Cum pot obtine custodia unica asupra copilului?

Share Button

Intrebare:

Este posibila exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte daca celalalt este de acord? Daca sotul/sotia este de acord imi poate oferi custodia unica asupra copiilor?

Raspuns:

Discutia asupra felului in care se exercita autoritatea parinteasca este una complexa si nu intotdeauna trebuie purtata in termeni juridici. Daca am reformula intrebarea insistand asupra nevoilor vietii si nu a limbajului juridic am intelege ca atunci cand ambii parinti ajung la un acord pot hotari ca deciziile asupra copiilor minori sa fie luate de un singur parinte, legal, prin acordul oferit de parintele care din motive obiective nu poate participa efectiv la viata copiilor si care delegand competentele decizionale celuilalt parinte evita blocajele care pot aparea in viata copiilor din cauza lipsei sale concreta. Aceasta forma prin care unul dintre parinti poate avea singur imputernicirea de a intocmi documente necesare minorului, inclusiv cartea de identitate sau pasaportul, de a putea lua deciziile privind educatia, sanatatea sau iesirea din tara este forma in care se usureaza felul in care se desfasoara activitatile copiilor dar nu inlatura de la obligatiile parintesti niciunul dintre parinti. Trebuie inteles faptul ca, exercitarea autoritatii parintesti este o obligatie si nu un drept al parintilor, iar obligatia de a fi tata sau de a fi mama nu poate fi inlaturata doar pentru ca parintii isi exprima acordul la momentul divortului. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte in sensul juridic absolut este o exceptie in sistemul drp_vev-movie.pnge drept romanesc si  se poate face conform Art. 398 NCC doar:”Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi” Chiar si atunci „Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti ar presupune ca unul dintre parinti sa nu mai aiba nici o obligatie fata de copii iar acest lucru ar fi nedrept in primul rand fata de copii care au in egala masura dreptul de a se bucura de ambii parinti chiar daca unul dintre ei nu se afla in apropiere. Fie ca dorim incredintarea minorului catre mama sau incredintarea copiilor catre tata, trebuie avut in vedere ca o custodie exclusiva fata de minor, nu poate fi sustinuta de catre lege atata timp cat contravine interesului superior al minorului.

In schimb, o custodie restransa prin delegarea puterii decizionale catre celalat parinte poate fi varianta in care  parintii isi pastreaza obligatiile fata de copii fara sa ingreuneze felul in care se desfasoara viata copiilor. Pentru acest lucru este nevoie de acordul ambilor parinti si de un mediator cu experienta in intocmirea acestui demers. Oricand va putem da mai multe informatii pe aceasta tema daca ne sunati la numarul:0768.511.900.  In egala masura pentru acest demers este nevoie ca situatia de viata sa impuna aceasta decizie ca fiind cea mai buna optiune privind interesul superior al minorului. Prin tehnicile specifice mediatorul se va asigura ca parintii vor lua in calcul toate optiunile posibile concentrandu-se pe nevoile copiilor.

V-ar mai putea interesa si:

Mediere divort cu copil minor

Divort rapid cu copil minor

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Mediere divort cu copil minor

DIVORT LA NOTAR SAU DIVORT LA MEDIATOR ?

Divort de comun acord

Divort rapid – procedura

Divort amiabil Bucuresti

Există copii fericiţi după divorţ?

 

In ce cazuri se acorda exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte in caz de divort? asa cum reiese din jurisprudenta exemplificata mai jos, culeasa din www.legal-land.ro, incredintarea copilului unui singur parinte, are nevoie de motive cu adevarat temeinice iar pentru a solicita acest lucru este nevoie de un proces in care sa luptati cu avocatul sotului ce se doreste a fi exclus de la exercitiul autoritatii parintesti si in acelasi timp sa luptati pentru a convinge instata de judecata asupra temeiniciei motivelor invocate. Varianta amiabila este cea prezenta mai sus in care niciunul dintre parinti nu este exclus de la obligatiile conferite de calitatea de parinte dar puterea de decizie ii este delegata parintelui disponibil si implicat in cresterea si educarea copiilor.

Decizii judecatoresti cu privire la exercitarea autoritatii parintesti unui singur parinte:

Faptul că părinţii locuiesc în ţări diferite nu poate constitui un motiv temeinic pentru ca tatăl să fie exclus de la exerciţiul autorităţii părinteşti, neputând fi reţinută, ca întemeiată, afirmaţia recurentei privind imposibilitatea exercitării în comun a autorităţii părinteşti.
Această instituţie nu presupune o prezenţă fizică a părinţilor în acelaşi loc în momentul luării unei hotărâri cu privire la persoana minorilor, şi nici acordul expres pentru fiecare act în parte, ci o consultare a părinţilor, pentru ca, de comun acord, să fie luate măsurile cele mai bune pentru copii cu privire la aspecte de o oarecare însemnătate, nu pentru orice act sau fapt ce rezultă din traiul zilnic. [Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă – complet specializat de familie şi minori, Decizia civilă nr. 61 din 21 ianuarie 2014, portal.just.ro]/custodie unica conditii/

Având in vedere continutul notiunii de autoritate parinteasca, imprejurarea ca exercitarea autoritatii parintesti presupune de fapt exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor referitoare la copil, iar regula consacrata de lege este cea a exercitarii ei in comun, instanta de judecata nu poate accepta in mod automat, declaratia unuia dintre parinti in sensul ca doreste ca exercitarea autoritatii parintesti fata de copil sa revina celuilalt, câta vreme este in interesul superior al copilului de a fi crescut de ambii parinti. (…), in absenta situatiilor reglementate de art. 507 cod civil si a oricaror probe care sa determine retinerea unui motiv pentru ca exercitarea autoritatii sa apartina doar mamei reclamante, in mod gresit prima instanta a derogat de la regula conform careia autoritatea parinteasca se exercita in comun Aspecte precum vârsta frageda a minorului sau atitudinea violenta a pârâtului, manifestata fata de reclamanta in perioada convietuirii, nu justifica inlaturarea celuilalt parinte de la luarea deciziilor importante care il privesc, fiind esential pentru dezvoltarea fireasca a copilului si pentru respectarea interesului sau superior ca tatal sa fie o prezenta constanta in viata sa si sa isi exercite in mod corespunzator drepturile si obligatiile parintesti ce ii revin. [Tribunalul Mehedinti, Decizia civila nr. 61/2013, portal.just.ro]

În absenţa oricăror probe şi a reţinerii unui motiv pentru exercitarea autorităţii de către unul dintre părinţi, nu se poate deroga de la regula conform căreia autoritatea părintească se exercită în comun.
Referitor la speţa de faţă, se constată că în mod corect instanţa de apel a cenzurat convenţia părţilor în privinţa modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti cu privire la minor, neexistând motive întemeiate pentru exercitarea acesteia doar de către mamă.
Vârsta fragedă a minorului sau împrejurarea că va locui din toamnă în altă localitate nu justifică înlăturarea celuilalt părinte de la luarea deciziilor importante care îl privesc, fiind esenţial pentru dezvoltarea firească a copilului şi pentru respectarea interesului său superior ca tatăl să fie o prezenţă constantă în viaţa sa şi să îşi exercite în mod corespunzător drepturile şi obligaţiile părinteşti care îi revin.
În cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar avea o atitudine necorespunzătoare faţă de minor, că ar fi consumator de droguri sau de alcool, că ar pune în pericol grav dezvoltarea minorului, nefiind incidentă nici o altă situaţie similară, care să justifice exercitarea autorităţii părinteşti doar de către mamă.
Având în vedere aceste aspecte, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în materie. Curtea a mai reţinut că soluţia instanţei de apel a fost argumentată, iar trimiterea la dispoziţiile art. 507 NCC a fost corectă, neputându-se considera că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că motivele sunt străine de natura pricinii. De asemenea, cenzurarea tranzacţiei părţilor a fost conformă normelor legale în materie şi corespunde interesului superior al copilului. [Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia civilă nr. 89/26 iunie 2012 , portal.just.ro]

Faţă de specificul pricinii de faţă, trebuie avut în vedere şi art. 506 C.civ., conform căruia „cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia”.
În acest sens, trebuie observat că, potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosar, minorul a fost diagnosticat cu o serie afecţiuni grave, recomandându-se efectuarea unor evaluări periodice de specialitate.
Dând curs recomandărilor medicale, petenta a solicitat de două ori efectuarea unei evaluări psihologice a minorului, fapt dovedit prin raporturile de evaluare psihologică.
Prin raportul de evaluare psihologică nr. 1/01.10.2013 s-a concluzionat că minorul suferă de întârziere moderată neuropsihomotorie şi întârziere de limbaj receptiv şi expresiv pe fondul unei condiţii medicale. S-a recomandat cu această ocazie „observarea comportamentelor legate de ariile senzoriale, includerea în programul de Kinetoterapie, Terapie ocupaţională şi Terapie de stimulare a limbajului, realizarea unui program de intervenţie bazat pe instrumente de învăţare pentru dezvoltarea praziilor şi abilităţilor motrice fine; introducerea PECS ca sistem de învăţare a cererilor şi stimularea cu ajutorul emisiei de sunete şi a tehnicilor bazate pe comportamentul verbal”.
De asemenea, s-a recomandat reevaluarea copilului la 6 luni – petenta conformându-se acestei recomandări, potrivit raportului de evaluare psihologică întocmit ulterior, la data de 17.01.2014, în care se arată că minorul suferă de anumite disfuncţii senzoriale şi motorii, fiind încadrat în sfera persoanelor cu tulburări de spectru autist.
Potrivit adeverinţei nr. /2014, începând cu data de 07.03.2014, minorul a fost inclus în programul Centrului de consiliere şi asistenţă pentru persoanele cu TSA din cadrul Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
În acest context, instanţa apreciază că trebuie încercat, pe cât posibil, ca minorul să fie ferit de orice efect negativ care ar putea să se producă în urma separării părinţilor săi, pentru a preîntâmpina fragilizarea psihică şi fizică a acestui copil care are, oricum, prin prisma afecţiunilor de care suferă, o slabă autonomie şi o regresie la o vârstă anterioară care se constituie într-un sistem defensiv al copilului faţă de mediul în care trăieşte.
Astfel, deşi în speţă nu s-a făcut dovada faptului că petentul va locui pe teritoriul altui stat, instanţa apreciază că este în interesul minorului părintele care îi cunoaşte cel mai bine nevoile să fie în măsură să ia decizii privind creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea sa, fără să depindă de acordul celuilalt părinte.
În acest sens, din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că mama copilului prezintă suficiente garanţii materiale şi morale pentru a exercita, în exclusivitate, autoritatea părintească în ceea ce îl priveşte pe fiul său, de creşterea şi îngrijirea căruia s-a ocupat cu responsabilitatea firească pe care o implică rolul de părinte, dar şi cu grija deosebită pe care o reclamă situaţia specială a copilului său.
Totodată, instanţa apreciază că părţile au conştientizat că interes interesul copilului lor este prioritar, în cauză neexistând niciun indiciu al voinţei petentei de a-l îndepărta pe tată din viaţa minorului.
Conchizând, faţă de textele legale evocate şi apreciind că interesul superior al minorului a fost respectat, instanţa va consfinţi învoiala părţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, care va reveni, în exclusivitate mamei – tatăl păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, potrivit art. 398 alin. 2 C.civ.[Judecătoria Ploiești, Sentința civilă nr. 9486/2014, portal.just.ro]

Share Button
(Acest articol a fost citit astazi de 731 persoane, 8 vizite azi)