întotdeauna în mine, în eficienţa mea la locul de muncă şi la început am vrut să-i dau curaj şi lui, să încerce să-şi caute un job în Bucureşti şi să fie independent. Frustrările lui, complexele de bărbat care încă depinde financiar de averea familiei şi de a cărei reuşită se simte responsabil, toate nemulţumirile lui îl făceau să aibă accese de violenţă, amplificate şi de consumul de alcool. A doua zi le regretă, dar asta nu schimbă nimic.

– Care era reacţia ta în momentele de furie a soţului?

– Nu aveam în minte decât gândul să-mi protejez copilul, care de cele mai multe ori era acasă şi când îl vedea începea să tremure şi să ţipe când taică-su ridica tonul. Ultima dată a venit la Bucureşti fără să mă anunţe şi a aşteptat până când am venit acasă, răscolind lucrurile mele, prin toate ungherele. A dus fetiţa în camera ei şi i-a interzis să iasă de acolo, pentru că are de vorbit cu mine. Fetiţa noastra a mai fost martoră la scene de violenţă, în care eu eram lovită cu palmele şi insultată şi a început să strige tare ”mami, mami”… În momente din astea vreau să nu se mai apropie de noi. De asta am cerut ordin de protecţie pentru mine şi fetiţă.Numai că durează mult timp şi merge în paralel cu divorţul.

Concluziile mele, la sfârşitul primei discuţii cu Ioana:

* În primul rând te înţeleg ca mamă şi ca soţie, doar că am să fac o analiză a cauzelor care au condus la acest conflict şi a mecanismelor declanşatoare de furie: ironia, condescendenţa, acuzele, autoritatea, gelozia.

* Soţul tău este un adult care a fost el însuşi abuzat emoţional şi psihologic în copilărie: autoritatea părinţilor menţinută despotic, cu scopul acestora de a-şi asigura controlul lor asupra averii familiei pe termen lung, transferând fiului responsabilitatea moştenirii acesteia.

– Dar eu cu ce sunt de vină?! Am un copil pe care vreau să-l feresc de violenţă, să nu crească cu traume.

– Ai dreptate, dar nu căutăm vinovaţi. Căutăm soluţii privind custodia comună, printr-o mediere separată. Te rog, Ioana, scrie care sunt cerinţele tale cu privire la: exercitarea autorităţii părinteşti, domiciliul minorei, programul de vizitare a copilului, educaţia acestuia şi contribuţia financiară la creşterea şi întreţinerea minorei. Scrii tot ce ţi se pare că se poate realiza în beneficiul copilului. Aceleaşi întrebări i le voi adresa şi soţului tău pentru a găsi punctele de vedere comune între voi.

Ulterior, împreună cu colega mea, am avut o lungă discuţie cu soţul Ioanei… Din păcate s-a dovedit a fi o persoană retractilă, nesigur pe raţionamentele sale şi suspicios în legătură cu soţia lui, pe care a caracterizat-o ca având ”profil de învingătoare. Nu este uşor să dormi în pat cu o învingătoare…”, a mai spus el, confirmând că frustrările lui provin dintr-o stimă de sine scăzută.

– Sunteţi oameni frumoşi amândoi, ca dovadă că aveţi o fetiţă minunată, faţă de care ştiu că nu vreţi să greşiţi, pentru ca relaţia cu ea să fie specială. Vă propunem să răspundeţi şi dumneavoastră, cum vedeţi soluţiile cu privire la custodia comună. În final, vă vom asista la negocierea aspectelor incluse în planul parental. Va fi o bună ocazie pentru dumneavoastră să vă dovediţi bunele intenţii faţă de fetiţă şi instanţa vă va aprecia disponibilitatea pentru dialogul cu soţia, pe această temă.

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti

Sursa:http://www.ziaruldeiasi.ro//stiri/coltul-de-mediere-medierea-in-cazuri-de-violenta-domestica–73776.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact prezente pe acest site .

Mediator Petru Mustateanu