Ochii care nu se vad, se uita sau se… improvizeaza. Asa ar suna proverbul romanesc adaptat pentru cei care se iubesc „de departe“ la propriu. In ziua de azi, relatiile au o durata de viata ingrijorator de scurta, motiv pentru care ne intrebam care sunt sperantele sau secretele celor care au o relatie la distanta?

Cand pun aceasta intrebare, ma gandesc, in primul rand, la privarea de sansa de a-l cunoaste, real si dezvrajit de perfectiune, pe partenerul pe care il dorim. In plus, imi imaginez si o frustrare atat afectiva, cat si sexuala, probabil dublata sau mascata de fantezia ca esti iubit.

Pentru o femeie, visatoare sau romantica, as putea gasi o tipologie, dar mi-e greu sa o vad si la un barbat. Sa fie cinism, sa fie realitate? Ca sa deslusim acest mister, am apelat la doua doamne psihoterapeut, care ne ghideaza pasii in acest labirint al iubirilor… fara iubiti.

Psihoterapeutul Elena Ceuca spune ca „pericolele unei relatii la distanta au fost demult constatate la nivel popular si transpuse in proverbul «ochii care nu se vad, se uita». Probabil si pentru ca relatia la distanta lasa nesatisfacuta nevoia de a avea prezenta fizica, apropierea celuilalt. Consecinta poate fi destramarea legaturilor de cuplu, pana la ruperea relatiei.

Te-ar mai putea interesa si:

DIVORT LA NOTAR SAU DIVORT LA MEDIATOR ?

Alteori, relatia la distanta, lasand mult loc perceptiilor deformate de propriile idealuri despre celalalt, poate face ca, la confruntarea cu realitatea, respectiv intalnirea cu celalalt, sa se declanseze o surprinzatoare dezamagire.

Ca, de exemplu, atunci cand cei doi s-au intalnit in spatiul virtual al internetului si relatia lor s-a infiripat tot acolo. Situatiile intalnite in cabinetul de psihoterapie sunt diverse si, uneori, relatia la distanta este preambulul incetarii unei relatii de cuplu disfunctionale. Asadar, relatia la distanta nu aduce doar pericole, ci poate aduce si beneficii“.

A-ti cauta un partener in mediul virtual, daca esti intr-o relatie, inseamna o nefericire in cuplul existent, cautarea unei compensari sau chiar a unei iesiri mai mult sau mai putin asumate la debutul noului flirt.

Mariana are 37 de ani si isi aminteste ca „eram de cinci ani in relatie cu Paul, dar vedeam ca are din ce in ce mai putin timp si interes pentru mine. Am incercat o perioada sa-l intorc, sa-l implic mai mult, dar aveam impresia ca il agasez si ca prefera lucrurile asa. Mai mult de plictiseala, mi-am facut cont pe un site de socializare, unde am inceput sa vorbesc cu Sam, din Germania.

Ma gandeam ca este departe si, pana la urma, ce s-ar putea intampla? Ce s-a intamplat a fost o despartire de Paul, din cauza faptului ca m-am indragostit de Sam. Sam, dupa sase luni de relatie pe internet, timp in care am petrecut doar o saptamana, intr-un concediu al meu, a venit in tara si chiar s-a mutat aici.

Relatia a durat doar un an, intrucat nu eram potriviti deloc, dar imi amin¬tesc cat de grozav mi se parea… pana sa devina real. Mi-ar fi placut sa fiu mai curajoasa si sa o termin pur si simplu cu Paul, fara sa ma arunc intr-o noua relatie, dar mirajul a fost prea mare“.

Psihoterapeuta Dora Chelemen, intrebata despre aceasta problematica, spune ca „atunci cand ne indragostim, ne prezentam celuilalt in lumina cea mai frumoasa, ascunzand ceea ce nu ne place la noi, iar, pe de alta parte, supralicitam calitatile celuilalt, refuzand sa vedem intregul persoanei.

In relatiile la distanta, pericolul cel mare este ca aceasta «orbire» sa fie mentinuta si intretinuta cu usurinta pentru o perioada mai lunga de timp, existand riscul de a trai relatia mai mult in imaginar, decat in real. Cand cei doi ajung sa convietuiasca impreuna, proba realitatii le arata de multe ori ca exista o discrepanta importanta intre imaginea idealizata, pe care au proiectat-o asupra celuilalt, si omul de langa ei“.

Te-ar mai putea interesa si:

Divort rapid cu copil minor

Secretele functionarii unei relatii la distata

Exista parteneri care opteaza pentru o anumita distanta tocmai pentru a pastra interesul in cuplu, asa cum exista relatii in care, din varii motive, cei doi parteneri trebuie sa stea departe unul de celalalt.

Un serviciu solicitant, cu multe deplasari, mentinerea apartamentelor separate, chiar si in cazul unui cuplu format, sunt situatii care fie se ivesc si sunt acceptate, fie sunt alese pentru ca se muleaza pe personalitatile celor doi. Indiferent cum sunt privite aceste optiuni de catre sustinatorii si impatimitii plimbatului zilnic de mana cu partenerul, aceste relatii par sa functioneze.

„Cu cat relatia la distanta este mai necesara stabilitatii cuplului, cu atat sunt premise sa fie mai durabila. Da, unele cupluri au nevoie de o relatie la distanta pentru a supravietui. Se intampla mai ales in cazul acelor cupluri casatorite in care, din diverse motive, divortul este o solutie inacceptabila.

Sunt frecvente, in jurul nostru, cuplurile care au o relatie la distanta de multi ani, sub pretextul rezonabil, dupa unii chiar onorabil, al muncii in strainatate. Partenerii tin legatura cu regularitate, colaboreaza de la distanta pentru cresterea copiilor, se intalnesc o data pe an sau mai rar si pastreaza aparentele de a fi impreuna.

Relatia poate dura o viata ori poate dura pana devine incomoda pentru unul dintre ei, ori pana cand (cum a fost cazul imediat dupa criza economica mondiala) cel plecat este obligat sa se intoarca, pentru ca nu mai gaseste de munca in strainatate.

Atunci am vazut oameni care, parca pentru prima data, descopereau ca nu se potrivesc, si asa se ajungea la solutia divortului. Revenind la relatia la distanta ca solutie pentru supravietuirea unui cuplu, eu vad o multitudine de forme pe care le poate lua.

Cele mai identificabile in acesti ani sunt relatia dintre doua persoane care au trait o vreme impreuna si apoi s-au distantat, traind in tari diferite, si relatia dintre doua persoane care s-au intalnit si cultiva relatia exclusiv pe caile internetului.

Dar sunt si forme mai discrete de relatie la distanta, cum ar fi aceea din situatia in care, incepand dupa nasterea copilului sau mai tarziu, unul dintre partenerii de cuplu se muta in camera cu copilul, subiectul comun al celor doi este doar copilul, cei doi se comporta unul fata de celalalt doar ca parinti, iar ca parteneri de cuplu au doar o relatie la distanta.

Uneori, aceasta relatie la distanta este marcata de adresarea unul altuia cu apelativele «mama» si «tata». Nu kilometrii tin relatia la distanta, ci zidul pe care il ridica, prin hiperbolizarea preocuparilor pentru copil sau copii, pentru cariera sau orice alte preocupari pe care le pot nascoci pentru distantare,“ spune psihoterapeutul Elena Ceuca.

Asadar, uneori, pentru distanta, sunt suficiente doua camere separate, doua paturi separate si… lipsa de intimitate. Vorbim aici despre distantarea partenerilor care, de multe ori, este mai nociva decat distanta fizica.

Cum mentinem o asemenea relatie

Dora Chelemen ne sfatuieste astfel: „Pentru ca o astfel de relatie sa functioneze, cei doi trebuie sa dea dovada de multa maturitate. Este necesara o buna cunoastere a propriilor nevoi si asteptari, asumarea constienta a dificultatilor care vin odata cu o astfel de relatie.

Divergente si diferente de opinii apar in toate cuplurile, dar, in perioada de «tatonare», ar fi de dorit ca aceste cupluri sa isi acorde timp pentru a vedea care sunt valorile fiecaruia, mai ales in domeniile importante ale vietii, pentru a nu ajunge sa descopere prea tarziu ca incompatibilitatile sunt insurmontabile“.

Una dintre intrebarile care ne vin in minte este cea legata de cunoasterea partenerului si daca acest lucru este posibil cand exista distanta fata de el. Se spune ca poti trai o viata cu un om fara sa ajungi sa il cunosti pe deplin, asa cum, de multe ori, nici pe noi insine nu ne cunoastem suficient. Psihologul mai adauga:

„Pentru a-l cunoaste pe celalalt, e nevoie sa petrecem timp impreuna, sa facem lucruri impreuna, sa vorbim despre valorile, dorintele, gandurile si temerile noastre si, chiar si dupa toate acestea, nu putem avea garantia ca stim totul despre celalat, pentru ca adevarul este ca viata nu vine cu garantii. Putem spune, totusi, ca o buna autocunoastere si o cunoastere cat mai buna a celuilalt, cresc sansele de reusita“.

Te-ar mai putea interesa si:

Cat costa partajul dupa divort?

Distanta buna

Poate ca distanta, care nu lasa loc rutinei, este un imbold care stimuleaza o relatie. Nu putem totusi sa nu recunoastem ca, neavand partenerul aproape, vom fi mereu tentati sa proiectam trasaturi si calitati pe care noi ni le dorim si sa ne lasam purtati de mirajul propriei imaginatii. De multe ori, facem acest lucru la inceputul unei relatii. Fie ca ne indragostim pe internet sau de cineva care locuieste intr-un alt oras, aceste experiente ne pot ajuta sa ne descoperim pe noi insine mai mult.

„Obisnuiam sa intru pe site-uri de socializare, sa vorbesc cu diverse femei si astfel am reusit de m-am si indragostit de vreo doua ori. Ambele erau din alte orase. Prima astfel de partenera era minunata – pana sa se mute la Bucuresti si sa ii descopar toanele si firea nestatornica. Desigur, s-a incheiat relatia.

Cea de-a doua, desi ma fascina, nu a rezistat la proba distantei, intrucat m-am indragostit de o colega noua de serviciu. Am realizat ca ea este reala, iar cealalta… mai mult o fantezie a mea“, ne povesteste R., 28 de ani.

„Relatiile la distanta, de felul celor create prin internet, pot alimenta amagirea ca lucrurile de care te temi, pentru care nu te simti pregatit, vor fi evitate si vei avea parte doar de lucrurile frumoase, de relatia ideala. Mirajul este idealizarea relatiei. Din experientele pe care le-am intalnit, aceasta solutie miraculoasa are viata unui balon de sapun“, concluzioneaza Elena Ceuca.

Sursa:http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/oare-rezista-relatiile-la-distanta-2139521

Te-ar mai putea interesa si:

Divort rapid cu copil minor

(Acest articol a fost citit de 86 persoane, 1 vizite astăzi)