Medierea este o activitate umana la fel de veche precum vanatoarea sau pescuitul, prezenta odata cu aparitia comunicarii si a dezvoltarii relatiilor interumane la nivel de grup social.

Parafranzandu-l pe Descartes, spunem: “Comunic, deci exist”, dar imediat apare corolarul: “Comunic, deci poate aparea o disputa”. Iar aici intra in scena vindecatorii sociali: mediatorii.

Existenta in forma spontana, medierea a fost reglementata prin lege in tara noastra incepand din anul 2006, punandu-se astfel bazele unei noi profesii, cea de mediator.

Daca medierea este definita de lege[1] ca o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila[2], mediatorul apare ca acea persoana “apta” de a facilita comunicarea dintre parti si solutionarea conflictului, de preferat, dar nu obligatoriu. Pentru ca nu orice conflict poate avea o rezolvare si mediatorii sunt, in fond, oameni, cu abilitati, capacitati, dar si cu limite.

Situatiile in care o mediere poate fi eficienta presupun un cumul de factori facilitatori, dintre care factorii psihologici joaca un rol extrem de important pentru solutionarea conflictului.

Scena, actorii, discursul, ambientul sunt tot atatia parametri care intra in ecuatia medierii. Ce parametri putem controla si ce nu? Cum putem acorda reglajul fin astfel incat ce nu putem controla sa fie minimizat?

Medierea, din punct de vedere psihologic, este acel proces in care, intre doua personaje aflate in conflict, se interpune un al treilea, neimplicat emotional, cu intentia declarata de a le ajuta sa solutioneze conflictul.

Personajele

Personajele implicate in conflict pot sa fie mai aproape sau mai departe emotional de conflict. Daca sunt persoane fizice, emotiile pot fi foarte puternice: ura, furie, teama, vinovatie, resentimente in general. Cu toate acestea, simpla lor prezenta in biroul mediatorului denota faptul ca au dorinta de a solutiona conflictul, chiar daca aceasta nu este inca in planul mental constient.

Persoanele juridice sunt reprezentate de persoane care joaca roluri antagoniste, dar intensitatea emotiilor este mai scazuta pentru ca de obicei sunt implicate mai mult prestigiul institutiilor sau zona financiara.

Personalitatea si temperamentul personajelor aflate la masa medierii sunt o variabila psihologica importanta; la un capat al spectrului putem avea personalitati dificile, tipologii puternice, temperamente colerice, care nu accepta existenta unor pareri diferite sau contrare, au convingeri puternice si uneori in flagrant dezacord cu realitatea obiectiva; la celalalt capat, pot fi personalitati slabe, dependente sau doar pur si simplu introverte, fara capacitatea de a-si argumenta sau sustine punctul de vedere, sau de a face fata unor presiuni psihice.

Mediatorul, neutru si impartial, aflat la mijloc intre aceste doua personaje care emana energii negative, trebuie sa isi gaseasca si sa isi mobilizeze toate resursele necesare diminuarii starii de conflict si scaderea temperaturii sub limita de avarie. El trebuie sa tina seama de raporturile de putere dintre parti si sa reechilibreze balanta atunci cand se impune acest lucru, pentru ca medierea sa nu semene cu o reglare de conturi ci mai curand cu un meci amical in care miza este doar pasiunea comuna.

Mediatorul trebuie sa aiba in panoplia sa arme precum: echilibru, calm, forta psihica, abilitati de comunicare, de gestionare a situatiilor dificile, reactii rapide, inteligenta si onestitate.

A rupe bariera dintre parti si a crea o punte de comunicare necesita din partea mediatorului o fina cunoastere a naturii umane si aici intra in scena psihologia. Mediatorul este cel care gestioneaza dinamica grupului, observa si cauta sa transforme relatiile tensionate in relatii neutre sau chiar cordiale, odata ce releva si pozitioneaza pe un palier superior interesul comun al partilor. Mediatorul este “mana de fier in manusa de catifea”. Fermitatea si abilitatea cu care mediatorul conduce procesul sunt printre cei mai importanti factori de care depinde succesul acestuia.

Scena

Scena desfasurarii medierii este ceva ce poate fi controlat de mediator si de obicei este propriul sau birou. Cat mai neutru si primitor, lipsit de extravagante si opulenta, acest spatiu poate fi o cale de deschidere a unei porti intre parti. Oamenii se simt bine in spatii familiare, spatiile straine sunt inhibante, iar medierea este un proces in care oamenii ar fi de dorit sa fie calmi si rezonabili, sa fie capabili sa acorde incredere celorlalti, sa renunte la aparari si atacuri si sa dezvolte empatie, respect si intelegere fata de punctul celuilalt de vedere, sustininandu-si cu argumente si fara pasiune propriul punct de vedere.

Mediatorul faciliteaza toate acestea prin punerea in scena ca intr-o piesa de teatru a celor mai bune conditii, astfel ca persoanele sa se simta “ca pestele in apa”. Stimulii vizuali, auditivi, olfactivi sa nu fie pregnanti, sa nu bruieze mediul de discutie. Timpul alocat discutiilor sa nu fie nici prea scurt, in asa fel incat atmosfera sa nu se “dezghete” si sa nu se ajunga la esenta problemei, dar nici prea lung, astfel incat sa se ajunga la oboseala si neatentie, lipsa de interes si apatie.

Discursul

Regula “Asculta de doua ori mai mult decat vorbeste” se aplica si aici, poate chiar cu un accent sporit pe ascultare. Mediatorul asculta activ si echilibrat partile, misiunea lui fiind una dubla: de a intelege cauza conflictului si mai ales punctul de intersectie al intereselor partilor, cat si de a face partile sa se auda si inteleaga reciproc. Dificila misiune atunci cand emotiile sunt in control.

De aceea, mediatorul neutralizeaza emotiile, sau acolo unde este posibil, le da o coloratura pozitiva, si restructureaza afirmatiile partilor prin reformulare, parafrazare, pozitivare si alte tehnici de comunicare, astfel incat acolo unde inainte era un “Nu” sa apara un “Poate” sau chiar un”Da”.

Fiecare dintre personaje are in mediere sansa de a asculta direct parerea celuilalt si ce este si mai important, efectele pe care situatia o are asupra lui. Are sansa sa realizeze ca cel din fata lui este tot o persoana, din fericire, diferita, si ca a fi diferit nu inseamna a fi automat ostil, dusman. Realizeaza ca emotiile negative, neacceptarea si intoleranta pun un paravan in comunicare si ratiunea nu se mai poate face auzita.

Cand spiritele se linistesc, solutiile incep sa apara si optiunile de rezolvare a situatiei conflictuale par la mintea cocosului. Negocierea inceputa pe pozitii de forta devine o joaca in care amandoi pot castiga, solutia medierii find una de tip castig – castig. Mediatorul este martorul transformarii conflictului in acord, acesta fiind finalul fericit al povestii. Si chiar cand finalitatea medierii nu este acordul, ea poate fi un acord latent pe care partile urmeaza sa il “descopere” ulterior, pentru ca relatia construita cu truda mascata de mediator are efecte in timp, cand oamenii isi domolesc pasiunile si incep sa vada dincolo de valul emotional.

Si chiar daca medierea se incheie cu ceea ce legea denumeste esecul medierii, mediatorul stie ca din esecuri este cel mai bun mod de a invata si a extrage cunoastere pentru viitoarele provocari, iar constiinta sa va fi linistita stiind ca a facut tot ce i-a stat in putere ca sa se ajunga la acord, in ciuda fortelor ostile.

De aceea si legea prevede ca mediatorul are datoria de diligenta[3] si nu de rezultat. Dar rezultatul, din punctul mediatorului de vedere este satisfactia lucrului bine facut si poate a realizarii celei mai importante, aceea de a aduce partile fata in fata, sa se priveasca in ochi si sa comunice constructiv.

Concluzie

Medierea este o provocare psihologica. Trebuie sa asculti, sa intelegi, sa tolerezi, sa accepti. Trebuie sa iti sustii interesele, cu asertivitate, fara sa lezezi drepturile, demnitatea si libertatea celui din fata ta. Trebuie sa inveti sa traiesti in comunitate, acolo unde granita dintre “eu” si “ceilalti” devine adesea zona de conflict dar care in aceeasi masura este necesara pentru implinirea nevoilor noastre de fiinte sociale. Si de aceea, mergem impreuna mai departe si desi totul ne desparte, totul ne si apropie.

V-ar mai putea interesa si:

–Divort rapid cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Divort la notar fara sa avem un acord

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Divort cetatean strain

Sursa:http://www.juridice.ro/295656/medierea-o-abordare-psihologica.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2014