Cât de multe cupluri nu au reuşit şi nu reuşesc să aibă o căsnicie de succes? Ar fi greu de efectuat o estimare. După cum este greu de stabilit şi o definiţie a unei căsnicii de succes. Poate fi considerată o căsnicie de suces aceea care are o durată mare, poate zeci de ani? Sau durata mare a unei căsnicii nu conduce automat şi la concluzia că este o căsnicie reuşită?
Toţi oamenii care se căsătoresc primesc tradiţionala urare „casă de piatră”. Adică, o casă, o familie, construită bine, durabilă. Unele căsnicii reuşesc să reziste în timp, în pofida tuturor situaţiilor mai puţin bune prin care trece familia. Această familie este, cel mai sigur, formată din persoane cu o mare forţă interioară.
Dacă iniţial totul a fost roz, iar dragostea părea indestructibilă, cu timpul se produc schimbări, unele majore şi nu neapărat unele pozitive. Adaptabilitatea la schimbări nu se răgăseşte la toate cuplurile.
Feircirea şi bunăstarea cuplului poate fi afectată de schimbări, fie din interior, fie din exterior. Stima, respectul, dragostea, prietenia, grija pentru nevoile şi interesle celuilalt se pot diminua până la a dispărea, valorile şi credinţele celuilalt pot fi ignorate, subminate.
Comunicarea -elementul esenţial într-un cuplu, colaborarea, pot fi înrerupte, gradual, până la o lipsă totală a comunicării. Se poate ca cei doi să constate că, pe măsură ce înaintează în vârstă şi îşi dezvoltă personalitatea, dobândesc noi preocupări şi abilităţi-dezvoltarea persoanală, iar acest lucru determină în final o totală incompatibilitate. Dispare armonia, echilibrul, stabilitatea, intimitatea, astfel încât se produce ruptura. Mecanismul numit familie nu mai funcţionează. Nu mai există un ,,noi,, ci doar un spaţiu gol între cei doi.
Dacă în final căsătoria trebuie să se încheie, ar trebui să aibă loc un proces amiabil, fără stres, fără costuri mari şi consumator de timp, şi care să ţină seama de faptul că este necesară luarea în considerare, pentru viitor, a unor aspecte extrem de sensibile, în special acolo unde există copii minori.Este nevoie, practic, de colaborare, pentru a ameliora situaţia acestor copii şi a le oferi o copilărie cât mai ferictă şi un viitor cât mai bun.
Din fericire există mai multe moduri în care se poate desface căsătoria.Medierea este o soluţie potrivită pentru cuplu. Ei vor colabora, vor lucra împreună la construirea unei soluţii reciproc avantajoase, vor putea să-şi împartă şi bunurile pe cale amiabilă, vor putea face îneţelegeri benefice pentru copiii lor.
Cuplul se va întâlni cu o persoană neutră şi imparţială, mediatorul care îi va ajuta şi îi va ghida înspre soluţia optimă cu privire bunuri, la datorii, la custodia copiilor. Părţile pot fi asistate de avocat, însă nu în mod obligatoriu.
Alte cupluri aleg să îşi despartă destinele într-un mod urât, agresiv, dezavantajos, poate convinşi de alte persoane sau chiar de avocaţi care îi descurajează cu privire la reuşita medierii.
Unii soţi vor fi dispuşi să coopereze, discutând în mod rezonabil despre termenii unui divorţ, alţii dimpotrivă. Unele soţii, supărate, rănite, pot refuza calea mai avantajoasă, medierea şi a fi dispuse să aibă discuţii constructive.
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
Unii oameni aleg încă să divorţeze, în special aceia care au o vechime mai mare în căsnicie, după modelul vechi, lupta într-o instanţă. Acest tip de divorţ poate fi unul devastator pentru suflet. Un război contradictoriu în care furia escaladează, ura se adânceşte, iar copiii au cel mai mult de suferit. Prinşi într-o tornadă de emoţii, orbiţi de furie şi răzbunare, nu vor fi capabili să ia nişte decizii logice şi bazate pe nevoile şi interesele lor şi ale copiilor lor.
Astăzi însă din ce în ce mai cupluri aleg medierea pentru rezolvarea problemelor privind desfacearea căsătoriei şi aspectele conexe acestui demers.
Divorţul este deja un fenomen comun, faţă de alte timpuri. Familii se destramă aproape zilnic.
O familie este compusă dintr-un soţ, o soţie şi cel puţin un copil, de regulă. Dacă cei doi soţi, care admit că nu mai există cale de întoarcere aleg să îşi despartă destinele, este recomandat să o facă prin mediere.Relaţiilelor viitoare vor rămâne unele de respect, de colaborare, pentru binele copiiilor lor, copii care vor fi mândri de părinţii lor atunci când vor creşte pentru aceea că, deşi nu mai sunt un cuplu, veghează împreună la creşterea şi educarea lor.
În mediere părţile păstrează controlul asupra rezultatutului, în loc să arunce zarurile, sperând că un judecător va vedea lucrurile din perspectiva lor.
Confidenţialitatea procedurii de mediere este un aspect extrem de important. Dreptul la viaţa privată este un drept fundamental al cetăţenilor.Cetăţenii au dreptul de a-şi ţine secretă viaţa privată. De ce ar trebui ca un divorţ să fie public, iar alte persoane să asiste la acest demers dureros din viaţa cuplurilor, ca la un spectacol? Consider că există şi o obligaţie totodată de protejare a imaginii copiilor cuplurilor, unii dintre aceştia aflându-se la vârsta adolescenţei la momentul ruperii căsniciei părinţilor.
Legea oferă această alternativă, iar astăzi, o hotărâre judecătorească pronunţată pe baza unui acord de mediere nu se va publica pe portalul instanţelor de judecată, spre deosebire de o hotărâre judecătorească pronunţată ca urmare a unui proces judiciar, care este unul public, cu uşile larg deschise şi unde viaţa privată, intimitatea acestui eveniment din viaţa cuplurilor, nu este protejată.
Consider că, pe măsură ce oamenii vor reusi să conştientizeze importanţa anumitor aspecte din viaţa lor, ca fiind unele efectiv strâns legate de viaţa lor privată, şi numai a lor, vor alege metoda rezolvării disputelor din viaţa lor pe calea medierii.
Medierea este însă modul pasnic de a soluţiona un conflict, noul mod al unui proces civil, de familie şi în cele mai multe domenii în care se ivesc conflicte.
Metoda de a divorţa în instanţă implică un învingător şi un învins, după cum va decide judecătorul, un terţ faţă de conflict. Cuplurile care aleg instanţa vor pierde foarte mulţi bani inutil, energie emoţională şi se vor lupta, în loc să se aşeze şi să lupte împotriva problemelor şi nu unul împotriva celuilalt. În procesul de mediere ei pot da şi lua şi vor ajunge la o soluţie de tip win–win. Trebuie acordată o mare importanţă perioadei post-divorţ, pentru că divorţul părinţilor poate fi un factor foarte dăunător pentru copii.
Un conflict care va continua şi în perioada de după desfacerea căsătoriei, este un factor de risc major şi pe termen lung, pentru bunăstarea şi fericirea copiilor. Calitatea de părinte continuă şi după divorţ, iar lipsa de colaborare şi ostilitatea dintre părinţi îi va prejudicia pe copii. Uneori copiii pot fi folosiţi de părinţi pentru a-şi exprima furia lor, copiii pot fi plasaţi în mijlocul disputelor dintre părinţi, pentru a transmite mesaje ostile de la un părinte la celălalt, să pună întrebări intruzive despre celălalt părinte, putând determina copilul să-şi ascundă sentimentele pozitive pe care le nutreşte faţă de celălalt părinte şi fiind manipulat să-şi exprime dispreţ faţă de un părinte. Aceste comportamente vor avea în mod cert repercursiuni negative pentru viitorul acestor copii, puşi în faţa unor situaţii de acest gen.
Stabilirea custodiei copilului prin bună înțelegere între părinți.
Lupta pentru custodie într-o instanță presupune că minorii vor avea parte de :
-Anxietate și nesiguranță privind relația și legătura pe care o vor mai avea în viitor cu părinții și frații lor;
-Audieri de către psihologi și magistrați, temere, rușine și efortul de a putea rămâne loiali față de ambii părinți;
-Interogarea cu privire la aspecte personale ale vieții lor, cu privire la temerile și slăbicinile lor;
Un conflict major între părini, expune copiii care sunt martorii acestui conflict, la traume și le poate provoca daune psihologice tulburări și emoționale grave.
Incapacitatea rezolvării conflictului poate avea riscul de le servi ca model acestor copii, pentru vremea când vor fi și ei părinți.
Pe lângă aceste aspecte, sume importante de bani ar putea fi cheltuite într-o instnță, fără a avea garanția unui rezultat satisfăcător.
Un străin, magistratul , va decide cât de mult timp vor petrece părinții cu copiii și modul în care vor implicați în procesul de luare a deciziilor importante pentru viața și viitorul copiilor lor.
Bătălia pentru custodie, costisitoare financiar și emoțional, consumatoare de timp și nervi, privează părinții de posibilitatea luării deciziilor, a stabilirii de comun acord a detaliilor, a unor negocieri cu rezultate benefice. Poate face imposibilă cooperarea în viitor, în calitate de co-părinți, cu dezavantaje majore pentru interesele copiilor.
Există, din fericire, alternativa medierii.
Luați deci deciziile cu responsabilitate, pentru că de ele depinde viitorul copiilor dvs. Încercați să soluționați conflictul în afara instanței.Evitați litigiile( instanțele) și priviți cu încredere înspre mediere! Divorțul nu ar trebui să fie despre câștig sau pierdere. Acesta ar trebui să se concentreze pe găsirea unui nou mod de a fi în continuare o familie – dar într-o formă diferită, care sprijină în continuare copiii și îi iubesc. Merită efortul!
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
Sursa: Mediator Ana Cristina Margu-http://anacristinamargu.wordpress.com/2014/10/12/divortul-si-stabilirea-custodiei-minorului-prin-procedura-medierii/
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest sitesau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .
