Este atat de fermecator“, „ea, atat de seducatoare…“ Nu este intotdeauna usor sa traiesti cu un partener care, fara a ajunge la adulter, isi petrece timpul incercand sa placa celorlalti… Ce ascunde nevoia de a seduce? Cercetare si sfaturi pentru protejarea cuplului.

“Sunt cu F. de 15 ani“, povesteste N. in varsta de 52 de ani. „Ieri, l-am surprins cand era pe punctul de a-si lua tonul cel mai dragastos pentru a vorbi la telefon unei angajate de la Primarie!“ Intalnim tot timpul barbati sau femei carora le place sa incante, sa genereze interes, sa se faca observati si sa atraga atentia. Seducatorii leaga prietenii, imbrobodesc inoportun, negociaza cu brio diminuarile de tarif cu mecanicul si raporturile, adesea complicate, cu parintii si socrii. Dar, de fapt, ce caracterizeaza acest tip de comportament?

Conform afirmatiilor psihanalistei si profesoarei universitare Gisèle Harrus-Révidi, „seductia este un mod de a fi in lume, raportandu-te la ceilalti. Este vorba de a incerca sa placi celuilalt indiferent de sentimentul tau profund pentru el sau ea“. N. nu este ingrijorata de asta. Ea este convinsa ca partenerul sau este „gentil si atent, pentru a fi agreabil celorlalti. Nu incearca sa obtina nimic altceva“.

O personalitate in cautarea recunoasterii

Cea mai mare parte a seducatorilor nu este in cautarea fiorului si nici a pasiunii, ci a recunoasterii. Ei au nevoie de privirea celuilalt, de nevoia de a fi linistiti si sufera adesea de lipsa increderii in sine, ascunsa bine. Este vorba de „vointa excesiva de a placea intr-un mod narcisist, de dependenta insatiabila de privirea celuilalt“, afirma psihanalistul Jean-Pierre Winter. „Este impulsul copilului care face primele fapte eroice si cauta consimtamantul mamei sale.“

Prizonieri in ochii celorlalti, slabiti de trecerea timpului, ei pot sa se piarda intr-o cercetare avida de recunoastere si de a deveni sclavi. Pentru acela sau aceea care isi imparte viata cu acest partener orientat intotdeauna spre exterior, cladirea unui cuplu care sa reziste nu are nimic evident. Caci „una din marile arte ale seductiei este sa stii sa intrerupi relatia inainte ca aceasta sa se piarda, atat pentru celalalt, cat si pentru sine, pentru mentinerea misterului“, explica Gisèle Harrus-Révidi.

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti

Seducatorii dau astfel impresia – nu neaparat falsa – de a voi sa scape, impingandu-l pe celalalt spre frustrare. Acestui sentiment i se adauga adesea suferinta de a se simti tratat ca toti ceilalti, de a nu fi decat unul dintre ei… Conform spuselor terapeutei Lili Ruggieri, „cand observam ca seductia la care am fost sensibili la inceput sfarseste prin a se exercita asupra celorlalti, poate fi un lucru dureros“.

Un sot in cautarea insatisfactiei

Un joc al puterii si adesea chiar raporturi de o usoara nuanta sadomasochista pot intra in joc in timp ce unul din cei doi isi foloseste farmecul pentru a-l face pe celalalt sa sufere, pentru a-l sensibiliza, a-l fragiliza. Dupa mai multi ani, E., 37 de ani, a observat ca partenerul sau o exploatase si deposedase de existenta sa:

„Etapa debutului era placuta si profitabila“, isi aminteste ea. „Sotul meu era seducator cu mine si, timp indelungat, am trait o adevarata pasiune. Dar, intr-o zi, mi-am dat seama ca eram singura si izolata, ca nu mai aveam prieteni, ca il lasasem sa ma puna complet sub aureola sa. Ma indepartase de anturajul meu, cerandu-mi ca existenta mea sa se deruleze in jurul micii sale persoane, fara a exista un raport de reciprocitate. Ma castigase, ma avea la dispozitia sa si ma neglija, lui insa sclipindu-i ochii dupa altele. Nu era cu mine.“

Ceea ce nu exclude ca seducatorul se schimba cand tine profund la cel sau cea cu care isi imparte viata. C., 32 de ani, a renuntat la unele placeri ale ei pentru a-si salva casnicia si sotul: „Eram o cuceritoare. S. suporta asta din ce in ce mai putin. Devenea agresiv, dezagreabil, rece cu mine, in timp ce tocmai micile sale atentii, blandetea sa, dorinta pe care o manifesta de a-si petrece serile cu mine imi placusera la el.

La inceputul povestii noastre, indeplinea asteptarile pe care le aveam de la un barbat, o prezenta iubitoare si linistitoare. Era opusul tatalui meu, un barbat tandru, dar mereu pe graba, intotdeauna ocupat de exterior si pe care l-am asteptat zadarnic toata copilaria. Aveam impresia ca ma afund incetul cu incetul in infernul conjugal. Dar, intr-o zi, o prietena careia m-am plans, mi-a zis:

«Nu vezi ca S. nu suporta privirile tale aruncate pe furis in dreapta si-n stanga? Este umilitor si obositor pentru el». M-am simtit ca si cum mi-ar fi cazut un pian in cap. Mi-a parut rau pentru ceea ce faceam si m-am intrebat cum as reactiona daca l-as vedea facand acelasi lucru. M-am oprit din calcule, lasandu-le pentru a doua zi, pentru a regasi acasa ceea ce pierdusem cautand in exterior.“

Psihanalistul francez Jean-Pierre Winter este convins ca, „pentru a trai cu un seducator, trebuie sa accepti nu doar sa fii nemultumita, ci sa intelegi in acelasi timp cautarea inconstienta a nemultumirii“. Daca un seducator cauta adesea sa satisfaca o vulnerabilitate narcisista, cel sau cea care locuieste cu el adopta mai degraba lipsa si opacitatea celuilalt, observa Gisèlle Harrus-Révidi: „Este vorba de pastrarea misterului celui pe care-l iubesc, fara a merge totusi pana la a-i permite sa duca o viata dubla“.

Si daca ar fi o sansa?

O atitudine care cere o incredere sigura in sine si in celalalt. Lui M., 38 de ani, i-a placut intotdeauna sa fie inconjurata de seducatori. Cea mai buna prietena a ei este o seducatoare, tot asa era fostul sau partener, ca si O., partenerul sau actual, cu care traieste de 12 ani si cu care are o fetita de trei ani.

„Cu iubitul meu precedent sufeream, pentru ca acesta refuza sa-si recunoasca latura sa seducatoare. Totusi, anturajul il determina sa remarce asta. Dar, cum el nu inceta sa nege, am sfarsit prin a-mi pierde increderea. Cu el, care seduce tot timpul, nu a fost usor. Aveam impresia ca el urmarea permanent sa ma invinga pentru a-mi lua locul in raport cu ceilalti. Si eram geloasa. Ceea ce ne-a salvat a fost comunicarea. Sincer, el nu era constient, dar a stiut sa-si recunoasca acest defect si sa faca un pas spre mine: m-a linistit, mi-a redat increderea in mine si, in plus, a avut mai multa grija sa nu repete greseala sa. Acest dialog a fost recunoasterea angajamentului nostru unul fata de celalalt, si totul s-a schimbat.“

Exercitiul este subtil. Dar cand contractul este clar si acceptat de-o parte si de alta, seductia poate juca un rol central in dorinta. Dupa spusele lui Lili Ruggieri, seducatorii sunt adesea „foarte creativi, ei pot depune mari eforturi pentru a intretine focul“. Si a trai cu unul din acestia poate permite, in mod paradoxal, cultivarea stimei de sine: „Este mai degraba avantajos pentru mine sa simt ca M. continua sa aprecieze si sa fie apreciat de femeile care ne inconjoara, in timp ce eu raman singura care-i cunoaste adevarata sa personalitate“, afirma ea. „Dar l-as parasi cu prima ocazie, daca ar da dovada de infidelitate.“

Sursa:http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cum-sa-traiesti-cu-un-seducator-2137942