Atunci cand parintii unui copil se despart este absolut cert ca intre ei a intervenit o problema grava ori mai multe probleme au “umplut paharul”. Intensitatea emotionala dintre acestia, cu radacini in relatiile lor anterioare, este motivul care determina angoase, nelinisti, probleme, certuri, uneori ajungandu-se chiar si la plangeri la politie. Toate acestea, in functie de varsta si maturitatea copilului, provoaca acestuia tulburari in toate planurile vietii sale, pe termen scurt, mediu si lung.

Suferintele copilului se agraveaza pe masura ce conflictul dintre parinti se adanceste. Situatia escaladeaza pe zi ce trece, conflictul creste in intensitate si provoaca noi si noi tulburari in relatiile dintre parinti dar si in relatiile dintre fiecare parinte si copil.

In acest context, parintii ajung sa isi reclame autoritatea personala asupra copilului. Autoritatea parintilor in ceea ce priveste copilul este cu referinta stricta la custodia acestuia. Cu cine va ramane? Cine va avea grija de el? Ce legaturi poate avea celalalt parinte cu el? Cat va plati indemnizatia de intretinere? Cand, cat si cum il va vedea? Etc.

In fapt, custodia comuna este modul in care cei doi parinti isi vor exercita in concreto autoritatea parinteasca – atributiile si indatoririle parintesti fata de copil, stabilirea unui plan parental minimal in care sa se reglementeze cat mai exact cadrul relatiilor viitoare dintre fiecare parinte si copil. In cadrul biroului nostru de mediere oferim parintilor un draft ce contine o schita a planului parental, draft de la care parintii, atunci cand se intra in medierea de fond,  clarifica si stabilesc fiecare punct, personalizand planul parental in functie situatia lor.

Un management adecvat al conflictului de custodie comuna  presupune solutionarea acestuia prin etape. O prima  etapa este solutionarea prin intelegerea directa a parintilor asupra aspectelor custodiei, o a doua etapa (necesara in lipsa unui acord si a unei intelegeri directe in prima etapa) este medierea conflictului , iar a treia etapa (doar daca primele doua nu au ca rezultat un acord agreat)judecarea conflictului de catre un judecator.

Solutionarea unui conflict de custodie comuna pe baza bunei intelegeri  directe intre parinti este cea mai perfecta dovada de management corespunzator la situatia data, reprezentand prima etapa in solutionarea problemei. Intelegerea directa intre parinti este un deziderat in aceste situatii. Deseori insa, conflictul este atat de puternic incat blocheaza orice comunicare intre parinti, blocheaza orice posibilitate de a se propune si explora solutii, blocheaza pur si simplu relatiile dintre parinti in ceea ce priveste copilul.

In aceste cazuri apelul la un mediator pentru redeschiderea dialogului, pentru deblocarea comunicarii dintre parinti, pentru facilitarea si explorarea de propuneri reciproce pentru o intelegere amiabila privind custodia comuna,  reprezinta etapa ulterioara din managentul conflictului lor. Interventia mediatorului in conflict vine sa restabilizeze pozitia partilor, sa separe problema custodiei comune de alte conflicte ori probleme dintre parinti (probleme care deseori interfereaza), sa aseze parintii la masa unui dialog deschis, serios si responsabil.

In medierea custodiei copilului, mediatorul indruma partile spre cautarea si agrearea unei solutii cat mai favorabile lor insa in concordanta cu drepturile si interesele copilului. Mediatorul poate solicita si o ancheta sociala pentru a stabili cat mai concret situatia de fapt in care se afla copilul si pentru a vedea daca planul parental care se discuta (negociaza) de catre parinti satisface interesele minorului si respecta drepturile acestuia.

Articolul 65 din Legea nr 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator responsabilizeaza mediatorul si parintii care parcurg procesul de mediere. Conform acestui articol : “mediatorul va veghea ca rezultatul medierii sa nu contravina interesului superior al copilului, va incuraja parintii sa se concentreze in primul rand asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilitatii parintesti, separatia in fapt sau divortul sa nu impieteze asupra cresterii si dezvoltarii acestuia”.  Deasemeni,  conform art. 66 alin. 2 din aceeasi lege: “daca in cursul medierii, mediatorul ia cunostinta de existenta unor fapte ce pun in pericol cresterea sau dezvoltarea normala a copilului sau prejudiciaza grav interesul superior al copilului, este obligat sa sesizeze autoritatea competenta.”

Discutarea custodiei comune la mediator are un rol benefic atat pentru relatia dintre parinti cat si pentru relatia dintre fiecare parinte cu copilul. In timpul medierii parintii constientizeaza faptul ca acel copil va fi liantul lor pentru toata viata. Acel copil va fi un element de legatura intre ei, fie ca vor, fie ca nu vor, fie ca accepta pe moment, fie ca nu. Relatia dintre parinti nu va inceta odata cu separarea lor,  tocmai datorita copilului care va avea nevoie si de mama si de tata,  daca nu in acelasi timp, cu siguranta in aceeasi masura. Copilului trebuie sa i se ofere garantia ca ambii parinti vor fi in continuare parintii lui in adevaratul sens al cuvantului, nici un parinte neavand dreptul de a opri legaturile celuilalt parinte cu copilul.

Stabilitatea si echilibrul adus prin discutiile din cadrul unui proces de mediere a custodiei comune au puterea de a calma emotiile parintilor, de a reduce intensitatea provocata de conflict si de problemele divortului/separarii, de a aseza parintii la masa de mediere. Masa de mediere este masa unui dialog deschis si sincer ce le ofera posibilitatea sondarii de solutii la conflictul dat, mediatorul avand rolul de se implica si a conduce procesul de mediere spre solutia optima atat pentru parinti cat si pentru copil.

Solutia optima apartine in exclusivitate parintilor, este discutata si analizata impreuna cu mediatorul, si doar in cazul acceptarii ei de catre ambii parinti devine solutia finala la conflict transcrisa in Acordul de Mediere.

Daca etapa medierii custodiei comune nu are rezultatul scontat, in sensul ca partile nu ajung la o intelegere privind exercitarea autoritatii parintesti, instanta de judecata ramane ultima modalitate  de solutionare a conflictului. In aceste cazuri parintii trebuie sa isi asume costurile unui proces judiciar, timpul unui astfel de proces si publicitatea sedintelor de  judecata.

Custodia comuna va fi stabilita de judecator in baza probatoriului de la dosar.  Tot ceea ce puteau parintii stabili prin comun acord (singuri ori cu ajutorul unui mediator) se stabileste acum de catre un judecator in baza unor probe. De cele mai multe ori, solutia instantei nu multumeste deplin pe nici un parinte.

Conflictele familiale sunt conflicte profund emotionale, conflicte a caror efecte negative le resimte fiecare parinte dar si copilul. A merge cu un astfel de conflict in sala de judecata ar trebuie sa fie o abordare ca ultima solutie, si doar dupa parcurgerea unei discutii intre parinti. Atunci cand o discutie directa nu este posibila, mediatorul, la solicitarea unui parinte, poate interveni intr-un mod constructiv si pozitiv ajutand ambii parinti la depasirea emotiilor si starilor produse de conflict si la reasezarea unei noi relatii, unui nou parteneriat, in care interesele copilului si gandul la viitorul acestuia sunt terenul comun al parintilor.

Medierea creeaza si ofera parintilor cadrul dialogului si cadrul de explorare a solutiilor in astfel de conflicte. Discutiile cu mediatorul au si rolul de a mari gradul de disponibilitate a parintilor pentru o solutie amiabila, pentru o intelegere care sa puna capat conflictului. In orice conflict de acest tip, parintii trebuie sa constientizeze faptul ca orice sfarsit al unei relatii, este in acelasi timp un nou inceput al altui tip de relatie intre ei, iar perioada de tranzitie si constientizare a acestei modificari in structura relationala este cu atat mai importanta cu cat afecteaza cat mai putin pe fiecare parinte si copilul.

In acest context medierea custodiei copilului, apare nu ca o oportunitate, ci ca  o necesitate stringenta pastrarii unui echilibru relational intre parinti reciproc si intre fiecare parinte si copil. Necesitatea medierii, necesitatea dialogului si necesitatea unei solutii amiabile rezulta deasemeni si din grija parintilor pentru dezvoltarea psiho-sociala normala a copilului lor, nu la un moment dat, nici pentru un an-doi, ci pentru toata viata lui.

V-ar mai putea interesa si:

–Divort rapid cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Divort la notar fara sa avem un acord

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Divort cetatean strain