1. ABUZUL FIZIC

Este o actiune intentionata si neaccidentala de utilizare a fortei fizice avand ca scop sa raneasca sau sa distruga copilul. De asemenea este considerata abuz si omisiunea protectiei din partea adultilor care interactioneaza cu copilul.
Elementele prezente in exercitarea unui abuz fizic:
– forta fizica
– acte primejdioase la care este supus copilul (baie rece sau fierbinte, expunerea la actiunea unor substante nocive)
– pedepse aspre sau umilitoare
Ceea ce incepe ca o relatie disciplinara poate sfarsi ca abuz.

2. ABUZUL EMOTIONAL

Este cel mai intalnit deoarece poate aparea in situatii diferite de viata. Este prezent in toate celelalte forme de abuz (un abuz fizic presupune si abuz emotional, acesta din urma fiind cel care cauzeaza cele mai mari daune dezvoltarii copilului.)
Abuzul emotional reprezinta acea atitudine cronica a adultilor semnificativi pentru copil, care dauneaza sau impiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului.
Categorii:
– Copii perceputi negativ de catre adult (parinti, ingrijitori): acesti copii sunt ridiculizati, respinsi, vazuti ca o sursa a problemelor care apar. Ei se simt prosti, rai sau chiar nebuni.
– “Sindromul Cenusaresei”- copilul abuzat emotional de parinti si frati care se aliaza cu parintii puternici.
– Amenintarea cu pedeapsa, cu parasirea sau cu alungarea- situatie care creeaza o stare puternica de anxietate. (amenintarile separarii sunt mai daunatoare decat adevarata separare).
– Copii care cresc intr-un climat familial violent (climat de ura si ostilitate)- in aceasta situatie copilul isi va consuma energia in a-si asuma responsabilitatea pentru certurile parintilor.
– Copii cu parinti/ingrijitori care sunt consumatori de droguri sau substante interzise: efectele presupun dezorientarea copilului, modificarea de orientare valorica (bine-rau).
– Copii cu parinti care divorteaza/ au divortat fara a tine cont de copil: divortul emotional incepe cu mult inaintea divortului juridic, copilul fiind supus tensiunilor, conflictelor, agresiunilor fizice dintre parinti. Toate acestea trezesc in el sentimentul de abandon. Copilul este fortat sa ia partea unuia dintre parinti, este confuz, devine anxios, deprimat si disperat. Varsta cea mai vulnerabila a copilului este intre 3 si 7 ani. Indicat este sa i se explice motivele si consecintele divortului pentru a-l ajuta sa inteleaga anumite situatii, sa le dea sens.
– Copii abuzati psihologic: sunt acei “copii programati”, dopati cu ore nesfarsite de meditatii si antrenamente, traind in umbra fantasmelor parintilor (rascumparand esecurile din tinerete ale parintilor).

3. ABUZUL SEXUAL

Apare atunci cand adultul foloseste copilul pentru satisfacerea propriilor nevoi sexuale.
Adesea abuzatorul stabileste relatii pozitive cu parintii si cu copilul, facandu-l pe acesta din urma sa creada ca este norocos ca are sansa sa participe la activitatea sexuala. Ceea ce debusoleaza, confuzeaza si sperie copilul cel mai tare, este obligatia lui de a pastra secretul, de a nu spune nimanui. “Secretul” este pastrat prin amenintari, corupere, presiuni psihologice si alte forme agresive de constrangere.
Relatiile incestuoase tata-fiica sunt mult mai frecvente decat cele mama- fiu.
Incestul este obtinut prin violenta si teroare, prin agresivitate.

4. NEGLIJAREA

Este mult mai obisnuita si mai frecventa decat abuzul fizic.
Neglijarea este atunci cand o persoana adulta responsabila de copil, in mod deliberat (sau printr-o lipsa de atentie) permite acestuia sa experimenteze suferinta sau greseste atunci cand ofera suport si ingrijire, periclitand dezvoltarea capacitatilor fizice, intelectuale si emotionale ale copilului.
Semnele neglijarii sunt: corp si haine murdare, infometare, fata alba, trup slab.
Efectele neglijarii pot fi: intarziere in dezvoltarea psiho-motricitatii si a limbajului, dificultati de concentrare a atentiei, afectarea dezvoltarii timpurii a creierului.
 Neglijarea emotionala = slaba capacitate a parintilor de a se angaja emotional pozitiv in cresterea copiilor.
(slaba interactiune parinte- copil are efecte grave in dezvoltarea cognitiva si afectiva a copilului.). Acesti copii sunt asemanati cu “batranii intelepti”. Chiar daca primesc ingrijire fizica adecvata, suferinta in plan afectiv determina slaba crestere in greutate sau slaba dezvoltare psihofizica a copilului.
 Neglijarea fizica = lipsa ingrijirii adecvate (caldura, lumina, imbracaminte curata, hrana in conditii igienice, preparate alimentare adecvate calitativ si cantitativ varstei copilului.)
Neglijarea fizica se deosebeste de abuzul fizic prin lipsa unei intentii distructive.
O subcategorie a acestui tip este neglijarea sigurantei fizice- prezentata in special la prescolarii cu o oarecare independenta motorie dar insuficienta in miscare si mai putin discernamant in aprecierea pericolelor. (prezinta risc crescut de traumatizare fizica si se datoreaza supravegherii neglijente sau lipsei de supraveghere).
 Neglijare medicala = se refera la refuzul parintelui de a facilita o investigatie sau interventie incarcata de risc.
Acest lucru se datoreaza dreptului fundamental al parintelui de a hotari in locul copiilor.
 Neglijare intelectuala = prezenta atunci cand copilul nu este incurajat sa frecventeze scoala (cand parintii au in general o atitudine negativa fata de scoala).
Parintii refuza sa mearga la sedintele cu parintii sau la intalniri cu dirigintele. Copilul devine blocat si incapabil sa aiba contacte sociale normale.
 Neglijarea sexuala = situatia in care parintii vorbesc nefavorabil despre corpurile lor, refuza sa vorbeasca despre dezvoltarea sexuala. Se refera de asemenea si la neprotejarea copilului pentru a preveni ca acesta sa fie martorul unor astfel de activitati.
 Abandonul = parasire morala, educativa si fizica.
Abandonul obiectiv – lasarea copilului in grija unei institutii
Abandonul moral – dezertarea morala a parintilor, prin comportari ale parintilor care incalca normele etice si sociale
Abandonul emotional – neglijarea afectiva a copilului

FORME DE MANIFESTARE a abuzului si neglijarii

a) Respingerea = refuzul parintelui de a asigura copilului satisfacerea nevoilor sale. Copilul se va simti neiubit, il va uri pe cel din jurul lui pt ca nu il ajuta si se va uri pe sine.
b) Izolarea = privarea copilului de relatii naturale cu exteriorul. Implicit ii este limitata posibilitatea de cunoastere, descoperire si relationare. Copilul se va teme de exterior si va percepe gresit societatea in care traieste.
c) Terorizarea = insinueaza teama, disperarea ca urmare a vietii intr-un climat marcat de pedepse aspre si agresiune.
d) Ignorarea = privarea copilului de stimularea esentiala dezvoltarii lui. Ca efect, la varsta mica apare autismul, iar la varsta mare copilul poate sa recurga la actiuni socante pentru a atrage atentia.
e) Coruperea = subminarea integritatii morale a copilului. Efectul se va referi la socializarea copilului in sens negativ, inadaptarea lui la normalitate.
f) Exploatarea = folosirea copilului la munci grele si periculoase, in avantajul economic sau afectiv al parintelui.

V-ar mai putea interesa si:

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Divort on-line pt romanii din diaspora

–Divort amiabil Bucuresti

–Ce drepturi am in casnicie?

Sursa:http://psihologul-din-sibiu.blogspot.ro/2009/10/abuzul-asupra-copiilor.html

Daca doriti sa solicitati un mediator din echipa noastra o puteti face apeland  unul din numerele de telefon afisate la datele de contact !