În biroul nostru de Mediatori, fiind aproape de Tribunal, intră mai ales cei care au un litigiu şi află că în anumite cazuri le este utilă alternativa extrajudiciară numită Mediere. De obicei noi îi informăm cu privire la avantajele legate de timp şi taxe de timbru reduse, atunci când este cazul şi lămuririle gravitează în jurul acestor aspecte.
Dar de data aceasta s-a întâmplat altfel: a intrat o femeie de vreo 40 de ani şi m-a întrebat doar atât: dacă prin Mediere se pot rezolva conflicte familiale care nu au nimic de a face cu justiţia, ba mai mult, ea dorea o soluţionare cât mai discretă, fără să se ajungă la un conflict public, care să necesite intervenţia Poliţiei.
Bineînţeles că facilităm, cu maximă confidenţialitate, comunicarea între toate părţile implicate în conflict, urmărind o soluţionare non-litigioasă, i-am răspuns eu şi am invitat-o să se aşeze şi să-mi explice despre ce este vorba: Femeia (al cărei nume o să-l trec sub tăcere) mi-a explicat situaţia de nesuportat în care a ajuns treptat, cu cei doi băieţi ai ei, unul de 17 şi celălalt de 15 ani, care, profitând de faptul că tatăl, plecat pe un şantier, vine acasă doar vreo câteva zile pe lună, ”şi-au luat nişte libertăţi de studenţi, trecând de multe ori peste regulile stabilite de părinţi, în ceea ce priveşte situaţia şcolară şi atitudinea lor exprimă nepăsare faţă de studiu, înclinând mai ales spre distracţii, unde pleacă amândoi, însoţiţi de alţi tineri din grupul lor”.
Practic, mama celor doi băieţi era depăşită în privinţa modului în care îşi putea asigura un minim de autoritate în faţa lor. Încercase mai multe metode, dintre care cele mai neinspirate erau: ”lasă că vine tata acasă şi o să vedeţi voi atunci”, ”am să-i spun tatei să nu vă mai dea nici un ban, să staţi acasă şi să învăţaţi”, ”sunteţi minori şi dacă nu veniţi acasă la ora 00.00, cel târziu, pun Poliţia pe urmele voastre!”.
Mama celor doi băieţi ajunsese să nu mai poată vorbi cu ei, fără ca replicile să devină tăioase şi tonul să fie ridicat. Uşile trântite şi violenţa în limbaj o speriau şi nu ştia dacă eu o înţeleg că este disperată.
Am ascultat-o cu atenţie şi am liniştit-o. Până în urmă cu câţiva ani, când am devenit mediator, am fost profesoară şi ştiu cazuri care păreau mult mai dezastruoase, dar cu tact şi răbdare conflictele s-au aplanat. Trebuia însă să stăm de vorbă despre ceea ce consideră familia lor priorităţi în educaţie, care sunt valorile în care cred ei, ca părinţi şi cum au încercat ei să le transmită copiilor lor, dacă i-au pedepsit când erau mici şi când au făcut-o, dacă părinţii se iubesc, se respectă sau, dimpotrivă, nu comunică între ei, se ceartă, ajung la violenţă verbală şi fizică etc.
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
Climatul în care cresc copiii este hotărâtor în evoluţia lor psihologică şi atunci când cresc şi devin adolescenţi sunt într-o perioadă de transformări interioare, de identitate, sunt încă nesiguri, nu mai sunt nici copii, dar nici adulţi nu pot fi dintr-o dată. În cadrul familiei, pe terenul cel mai cunoscut de ei, orice situaţie este o ocazie pentru adolescent de a se manifesta, de a atrage atenţia asupra dorinţei lui de a nu mai fi considerat copil.
În cazul familiei acesteia, cei doi băieţi s-au folosit de plecarea tatălui lor pentru ca în lipsa lui să experimenteze ”rolul de cap de familie”, copiind tiparul relaţiei părinţilor lor, în care bărbatul (tatăl) hotărăşte, este ascultat, are cerinţe şi le impune şi celorlalţi etc.
Mama nu înţelege de ce nu poate să hotărască şi să organizeze programul şi priorităţile familiei, de vreme ce tatăl aşteaptă de la ea să gestioneze tot ce ţine de casă şi de copii, în timp ce el este plecat.
Am stat de vorbă şi cu băieţii. Aceştia şi-au manifestat nemulţumirea că mama nu le lasă destulă libertate, că îi controlează mereu şi ei nici nu-i mai răspund la telefon, ”că doar nu se întâmplă nimic deosebit faţă de alţi prieteni de-ai lor”, „şcoala… mda… avem absenţe, dar le motivăm noi (?!) şi mai este până la bac… şi dacă nu-l iau, o să plec să muncesc afară.”
”Bine”, am spus eu, ”dar fratele tău rămâne aici, chiar dacă tu pleci. Ce-ţi doreşti pentru el?”
”Am să-i trimit eu bani, dar el să înveţe, să nu facă la fel ca mine”.
”Vezi, aşa spune şi tatăl vostru: le trimit bani copiilor mei, dar vreau să înveţe”.
Asta se întâmplă când părintele rămas acasă cu adolescenţii săi, îi tratează exact la fel ca atunci când erau copii, utilizând restricţii şi pedepse, astfel că devine un interlocutor previzibil, pierzându-şi autoritatea în faţa lor. Adolescentul reacţionează emoţional în cele mai multe situaţii şi dacă se simte umilit, nerespectat, se revoltă şi uneori el alege să renunţe la toate angajamentele lui privind şcoala, pentru a dovedi că poate să muncească şi să câştige bani, ceea ce l-ar face independent.
Am discutat mult cu mama şi cu fiii ei, chiar şi cu tatăl băieţilor, despre obiectivele pe care le au fiecare. Încă o dată comunicarea onestă şi simplă a dus la o soluţionare surprinzătoare, fiecare descoperind cât de important este pentru ceilalţi. Au convenit asupra unor principii pe care să le respecte toţi şi un program agreat, pe care să şi-l asume băieţii, dar şi părinţii şi le-am înscris într-un Acord de Mediere.
V-ar mai putea interesa si:
–Mediere divort cu copil minor
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Cat costa un divort la notar?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Oficiere logodna Bucuresti
Sursa:http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/coltul-de-mediere-medierea-in-familie-conflictul-parinti-adolescenti-ii–44834.html
Daca doriti sa solicitati un mediator pentru divort din echipa noastra o puteti face apeland unul din numerele de telefon afisate la datele de contact !
