Recomandarea CM/Rec(2015)4 a Comitetlui de Miniștri către Statele-membre asupra prevenirii și soluționării disputelor legate de relocarea copilului

(adoptată de către Comitetul de Miniștri la data de 11 feburarie 2015 la cea de-a 1219 ședință a Reprezentanților Miniștrilor)

Traducător: Popescu Daniela

Corector: Cătălin Bogdan

Versiunea 4

Comitetul de Miniștri, în coformitate cu Articolul 15.b al Statutului Consiliului Europei,

Considerând că țelul Consiliului European este de a atinge o unitate mai mare între Statele sale membre, în particular, prin promovarea adoptării de reguli comune în chestiuni legale;

Ținând cont de Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și LibertățileFundamentale din 4 noimebrie 1950 (ETS Nr. 5 ) și  jurisprudenţa relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, în particular în legătură cu Articolul 8 (dreptul  de respectare a vieții private și de familie);

Având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite referitoare la Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989 și recunoscând faptul că interesul superior al copilului trebuie să primeze în toate aspectele deciziile privitoare la copii, așa cum se precizează în Articolul 3 al acestei convenții, dar și faptul că minorul are dreptul de a menține relații personale cu ambii părinți în conformitate cu cu Articolul 9 al acestei convenții;

Reamintind Convenția Europeană asupra Exercitării Drepturilor Copiilor din 25 ianuarie 1996 (ETS Nr. 160) și, în particular, prevederile sale legate de drepturile procedurale  ale unui copil și rolul autorităților judiciare dar și Convenția privitoare la relațiile personale din 15 mai 2003  (ETS  Nr. 192);

Reamintind Convenția privind competenţa, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea privind răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor, adoptată de către Conferința de la Haga asupra privitoare la Dreptul Internaţional Privat din data de 19 octombrie 1996;

Reamintind Recomandarea sa cu numărul Rec(84)4 către Statele membre asupra responsabilităților parentale și, în particular, Principiul 6, referitor la împărţirea responsabilităților parentale în cazul disoluției mariajului ori al separării părinților;

Reamintind Recomandarea sa cu numărul Rec(98)1 către Statele membre, asupra medierii familiale;

V-ar mai putea interesa si:

–Cum pot să divorțez dacă sunt plecat în străinătate?

–Cea mai bună variantă de divorț pentru copii

-Divorț ieftin și rapid în București

Luând la cunoștință Declarația de la Washington asupra Relocării  Internaționale aFamiliei din data de 25 martie 2010.

Reamintind Liniile sale directoare asupra justiției prietenoase faţă de minori, din data de 17 noiembrie 2010 și, în particular, prevederile sale legate de dreptul copilului de a  fi auzit și de a-și exprima opiniile lui/ale ei;

Dorind să dea îndrumare Statelor-membre asupra situațiilor referitoare la relocarea copilului;

Dorind să încurajeze prevenirea și soluționarea de disputelor privitoare la relocarea minorului, ca mijloc de reducere a frecvenţei răpirii copilului,

Recomandă ca Statele-membre să ia sau să întărească toate măsurile pe care ele le consideră necesare privind implementarea principiilor conținute în anexa acestei  recomandări.

Anexă la Recomandare CM/Rec(2015)4

PRINCIPII

Definiții

Pentru scopurile acestei recomandări și a principiilor sale:

  1. ‘’ copil’’ semnifică fiecare ființă umană sub vârsta de 18 ani, în caz că majoratul este atins mai devreme în baza legii naționale aplicabile copilului;
  2. ‘’relocare copil’’ se referă la o modificare a rezidenței  curente a copilului;
  3. ‘’autoritate competentă’’ se referă la un consiliu juridic sau administrativ, care este competent pentru a lua o decizie legală  mandatară, ce afectează reședința obișnuită a copilului;
  1. ‘’contact’’ se referă la șederi de durată limitată, întâlniri, comunicare sub orice formă și furnizarea de informații; (n.t. în română se utilizează pentru contact termenul de relaţii personale)
  1. ‘’părinți’’ se referă la persoanele care sunt considerate a fi părinții copilului, conform legii naționale;
  2. ‘’ (ceil)alți deținători de responsabilități parentale‘’ se referă la persoanele care se bucură de responsabilități parentale adiţional faţă de părinţi sau în locul părinților;

g.’’ responsabilitățile parentale’’ se referă la ansamblul de sarcini, drepturi și puteri, care țintesc să promoveze și să protejeze drepturile și bunăstarea copilului în acord cu capacitățile evolutive ale copilului.

Scop

Această recomandare se aplică situațiilor în care există sau poate exista un dezacord asupra relocării unui copil, indiferen dacă vorbim de relocare în cadrul jurisdicției Statului – membru (supusă prinicipiului 7), ori peste hotare.

Această recomandare se aplică, în particular, situațiilor în care, ca și rezultat al relocării lui sau a ei, un copil ar risca fie să piardă contactul cu părinții săi fie în cazul unei în care ar exista riscul unei întreruperi semnificative a contactului cu părinții săi ori cu ceilalți deținători de responsabilități parentale.

Principii generale

  1. Legea națională asupra relocării copilului ar trebui:
  2. să ofere suficientă predictabilitate legală pentru a preveni și rezolva disputele [privind relocarea copilului];
  3. să furnizeze suficientă flexibilitate pentru a rezolva, în mod satisfăcător, disputele individuale [privind relocarea copilului];
  1. să încurajeze atingerea unor acorduri amiabile  [privind relocarea copilului].

Drepturile copilului

  1. Interesul superior al copilului ar trebiui să fie luat în considerare în primul rând atunci când se încheie înţelegeri şi se rezolvă disputele în chestiuni de relocare a copilului.
  1. Copilul ar trebui să aibă dreptul de a fi informat și consultat și de a-și exprima propriile opinii asupra relocării propuse. Ar trebui să se acorde pondere cuvenită opiniilor copilului, în conformitate cu vârsta și cu gradul său de maturitate.

Evitarea disputelor

  1. Legea ar trebui să prevadă măsuri care să urmărească evitarea disputelor asupra relocării copilului ori a consecințelor acestei relocări a copilului. Astfel de măsuri ar putea include:

– prevederi care încurajează părinții sau ceilalți deținători de responsabilități parentale să refleteze asupra unei posibile relocări viitoare a copilului prin căderea de acord asupra principalelor chestiunilor legate de relocare, precum: notificarea prealabilă, durata și limitele geografice ale relocării minorului;

– reguli asupra notificării prealabile, în sensul că persoanei care propune modificarea rezidenței obișnuite a copilului  i s-ar solicita să informeze pe celălalt părinte sau pe ceilalți deținători de responsabilități parentale, în scris, înainte de relocarea propusă şi într-un termen de timp suficient de mare încât să se evite decizile unilaterale [n.t. politica faptului împlinit];

– servicii (publice sau private) de informare, consiliere și mediere care să asiste părinții sau ceilalți deținători de  responsabilități parentale în atingerea unei înțelegeri.

Soluționarea disputelor

  1. Ar trebui promovate mijloace alternative de soluționare a disputei pentru a obţine înţelegeri asupra relocării copilului, fără a fi nevoie să se apeleze la autoritatea judecătorească, fără însă a se aduce atingere principiului 6.
  1. Părinții sau alți deținători de  responsabilități parentale ar trebui să aibă dreptul de a aduce orice dispută nerezolvată asupra relocării copilului în faţa autoritatăţii judecătoreşti, pentru decizie.
  1. În absența consensului, rezidența obișnuită a copilului nu ar trebui modificată fără o decizie a autorității competente, cu excepția circumstanțelor explicite furnizate de către legea națională.
  2. În soluționarea disputelor asupra relocării copilului, autoritatea competentă ar trebui să se asigure că sunt luați în considerare toți factorii relevanți, dând fiecărui factor ponderea care se cuvine în circumstanțele cazului individual. Examinarea ar trebui să se centreze pe stabilirea interesului superior al copilului.
  3. Decizia autorității competente ar trebui să fie luată fără aplicarea vreunei prezumții pro sau contra modificării rezidenței obișnuite a copilului.
  4. Întrucât timpul este esențial în disputele asupra relocării copilului, în particular, în măsura în care este vorba de copil, Statele-membre ar trebui să asigure ca disputele sunt soluționate de către autoritatea judecătorească, cât mai repede posibil.
  5. Ar trebui să se acorde considerație facilitării comunicărilor juridice directe între autoritățile Statelor-Membre asupra cazurilor internaționale de relocare a copilului.
  6. V-ar mai putea interesa si:

    –Cum pot să divorțez dacă sunt plecat în străinătate?

    –Cea mai bună variantă de divorț pentru copii

    -Divorț ieftin și rapid în București

Sursa:http://blog.arpcc.ro/2015/03/recomandarea-cmrec20154-comitetlui-de.html

Ne scrieți, distribuiți, sau vreți ca să mai citiți?