Medierea este o procedura voluntara de solutionare a litigiilor. Medierea unui conflict poate fi urmata si parcursa doar daca (si dupa ce) mediatorul parcurge cu partile din conflict o sedinta de informare privind medierea, sedinta preliminar-obligatorie oricarui proces de mediere. Aceasta sedinta preliminara de mediere, prima sedinta a partilor cu mediatorul, poate face obiectul unei obligativitati legale, judiciare ori conventionale. Medierea ca proces de fond, fiind o procedura in care autodeterminarea fiecarei parti pentru proces este un principiu fundamental, nu poate face obiectul unei obligativitati legale, judiciare ori conventionale.

Sedinta aceasta preliminara medierii de fond consta in colectarea datelor conflictului de catre mediator, o scurta analiza a conflictului partilor, discutii cu acestea despre conflict si implicatiile care le poate avea medierea, avantajele si beneficiile medierii in conflictul lor, o scurta evaluare a posibilitatilor de solutionare a conflictului. Putem spune ca mediatorul primeste informatii de la ambele parti din conflict despre acel conflict si perceptiile fiecarei parti despre el, dupa care mediatorul transmite informatii despre beneficiile si avantajele medierii acelui conflict, constatarile sale cu privire la situatia de fapt, facute in timpul tuturor discutiilor pana in acel moment. Din aceste motive se numeste sedinta de informare, insa, aceasta sedinta nu e un speech al mediatorului, nici un monolog al lui, ci este un veritabil dialog cu partile cu scopul précis de a le determina in ultima instanta sa aleaga medierea, calea unei solutii foarte avantajoase. In fond, sedinta de informare privind medierea este o discutie cu partile despre posibilitatile si strategiile de management la conflictul lor, si avantajele si dezavantajele alegerii unei proceduri.

Aceasta sedinta de informare a fost prevazuta in Recomandarea nr. (98) 1 privitoare la medierea familiala si in Directiva 52/2008 privind medierea civila, cat si in Recomandarea nr. (99) 19 privind medierea penala.

Recomandarea nr. (98) 1 privitoare la medierea familiala dispune cu privire la sedinta de informare, la art VI., lit. b: „Statele sunt libere sa stabileasca, in cazuri specifice, metodele adecvate de informare cu privire la mediere ca proces alternativ de solutionare a litigiilor familiale (de exemplu, prevazand o intalnire intre parti si mediator), si permitand prin aceasta partilor sa hotarasca daca este posibil si indicat pentru ele sa recurga la mediere asupra chestiunilor care fac obiectul litigiului.”

Art. 5 alin. 1 din Directiva 52/2008 spune ca “O instanta la care a fost introdusa o actiune poate, atunci cand este cazul si avand in vedere toate circumstantele cazului respectiv, sa invite partile sa recurga la mediere pentru a solutiona litigiul. Instanta poate, de asemenea, invita partile sa participe la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere daca astfel de sesiuni sunt organizate si sunt usor accesibile.”

In Recomandarea nr. (99) 19 privind medierea penala se stipuleaza la punctul 10 ca: „Inainte de acceptarea medierii, partile ar trebui sa fie pe deplin informate in legatura cu drepturile lor, cu natura procedurii de mediere si in legatura cu posibilele consecinte ale deciziei lor.” Aceste lucruri esentiale pentru medierea unui conflict penal se pun in discutie intr-o sedinta de informare a partilor din conflict, unde acestea pot evalua efectele unei medierii/unui acord de mediere in conflictul penal dat.

Pe langa aceasta sedinta de informare particulara privind medierea, in care partile cu un mediator evalueaza posibilitatea recurgerii la mediere si avantajele acesteia cu discutii referitoare strict la conflictul lor, alte Recomandari europene fac referire la informarea generala despre existenta medierii . Este vorba aici despre o informare atat a publicului larg despre existent medierii si avantajele parcurgerii acestei proceduri cat si a partilor din cele mai diverse litigii. Daca publicul larg trebuie informat despre mediere prin diferite campanii ale diferitelor organisme de interes public, partile din conflict ar trebui informate de catre cei care participa la infaptuirea actului de justitie: avocati, juristi, judecatori, procurori, notari.

Referitor la informarea generala privind medierea, in Recomandarea nr. (99) 19 privind medierea penala, la punctual 34, se arata ca “Guvernele statelor membre ar trebui sa promoveze cercetarea si evaluarea medierii in materie penala.”

Directiva 52/2008 privind medierea, la art. 9 dispune ca „Statele membre incurajeaza, prin orice mijloace pe care le considera potrivite, punerea la dispozitia publicului larg, in special pe internet, a informatiilor privind modalitatile de contactare a mediatorilor si a organizatiilor care ofera servicii de mediere.”

Recomandarea nr. (98) 1 privitoare la medierea familiala face referire atat la informarea particulara privind medierea – sedinta partilor la un mediator asa cum am aratat mai sus, cat si la informarea generala a publicului larg privind serviciile de mediere. Astfel conform art. VI lit. a din aceasta Recomandare: „statele trebuie sa promoveze dezvoltarea medierii familiale, indeosebi prin programe de informare a publicului, pentru o mai buna intelegere a acestui mijloc de solutionare amiabila a litigiilor familiale”, iar la lit c, „de asemenea, statele trebuie sa se straduiasca sa ia masurile necesare pentru a permite accesul la medierea familiala, inclusiv la medierea internationala si sa contribuie astfel la raspandirea acestui mijloc de solutionare in mod amiabil a litigiilor familiale”

Recomandarea nr. (2001) 9 privind caile alternative de solutionare a litigiilor dintre autoritatile administrative si persoanele private arata la art. 3 punctul ii ca reglementarea cailor alternative trebuie – a. sa asigure partilor o informare adecvata referitoare la posibilitatea de a recurge la caile alternative;

Dispozitii mai complexe in ceea ce priveste informarea generala despre mediere gasim in Recomandarea nr. (2002)10 privind medierea in materie civila la cap VII. Informatii cu privire la mediere, unde se arata ca:

18. Statele ar trebui sa furnizeze publicului si persoanelor implicate in litigiile civile o informare generala asupra medierii.

19. Statele ar trebui sa grupeze si sa distribuie informatii detaliate asupra medierii in materie civila, inclusiv cu privire la costurile si eficienta medierii.

20. Ar trebui sa fie luate masuri conform practicii si dreptului national pentru a crea o retea de centre regionale si/sau locale, unde particularii sa poata obtine o parere impartiala si informatii despre procedura medierii, chiar prin telefon, prin scrisoare sau prin e-mail.

21. Statele ar trebui sa informeze profesionistii implicati in functionarea justitiei, asupra medierii in materie civila.

Observam din cele de mai sus ca informarea privind medierea, asa cum este conceputa la nivel European, prezinta doua forme, o forma particulara si o forma generala.

Informarea privind medierea in forma sa particulara consta intr-o prima sedinta a partilor dintr-un conflict in biroul unui mediator. Aceasta prima sedinta a partilor cu mediatorul consta intr-un dialog facilitativ si constructiv al mediatorului in vederea medierii conflictului. Prima sedinta a mediatorului cu partile ar consta intr-un dialog despre un cat mai avantajos management al conflictului lor prin mediere, avand asistenta si facilitarea unui tert neutru si impartial. Contactul cu mediatorul este unul din primii pasi ai partilor spre posibilitatea recurgerii la mediere, primii pasi spre o solutionare eficienta a conflictului lor de catre ele insele. Contactul cu mediatorul reprezinta un prim pas spre o solutie amiabila la un conflict dat. Asadar informarea particulara privind medierea cade exclusiv in atributiile mediatorilor.

Informarea generala privind medierea reprezinta o datorie a statului de a aduce la cunostiinta cetatenilor metoda medierii ca metoda foarte avantajoasa in solutionarea conflictelor lor. Cei angrenati in infaptuirea actului de justitie sunt si ei datori sa aduca la cunostiinta partilor din conflicte/litigii, medierea si alte metode avantajoase de solutionare amiabila a litigiilor lor, pentru ca justitiabilii sa poata alege in cunostiinta de cauza cea mai adecvata metoda de solutionare pentru conflictul lor.

V-ar mai putea interesa si:

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Divort on-line pt romanii din diaspora

–Divort amiabil Bucuresti

–Ce drepturi am in casnicie?

Sursa:http://www.juridice.ro/281183/informarea-privind-medierea-in-recomandarile-europene-si-in-directiva-522008.html Mediator  Dorin ILIE

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013