Din momentul acceptării inabilității de a rezolva tensiunile maritale, astfel încât relația să poată fi continuată, și până la obținerea certificatului de divorț, membrii familiei se confruntă cu un sistem juridic care pune accentul pe rezolvarea conflictelor prin competiție/adversitate angrenând un întreg mecanism format din avocați, experți, martori, care va susține o parte sau cealalltă.
Criteriul de bază în efectuarea judecății este unul evaluativ (mai comod în formularea unei soluții, bazată pe analiza dovezilor prezentate), instanța stabilind cine „merită” și cine „nu merită” custodia copilului sau cui aparține culpa pentru desfacerea căsătoriei. Abordarea evaluativă stimulează teama părinților de a nu pierde din stima de sine, afecțiunea copilului, de a fi etichetat drept un părinte „mai puțin bun”, iar această teamă interioară, va fi protejată și mascată printr-o atitudine și mai combativă, agresivă față de cealaltă parte. În fond, un mecanism de apărare al identității și nevoii de recunoaștere.
Din fericire, măsura custodiei comune provoacă sistemul juridic și mentalitatea societății la conștientizarea că rezolvarea amiabilă a împărțirii responsabilităților părintești este principala cale de asumare a consecințelor divorțului pentru adulții – părinți.
Principalele focare de stres asociate divorțului sunt:
- Finalizarea/eșecul relației dintre soț și soție. Deși, în practică, pare că unul dintre cei doi vrea mai mult separarea și o acceptă mai ușor, evenimentul se va regăsi în experiența ambilor, marcând, dincolo de înțelegerea conștientă, rațională viața personală a fiecăruia. Evaluat în topul primelor trei surse de stres, alături de moartea cuiva apropiat și boală cronică, divorțul este trăit și poate produce o stimă de sine scăzută, neîncredere în planul căsătoriei (de aceea unii aleg să nu se mai căsătorească), un pragmatism al deciziilor relaționale „steril” în emoții (care riscă, dacă sunt reinvestite, să fie înșelate), furie și învinovățire, depresie (viitor incert și neputința trăirii independente), chestionarea abilităților de a fi un bun părinte, etc. Separarea, trebuie văzută în plan individual, al fiecăruia dintre cei doi, în planul cuplului (cu minori implicați), dar și în contextul social, ca și mesaj transmis și ca modul în care cei din jur reacționează la decizia separării cuplului.
- „Împărțirea copiilor”. Părintele care primește, prin sentința civilă, domiciliul copiilor (chiar și în situația custodiei comune) oține astfel o recunoaștere a calităților sale „superioare” de a ocroti un copil. Rezultatul asupra celuilalt părinte se manifestă prin frământări și o luptă cu sine, autoînvinovățire, evaluarea comparativă a trecutului comun, blocaj în construirea unei identități separate de părintre singur, chestionarea resurselor proprii pentru a demonstra că nu este un părinte inferior. Pe lângă acestea, un sentiment de insecuritate financiară asociat deciziei stabilirii domiciliului cu efecte diferite.
V-ar mai putea interesa si:
–Divort rapid cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Divort la notar fara sa avem un acord
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Divort cetatean strain
Copiii, trăiesc și ei stările asociate divorțului, însă fundamentală pentru dezvoltarea lor este afectarea imaginii atotputernice, stabile a părinților care va avea ca și consecințe anxietatea de separare, sentimente de rușine și furie în fața acestui tip de abandon (în contextul atașamentului despărțirea părinților este interpretată ca o vulnerabilitate majoră). Autoînvinovățirea, neînțelegerea, neputința, supărarea, blamarea unuia sau a ambilor părinți, libertăți comportamentale pe fondul scăderii autorității părintești (cine sunt ei să spună copiilor cum e mai bine, dacă nu au reușit să înțeleagă asta pentru ei?!), idei depresive sunt parte din universul emoțional al trăirii de către copii a divorțului. De asemenea, un element particular este dat de cantitatea și calitatea comunicării dintre adulți, adulți și copii, între frați și celelalte rude. Din păcate, de cele mai multe ori, copiii devin vectorii (purtătorii) mesajelor dintre părinții divorțați care nu mai pot, nu mai sunt in stare să comunice direct și transmit mesaje către celălalt, prin copii.
- Împărțirea bunurilor. Simplă sau complexă, inventarierea bunurilor comune și a celor proprii, găsirea unei formule de împărțire corect proporționată și realizarea partajului nu sunt elemente de bucurie pentru nimeni, iar reacțiile sunt diverse. Cele mai reprezentative sunt cele de negociere acerbă, de ascundere a veniturilor, de cedare (da, sunt persoane care preferă să lase de la ele asupra interesului material, pentru a-și proteja sufletul și mintea, realizând abia după câțiva ani că „au cedat emoții în locul banilor”). În bagajul emoțional al divorțului, asociat elementului material, se regăsesc: teama de necunoscut, incertitudinea păstrării unui nivel material la același standard, asumarea unui singur venit în casă, dorință de răzbunare („o să am grija să-l coste divorțul”) neputință, stresul birocratic al procedurilor de urmat, griji față de viitor etc.
Ca observații practice, mediatorul are nevoie să ia în considerare legătura dintre împărțirea bunurilor la divorț și procesul de încredințare a copiilor (stabilirea domiciliului), refuzul repetării traumei emoționale a separării prin împărțirea bunurilor și „evadarea”/evitarea responsabilității din partea părintelui care „scapă” de grija cotidiană a copiilor.
În relația complexă a mediatorului cu familia implicată în divorț, o atenție sporită trebuie acordată interesului superior al copilului urmărindu-se aspectele:
- cine are custodia copiilor și detaliile despre domiciliul acestora;
- programul de vizite etc.
- în cazul rănirii sau îmbolnăvirii acestora, imediat ce află, părintele este obligat să își anunțe fostul soț/fosta soție; fiecare părinte va informa și se va consulta cu celălalt la apariția unor semne de boală gravă;
- părinții se vor consulta și vor decide împreună, pe baza opțiunilor educaționale, programul școlar în care vor fi integrați copiii:
- fiecare părinte va avea acces egal la informațiile ce îi privesc pe minori, incluzând nu doar pe cele cu privire la școală, autorități, înregistrări medicale, învățătorii sau cei care îngrijesc copii, doctori, dar și celelalt informații care susțin universul dezvoltării personalității lor;
- ambii părinți pot participa, individual sau împreună, la ședințele școlare, activități sociale, tabere, vacanțe, sportive;
- în caz de urgențe medicale părintele care este disponibil poate da consimțământul pentru intervențiile medicale de specialitate, atunci când celălalt nu este accesibil;
- ambii părinți vor continua să joace un rol activ și deplin în oferirea unui climat moral, social, economic, religios/spiritual și educațional pentru copii, informându-se reciproc despre evenimente și oportunități, ca o invitație deschisă;
- părinții acceptă să rezolve fiecare conflict într-o manieră adultă, cu demnitate și în interesul major al copilului.
În final, prezentăm un exemplu de text introductiv în redactarea acordurilor de mediere ce subliniază elementele de suport și condiționare dintre părinți, cu privire la copii.
„Dl. X. și D-na. Y. se angajează să coopereze pentru a asigura îngrijirea parentală a copiilor proveniți din căsătoria lor, urmărind interesul superior al acestora în toate deciziile.
Prin aceasta cei doi părinți recunosc că fiecare dintre ei este important pentru dezvoltarea fizică, emoțională, socială și psihologică a copiilor și agreează să respecte drepturile părintești individuale și să fie suportivi unul cu celălalt în calitate de părinți.
Părinții acceptă faptul că afișarea lipsei de respect față de celălalt părinte este dăunătoare identității și stimei de sine a copiilor, astfel încât sunt încurajați să protejeze relația minorilor cu celălalt, subliniind permisiunea copiilor de a iubi, de a se mândri cu celălalt părinte.
Cei doi înțeleg să mențină un minim de relație de comunicare directă și să nu folosească copiii pentru transmiterea de mesaje, deoarece aceasta îi plasează în mijlocul situației lor conflictuale.
Părinții își recunosc posibilul stil diferit de a crește copiii și admit faptul că aceste diferențe au darul să contribuie la maturizarea sănătoasă a copiilor.
Dacă într-un moment dat, copiii se vor plânge părintelui la care au stabilit domiciliul (sau celuilalt, în vizită despre celălalt părinte, acesta va încuraja copiii să discute ceea ce il deranjează cu părintele vizat, iar dacă nu este posibil (copiil se simt inconfortabil) va discuta cu acesta, separând faptele de interpretări, nu va judeca și nu va ține partea.
Atunci când se confruntă cu probleme între ei, cu privire la responsabilitățile părintești, adulții vor considera oportunitatea utilizării unui mediator autorizat sau un specialist psiholog.
Părinții admit că din momentul separării legale, fiecare are viața proprie cu propriile limite, iar celălalt acceptă să nu încalce spațiul privat al părintelului celuilalt. Când oricare dintre ei va iniția, dezvolta o relație semnificativă, continuă care devine vizibilă pentru copil, atunci se vor informa reciproc și vor ajuta copilul să înțeleagă și să se adapteze la noua relație.”
Cred cu tărie că, a fi mediator în domeniul familial, și mai ales cu privire la procedura obținerii unui acord care stă la baza divorțului pronunțat de instanță,presupune înțelegerea sistemului și subsistemelor din cadrul familiei, pentru protejarea intereselor implicite și manifeste. Familia prin taina ei (abordare spirituală) și prin tranzacțiile interpersonale dintre membrii ei (abordare sistemică) va dăinui dincolo de momentul eliberării unei hârtii intitulată oficial sentința civilă de divorț.
V-ar mai putea interesa si:
–Divort rapid cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Divort la notar fara sa avem un acord
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Divort cetatean strain
Sursa:http://www.alegemedierea.info/resursearticole
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .
Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2014
