Pentru a apela la mediere este necesara cunoaşterea procedurii în sine de către părţi. Explicarea principiile medierii, efectelor acesteia şi a regulile aplicabile ii revine mediatorului.

Anterior semnării contratului de mediere, mediatorul va explica, în termeni clari, drepturile pe care părţile implicate într‑un conflict le au în timpul medierii, va explica acestora rolul său de facilitator în cadrul acestei proceduri voluntare, le va prezenta procedura desfăşurării şedinţei de mediere, avantajele medierii şi costurile pe care le implică.

De obicei, medierea are loc la sediul biroului mediatorului. Medierea poate avea loc doar după semnarea contractului de mediere intre mediator şi părţile care urmează a fi mediate. După semnarea contractului, se va stabili, prin acordul părţilor, data şi ora începerii şedinţei de mediere, iar mediatorul va stabili locul desfăşurării medierii.

Obligaţia mediatorului este una de diligenta şi nu una de rezultat. Onorariul mediatorului se suporta în cote egale de către părţi dacă acestea nu convin altfel.

Spaţiul în care are loc medierea trebuie sa fie apt pentru mediere (liniştit, primitor, intim, neutru). Mobilierul trebuie să fie adecvat, obligatorie fiind prezenta unei mese şi un număr suficient de scaune.

Medierea se bazează pecooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere. Metodele şi tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict. Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii.

Şedinţa de mediere se desfăşoară într‑o sesiune comună iar dacă mediatorul consideră că este cazul pot avea loc una sau mai multe sesiuni separate cu părţile. De asemenea, pot avea loc una sau mai multe şedinţe de mediere, în funcţie de complexitatea conflictului.

Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord. În cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii.

Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către părţile aflate în conflict, de persoanele care le însoţesc, precum şi de către mediator au caracter confidenţial faţă de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenţia persoanelor care participă la mediere asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.

Dacă, pe parcursul medierii, apare o situaţie de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţa părţilor, care vor decide asupra menţinerii sau denunţării contractului de mediere. Mediatorul are dreptul să se abţină şi să închidă procedura de mediere. În această situaţie mediatorul este obligat să restituie onorariul proporţional cu etapele de mediere neparcurse sau, după caz, să asigure continuarea procedurii de mediere, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere.

În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv. Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.

V-ar mai putea interesa si:

–Divort rapid cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Divort la notar fara sa avem un acord

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Divort cetatean strain

Procedura de mediere se închide, după caz:

‑   prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;

‑   prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;

‑   prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.

Înţelegerea la care au ajuns părţile poate sa fie una totala sau una parţială.

Părţile pot încheia un acord parţial, care va statua acele dispoziţii cu privire la care părţile au ajuns la o înţelegere. Ulterior, oricare dintre părţi se poate adresa instanţei judecătoreşti competente sau unei instanţe arbitrale pentru soluţionarea laturii conflictuale asupra căreia părţile nu s‑au înţeles.

La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute în lege, mediatorul va întocmi un proces‑verbal care se semnează de către părţi, personal sau prin reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc câte un exemplar original al procesului‑verbal.

Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se redactează un acord care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. Înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice. Înţelegerea părţilor poate fi afectată, în condiţiile legii, de termene şi condiţii.

Înţelegerea părţilor poate fi supusă verificării notarului public în vederea autentificării ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată.

Dincolo de aceasta prezentare succinta, fiecare mediere parcurge următoarele etape:

1. aranjamentele preliminare;

2. deschiderea şi structurarea sesiunii de mediere;

3. facilitarea schimbului de informaţii;

4. identificarea şi clarificarea problemelor /subiectelor;

5. generarea opţiunilor

6. negocierea

7. Încheierea acordului

8. monitorizarea implementării acordului

9. Închiderea procedurii de mediere

Fără să intrăm în detalii privitoare la tehnicile pe care le foloseşte mediatorul în sesiunea de mediere vom dezvolta aceste elemente ale procesului de mediere care în accepţiunea noastră sunt de fapt faze ale procesului de mediere.

Pentru a exemplifica aceste faze ale medierii vom folosi atât elementele medierii stabilite de standardul de formare al mediatorului cat şi etapele medierii descrise de Christopher W. More în cartea sa „The Mediation Process, Practical Strategies for Resolving Conflict”.

 

Faza 1.Aranjamentele preliminare

Aceasta prima faza se numeşte şi pregătirea pentru de mediere fiind caracterizata prin:

‑   culegerea unor minime informaţii atât despre părţile aflate în conflict cat şi despre conflictul în sine

‑   verificarea autorităţii şi intenţiei părţilor de a semna acordul final, mediatorul trebuind să se asigure în concret că părţile au capacitatea de a încheia o înţelegere (capacitatea de a putea dispune) fie ele în mod direct fie prin persoanele pe care acestea le mandatează.

‑   informarea părţilor asupra procedurii de mediere

‑   informarea părţilor asupra drepturilor acestora.

Înaintea începerii şedinţei de mediere, mediatorul are obligaţia legală şi profesională de a informa părţile care vor fi supuse procesului de mediere care le sunt drepturile lor în mediere şi cum le vor fi respectate aceste drepturi. În mediere sunt respectate toate drepturile şi libertăţile care sunt consfinţite de lege.

‑ explicarea rolului mediatorului.

Trebuie explicat în concret care este rolul mediatorului în mediere şi care sunt tehnicile pe care mediatorul le aplica în mediere fiind necesara şi explicitarea principiilor care guvernează medierea.

‑   mediatorul trebuie să stabilească cadrul pentru desfăşurarea medierii, stabilind data, ora şi locul unde se va desfăşura medierea. Important este să se stabilească şi limba în care se desfăşoară medierea, dacă situaţia o impune.

‑   pregătirea şi încheierea contractului de mediere

Mediatorul are la dispoziţie un contract general în care sunt stipulate atât drepturile cat şi obligaţiile fiecăruia, atât ale mediatorului cât şi ale părţilor aflate în conflict. În situaţia în care părţile doresc, în contractul de mediere se pot insera clauze suplimentare cu privire la garanţii, confidenţialitate, etc.

În această fază mediatorul urmăreşte să stabilească o legătură relaţională cu părţile ce vor fi mediate. Toate aceste aranjamente preliminarii ajută mediatorul la selectarea unei strategii optime privind desfăşurarea medierii. Mediatorul poate consilia părţile pentru dobândirea de cunoştinţe despre diferite modalităţi de management şi rezolvare a conflictului, prezentând detaliat diferite abordări în materia rezolvării conflictului. Mediatorul acordă asistenţa părţilor cu privire la medierea ce urmează să o programeze şi coordonează părţile în această alegere.

 

Faza 2. Deschiderea şi structurarea sesiunii de mediere

Acesta faza a medierii corespunde începerii efective a sesiunii de mediere. Meditorul încă de la început stabileşte un ton de discuţii deschis şi pozitiv care are rolul de a relaxa părţile şi de crea o atmosferă deschisă, propice medierii.

Se stabilesc reguli de bază şi de comportament. Mediatorul cere părţilor să aibă pe parcursul medierii un comportament adecvat, să aibă o atitudine de înţelegere, de cooperare atât între ele cât şi faţă de mediator şi să evite orice atitudine care ar putea să afecteze şi să compromită rezultatul medierii. Părţile trebuie să înţeleagă că au ales de comun acord procedurile însă sunt şi reguli care trebuiesc respectate în vederea realizării scopului comun: stingerea conflictului prin procedura medierii.

Mediatorul ajută părţile aflate în conflict să treacă peste starea emoţională, conducându‑le spre obiectivitate. Acesta delimitează zonele şi aspectele conflictuale de discutat. Pe tot parcursul şedinţei de mediere, mediatorul are grijă să separe anumite aspecte ale conflictului canalizând discuţiile numai pe zonele comune şi de interes ale părţilor. De asemenea, ajută părţilor în explorarea problemelor pentru a identifica şi înlătura toate obstacolele care stau în calea comunicării, pregătindu‑le pentru negociere.

În tot acest timp mediatorul încearcă să identifice strategiile şi acţiunile care pot să apropie părţile de o înţelegere unanim acceptată. Mediatorul identifică acţiunile cu caracter particular care se pot aplica situaţiilor specifice naturii conflictului ce urmează a fi mediat.

Pentru a restabili încrederea părţilor şi pentru a induce starea de cooperare dintre părţile mediate, mediatorul trebuie să le pregătească la nivel psihologic pentru participarea la negocieri. Mediatorul va încerca să controleze emoţiile prea puternice ale părţilor de natură să le afecteze cooperarea, va verifica în mod amănunţit percepţiile acestora şi va minimaliza efectele opiniilor preconcepute.

Mediatorul va încuraja recunoaşterea reciproca a legitimităţii cererilor fiecărei părţi şi a tuturor aspectelor conflictuale. Acesta va reface comunicarea dintre părţi redeschizând canalele comunicaţionale.

 

Faza 3. Facilitarea schimbului de informaţii

În mod constant, pe toată durata sesiunii de mediere, mediatorul trebuie să faciliteze schimbul de informaţii prin culegerea şi analizarea informaţiilor importante despre părţi sau a informaţiilor pe care părţile le consideră importante. În acest sens mediatorul stabileşte totodată care este motivaţia dată de părţi importanţei informaţiei, identifică dinamica şi substanţa conflictului, verifică acurateţa informaţiilor pe care părţile le furnizează în timpul medierii şi minimizează impactul informaţiilor incorecte date de părti şi care pot îngreuna procesul de mediere.

Faza 4. Identificarea şi clarificarea problemelor /subiectelor

În această fază se trece la identificarea aspectelor conflictuale şi la stabilirea unui mod de lucru prin identificarea aspectelor de interes propriu şi comun pentru părţi, obţinându‑se acordul acestora pentru a discuta aceste chestiuni.

În această fază se determina modul de lucru, folosindu‑se diverse tehnici de mediere, inclusiv tehnica sesiunilor separate, tehnici ce au ca scop descoperirea intereselor ascunse ale părţilor, identificarea şi individualizarea intereselor/nevoile părţilor, precum şi o ierarhizare a acestora. Se are în vedere şi construirea unei relaţii reciproce de cointeres privind nevoile proprii şi comune părţilor.

 

Faza 5. Generarea opţiunilor

Generarea opţiunilor pentru ajungerea la înţelegere, este rezultatul muncii mediatorului, care pana la acest moment a construit un climat de încredere şi cooperare, a facilitat schimbul de informaţii şi a identificat interesele şi nevoile imediate şi pe termen lung ale părţilor.

Pentru a reuşi acest lucru mediatorul trebuie să scadă implicarea părţilor la nivel de poziţii, făcându‑le să conştientizeze că nu este în interesul lor să menţină această situaţie şi că singura atitudine constructivă este cea de cooperare.

 

În această fază este necesară conştientizarea părţilor că dispun de opţiuni multiple, extrem de variate, şi că au posibilitatea să aleagă în concordanţă cu interesele şi nevoile lor.

Generarea opţiunilor prin negocieri trebuie să aibă la bază interesele părţilor aflate în conflict.

Generarea de opţiuni, este un proces decizional controlat de către părţi, sprijinite de mediator. Mediatorul nu poate decide în numele său sau al parţilor dacă opţiunile generate le reprezintă sau nu interesele.

 

Faza 6. Negocierea

Mediatorul, deschide negocierile dintre părţi prin evaluarea opţiunilor pentru ajungerea la înţelegere trecând în revistă interesele părţilor. Acesta ajută părţile să îşi aprecieze interesele proprii sau comune şi să identifice opţiunile care pot fi generate.

Mediatorul face aprecieri asupra costurilor şi beneficiilor opţiunilor disponibile, enumerând avantajele sau dezavantajele, cu privire la opţiunile declarate ale părţilor. Folosind tehnici de negociere adecvate şi adaptate situaţiei, mediatorul conduce părţile spre negocierea finală prin mişcarea consecventă a poziţiilor părţilor spre înţelegere.

 

Faza 7. Încheierea acordului

Dacă după faza negocierii părţile au ajuns la un rezultat unanim acceptat şi care să le satisfacă interesele, mediatorul poate trece la încheierea acordului de mediere.

Mediatorul trebuie să identifice paşii necesari încheierii acordului de mediere în sensul că trebuie să se asigure că soluţia corespunde atât opţiunilor cât şi intereselor părţilor. În această fază mediatorul verifica în mod amănunţit fiecare detaliu al acordului de mediere cu privire la care părţile trebuie să‑şi dea consimţământul punctual.

După exprimarea acordului părţilor că înţelegerea la care s‑a ajuns corespunde întrutotul voinţei lor liber exprimate, se trece la încheierea în scris a înţelegerii şi la stabilirea metodelor de autentificare a acesteia.

 

Faza 8. Monitorizarea implementării acordului

Părţile de comun acord cu mediatorul pot stabili o procedură de evaluare şi monitorizare a acordului de mediere. Această monitorizare are drept unic scop respectarea acordului de mediere de către fiecare parte semnatară a acestuia.

Mediatorul trebuie să ia în considerare opt factori importanţi pentru succesul implementării acordului:

1. O înţelegere consensuală asupra criteriului folosit să măsoare conformitatea acordului realizat cu succes.

2. Paşii generali şi specifici ceruţi pentru implementarea deciziei .

3. Identificarea oamenilor ce au puterea să efectueze schimbările necesare

4. Găsirea unei structuri organizatorice care să implementeze înţelegerea.

5. Prevederi în termenii acordului care se vor adapta schim­bărilor viitoare în eventualele dispute şi comportamentul părţilor.

6. Prevederi pentru a controla problemele apărute neinten­ţionat după înţelegere sau în timpul implementării.

7. Metode de monitorizare a conformităţii implementării cu acordul şi identificarea celui ce face monitorizarea.

8. Determinarea rolului monitorului.

 

Faza 9. Închiderea procedurii de mediere

Procedura medierii are ca scop căutarea unor soluţii de comun acord pentru stingerea conflictului dedus medierii de către părţile implicate în el.

Odată ce părţile au ajuns la o înţelegere reciproc avantajoasă se încheie un acord. Acest acord este modalitatea prin care se finalizează procedura de mediere.

Procedura medierii se închide în unul din următoarele cazuri:

‑ a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;

‑ b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;

‑ c) prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi;

‑ d) când părţile au încheiat numai o înţelegere parţială.

Dacă medierea a eşuat, părţile au denunţat contractul de mediere sau medierea s‑a finalizat numai cu o înţelegere parţială, nimic nu împiedica părţile să apeleze la o altă formă de rezolvare a conflictelor prin orice metodă prevăzută de ADR. 

În toate cazurile prevăzute mai sus, mediatorul va întocmi un proces‑verbal în care va fi trecută manifestarea de voinţă a părţilor cu privire la rezultatul medierii. Procesul‑verbal va fi semnat de toate părţile implicate în mediere, inclusiv de mediator şi va întocmi în cel puţin atâtea exemplare originale câte părţi semnatare sunt.

De menţionat este faptul că în mediere primează nevoile şi interesele părţilor şi nu drepturile lor legale.

V-ar mai putea interesa si:

–Divort rapid cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Divort la notar fara sa avem un acord

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Divort cetatean strain

Sursa:http://medierea.ro/articole/977-cum-se-desfoar-medierea-ghid-de-mediere

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact prezente pe acest site .

Mediator Petru Mustateanu- Bucuresti 2014