Medierea este un concept nou pentru publicul romanesc fiind preluat ca un model viabil de soluţionare a conflictelor, din legislaţia altor state cu experienţa incontestabilă în domeniu.

Din acest motiv, înţelegerea rolului medierii şi cunoaşterea procedurii în sine, constituie o prioritate pentru obţinerea unor rezultate satisfăcătoare prin aplicarea medierii pe scară largă.

Medierea nu se adresează unor categorii sociale privilegiate sau unor structuri elitiste ci este un instrument util aflat la dispoziţia oricărei persoane care doreşte să stingă un litigiu sau să prevină apariţia lui. Nu este o soluţie miraculoasă de împăcare ci un proces elaborat, în care rolul principal îl au părţile aflate în conflict.

Rolul prezentei lucrări este de a familiariza publicul român cu procedura medierii dar în acelaşi timp şi de a se adresa unor specialişti ai diverselor domenii în scopul furnizării unor instrumente utile de aplicare şi aprofundare a instituţiei.

Medierea nu este o procedură greoaie sau inaccesibilă justiţiabilului sau potenţialului justiţiabil, nu este împovărătoare financiar, nu abuzează de timpul alocat şi oferă satisfacţii concrete părţilor implicate, cu atât mai mult cu cât soluţia le aparţine în integralitate.

Medierea reprezintă starea de normalitate în timp ce recurgerea la instanţa de judecată trebuie privită ca pe o opţiune extremă şi nu ca pe o primă soluţie.

Medierea se poate transforma într‑o oportunitate pentru părţile aflate în conflict, o oportunitate prin care toate părţile implicate au doar de câştigat.

Prima definiţie a termenului de mediere în sensul de „intervenţie umană între două persoane” a fost dată de Dicţionarul Universal francez de la 1690 şi ulterior Dicţionarul Enciclopedic Francez de la 1694.

Din punct de vedere etimologic termenul de mediere provine din latinescul ,,mediare” şi se poate traduce prin „mijlocire”, „intermediere”. Cuvântul mediere este definit de DEX ca fiind o acţiune de mijlocire sau de intermediere, mijlocirea unei înţelegeri între două sau mai multe părţi adverse, intervenţia în calitate de intermediar pentru a înlesni, acţiunea de a pune la cale, contribuind la realizare.

Societatea umană a încercat de‑a lungul să creeze metode inovative de soluţionare a conflictelor, altele decât cele uzuale, întrucât acestea din urmă şi‑au dovedit limitele. În acest context, a luat naştere medierea, în mod firesc, ca o reacţie la ineficacitatea celor deja existente. Medierea, folosită din cele mai vechi timpuri de fenicienii, grecii şi romanii a evoluat împreună cu societatea perfecţionându‑se continuu.

Într‑o societate în care relaţiile personale şi profesionale se desfăşoară contra cronometru, apariţia conflictelor devine o realitate, iar abordarea acestora trebuie să renunţe la stabilirea unui învins şi a unui învingător. Soluţiile găsite trebuie să se bazeze pe principiul contrabalansării intereselor părţilor implicate, iar medierea este una dintre soluţiile care generează opţiuni pentru o situaţie mutual avantajoasă.

Din cauza ritmului alert al modului de interacţiune, persoanele nu pot deţine întotdeauna controlul asupra procesului de relaţionare şi de cele mai multe ori există riscul apariţiei unor situaţii conflictuale, în care comunicarea nu mai are rezultatele aşteptate.

Preocuparea pentru stabilirea unor criterii de echilibrare a câştigurilor şi a pierderilor trebuie să depăşească bariera propriilor interese. De aceea medierea, ca şi metodă de rezolvare alternativă a disputelor oferă posibilitatea introducerii în conflict a unei persoane terţe, neutre şi imparţiale care trasează liniile generale, în încercarea de a se identifica o soluţie.

Mediatorul, ca şi facilitator al discuţiilor, are rolul de a aduce în centrul negocierilor dezideratele părţilor astfel încât să încurajeze conturarea unui acord între cei implicaţi.

Medierea şi profesia de mediator au fost reglementate în România prin adoptarea Legii nr. 192/2006, pornindu‑se de la ideea că medierea constituie una dintre temele importante ale strategiei de reformă în justiţie, fiind o prioritate în cadrul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005‑2007. Prin adoptarea legii s‑a urmărit reducerea volumului de activitate a instanţelor şi în consecinţă degrevarea acestora de cât mai multe cauze, încercându‑se creşterea calităţii actului de justiţie prin satisfacerea intereselor părţilor.

Medierea este un proces elaborat în care părţile aflate în conflict au ocazia să‑şi exprime dorinţele, nevoile, aspiraţiile, aşteptările şi interesele, ajutând totodată la reflecţia individului şi a grupului, în scopul luării deciziei cele mai satisfăcătoare pentru ele însele.

La întrebarea „Ce este medierea?” ne răspunde chiar articolul 1 din Legea 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator din România care prevede că:

„(1) Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate, având liberul consimţământ al părţilor.

(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.”

V-ar mai putea interesa si:

–Divort rapid cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Divort la notar fara sa avem un acord

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Divort cetatean strain

O altă definiţie a medierii o extragem din articolul 2 alineatul 1 din legea numărul 134 din 14 mai 2007, lege cu privire la mediere din Republica Moldova şi anume că ,,Medierea reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a conflictului dintre părţi pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane”. Articolul 2 din cadrul aceleiaşi legi precizează şi condiţiile în care aceasta se realizează: ,,Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le acorde asistenţă în soluţionarea conflictului prin obţinerea unei soluţii reciproc acceptabile, eficiente şi durabile”.

Putem trage astfel concluzia că medierea are următoarele caracteristici:

‑   este o modalitate alternativă de rezolvare a conflictelor;

‑   este o procedură voluntară şi confidenţială (benevolă);

‑   implică intervenţia unei terţe persoane neutre, imparţiale şi fără putere de decizie – mediatorul, dar care este apta sa faciliteze negocierea dintre părţi,

‑   mediatorul facilitează comunicarea între părţi, generarea de opţiuni în scopul rezolvării conflictului;

‑   mediatorul ajută părţile să găsească o soluţie reciproc acceptată.

‑   Soluţia aparţine părţilor

Ţinând cont de toate aceste caracteristici putem defini medierea ca fiind o procedură voluntară şi o modalitate alternativă de rezolvare a conflictelor, cu ajutorul unei terţe persoane, neutre şi imparţiale, fără putere de decizie – mediatorul, care este calificată să asiste părţile să negocieze, facilitând comunicarea dintre ele şi ajutându‑le să ajungă la o înţelegere unanim acceptată, eficientă şi durabilă, în condiţii de confidenţialitate.

Termenul de mediere îl regăsim inclusiv în constituţia României din 1990 în articolul 80 alin. 2, referitor la puterile Preşedintelui României care exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Medierea împuterniceşte părţile implicate de a decide singure cum conflictul trebuie să fie soluţionat. Soluţionarea conflictelor prin intermediul medierii aduce schimbări pozitive în dezvoltarea personală precum şi în comunicarea şi înţelegerea reciprocă a persoanelor participante la conflict. Aceasta conduce la schimbarea şi întărirea bunelor relaţii dintre oameni în general, atâta timp cât medierea are ca scop şi educarea societăţii ca întreg.

Medierea oferă altceva decât instanţa de judecată şi anume conferă puterea părţilor de a‑şi soluţiona ele însele neînţelegerile existente şi de a preîntâmpina apariţia altor neînţelegeri.

Sursa: Ghid de Mediere http://www.medierea.ro/articole/971-ce-este-medierea-ghid-de-mediere

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2014