Ea nu ii mai suporta prezenta, dar totusi ramane in cuplu.

El nu ii mai poate tolera reprosurile, dar nu o paraseste.

In epoca in care un cuplu din doua se separa, iar durata medie a relatiilor sentimentale este de patru ani, nu exista niciun fel de statistici care sa ii evidentieze pe cei care raman impreuna atunci cand totul pare sa ii indemne spre separare.

Cand despartirile devin o obisnuinta, iar divortul nu mai socheaza pe nimeni, fiecare dintre noi cunoaste persoane care nasc intrebarea:

„De ce ramane in aceasta relatie?“.

Rutina, plictiseala, neintelegere – inainte de a-si face bagajul, multi le suporta ani intregi.

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti

Beneficii nevazute

„Notiunea de cuplu este astazi supraapreciata“, afirma Ghislaine Paris, doctor sexolog si terapeut de cuplu.

„In momentul in care relatia pe care o au nu se mai incadreaza in normele perfectiunii, unii oameni rup legatura prezenta pentru a crea alta noua, despre care spera ca va fi mai satisfacatoare.

Altii insa se agata de cea deja existenta, pe care ei insisi au creat-o.

Satisfactia lor personala trece in plan secund, in comparatie cu idealul de cuplu pe care l-au construit.

O despartire ar indeparta narcisismul investit in relatie.“ 

Cu cat cuplul are mai multi ani de viata in comun, cu atat este mai dificil de dizolvat.

O relatie ajunge la capatul ciclului sau de viata din motive diverse. Unul dintre parteneri a evoluat, celalalt – nu.

Resentimentele s-au acumulat, generand o stare de pasivitate ce surclaseaza placerea de a fi impreuna.

Exista posibilitatea ca unul dintre parteneri sa fi avut nevoie de sprijinul celuilalt pentru a se maturiza.

Insa, odata ajuns acolo, sa isi priveasca partenerul intr-un mod diferit si, ca atare, sa nu isi mai doreasca sa traiasca alaturi de el.

Pentru psihanalistul si terapeutul de cuplu Vincent Garcia, cuplul are mai multe functii:

„Repara ranile din copilarie, il hraneste pe celalalt afectiv si intelectual, asigura o protectie necesara.

Atunci cand nu mai indeplineste niciuna dintre aceste functii, nu mai poate supravietui decat daca partenerii gasesc anumite beneficii nevrotice inconstiente“.

Ce anume ii determina pe unii sa ramana intr-un cuplu care nu le aduce bucurie?

Cel mai adesea, este vorba despre teama de singuratate manifestata la persoanele care nu au fost iubite in timpul copilariei sau care au trait sentimentul de abandon.

„Acestea resimt frica de a se confrunta cu un vid intim, care le-ar crea prea multa angoasa, si de aceea sunt dispuse sa suporte aproape orice: plictiseala, agresivitate, dispret…“, observa psihologul Maryse Vaillant.

„Daca ar fi singure, ar crede ca nu sunt iubite, iar suferintele trecute vor reinvia.“

I., 44 de ani, isi aminteste cum iubitul ei ii spunea ca nu va mai intalni pe nimeni daca el ar parasi-o. Iar ea il credea.

Aceeasi maniera de a denigra se intalneste si la cuplurile fara viata sexuala activa:

„Sunt frecvente cazurile in care femeii ii este teama de propriile dorinte. Iar barbatul, la randul lui, se teme de dorintele femeii.

Deci, este nevoie de doi pentru a accepta sa nu faca dragoste“, continua psihologul.

„Si tot de doi este nevoie pentru a accepta sa fie nefericiti impreuna. Iar asta se reflecta in majoritatea activitatilor zilnice.“

Exista un adevarat liant intre partenerii care traiesc in conflict, in plictiseala sau in absenta sexualitatii:

„Este vorba despre persoane care sufera de o mare fragilitate narcisica si care au dificultati in a gestiona tensiunile interne“, explica Vincent Garcia.

„Ele isi reprima emotiile, motiv pentru care, nu realizeaza – pe tot parcursul relatiei – ca aceasta merge rau.“

O observatie facuta de C., 54 de ani, divortat dupa 20 de ani de casatorie:

„Am fost dinamic timp de 10 ani, fara sa imi pun nicio intrebare. Ieseam des cu sotia, copiii veneau de la scoala, munceam ca nebunii.

Si 10 ani – nefericit. Insa nici macar nu am stiut. Nici macar nu eram in stare sa imi adresez vreo intrebare, caci asta ar fi insemnat sa pun in discutie prea multe lucruri.

Totusi, prietenii mei erau ingrijorati si se mirau vazandu-ma suportand crizele sotiei mele si umilintele aferente. Insa eu nu ii ascultam.

Intr-o zi, unul dintre ei m-a intrebat ce m-ar retine sa nu plec. Nu am stiut ce sa ii raspund, asa ca am decis sa plec“.

Relatie de dragoste, relatie de ura

Cateodata, cuplul se gaseste intr-o confuzie emotionala care il determina sa atribuie relatiei cauza unei indispozitii pur personale.

Vincent Garcia : „Nu numai ca despartirea nu rezolva nimic, dar in acelasi timp ea poate sa conduca la depresie si regret, situatie pe care o vad frecvent.

Ar fi mai bine sa reflectam la intrebarea : «Si daca as fi fost eu cel care nu era bine ?»“ .

C., 38 de ani, povesteste : „Ascundeam tuturor ceea ce traiam, inclusiv mie insami. Imi amintesc de un pranz intre prietene, cand toate se plangeau de partenerii lor, iar eu laudam meritele de barbat de casa ale sotului meu.

Ceea ce este adevarat, numai ca in aceasta privinta e mai mult decat maniac. Si mascam ceea ce ma facea sa indur“.

Vincent Garcia relateaza un curios dialog ce a avut loc in cabinetul sau.

Femeia : „Esti un om de nimic, te urasc, nenorocitule!“. Iar barbatul raspundea: „Si eu te iubesc, doar stii asta!“.

Schimbul de replici spune multe despre aceasta relatie de 22 de ani. „Partenerul devine obiectul rau, depozitarul agresivitatii“, explica psihanalistul.

„Relatia de iubire se confunda cu cea de ura si este de o soliditate redutabila. Inchis in microcosmosul sau, cuplul nu reuseste sa intrezareasca nicio problema.“

Atunci cand inconstientul conduce jocul, motivele obiective de separare nu au nicio influenta asupra nimanui.

M., 42 de ani, care a trait 10 ani intr-un cuplu infernal, subliniaza influenta familiei:

„Simteam o nevoie imensa de a fi apreciata de catre mama mea. A lua in calcul divortul ar fi insemnat sa imi asum riscul de a o dezamagi tocmai pe ea, care spunea mereu:

«Nu trebuie sa dezlegam ceea ce Dumnezeu a legat!», desi, la randul ei, suporta o multime de umilinte.

Am trait astfel cu impresia unei dedublari de personalitate, prinsa intre convingerile mele feministe si ceea ce traiam.

O forta mai presus de puterile mele ma tinea legata de aceasta situatie si doar terapia m-a ajutat sa ies din ea“.

Sa ne referim acum la cazul extrem al femeii care ramane alaturi de un partener violent:

„Exista femei care nu recunosc dragostea decat prin prisma durerii“, afirma psihanalista Maryse Vaillant.

„Ele au nevoie de drama pentru a simti ca traiesc. Mamele si bunicile lor le-au transmis acest mesaj implicit: «Dragostea inseamna suferinta». Si subscriu inconstient.“

Aceste cupluri sunt condamnate sa traiasca impreuna, pentru ca doar asa isi gasesc linistea psihica.

Pana cand un eveniment oarecare – o vorba, o privire – tulbura scenariul: „O scanteie se aprinde in inconstient“, noteaza psihanalistul Sophie Cadalen.

„Este ca o deflagratie, care permite o noua organizare psihica.

Adesea, acest declic nu are loc pe un teren virgin, intrucat despartirea se pregatea in inconstient de luni bune, chiar de ani intregi.

Ceea ce parea imposibil, devine limpede. Iar vocea aceea din interior, care trage in mod regulat alarma, trebuie sa o ascultam.“

Intr-un cuplu nefericit, fiecare il acuza pe celalalt de nefericirea conjugala, evitand sa isi adreseze singura intrebare pertinenta:

„De ce raman in aceasta relatie daca nu sunt fericit?“. A-ti pune intrebari inseamna a fi strabatut deja o parte din drum.

Iar daca este atat de dificil sa discerni motivele inconstiente care te-au determinat sa uiti de tine atatia ani la rand, nu ezita sa mergi la un terapeut.

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti

Bazele unui nou inceput

„Nimeni nu este obligat sa ramana intr-o relatie atunci cand acolo nu mai gaseste nicio satisfactie.

Trebuie sa stim care este momentul prielnic pentru o despartire, in asa fel incat sa nu sfarsim prin a ne detesta reciproc“ , atentioneaza Ghislaine Paris.

„Pe cei care ezita sa dea un ultimatum relatiei, desi sunt constienti de foarte multa vreme ca aceasta nu ii mai satisface, ii sfatuiesc sa nu mai tergiverseze lucrurile.

Intrucat risca sa se otraveasca cu veninul resentimentului.

Pentru a evita regretele, unele persoane ponegresc tot ceea ce au trait, crezand ca astfel se indeparteaza de suferinta cauzata de despartire.

Insa aceasta strategie le impiedica sa analizeze obiectiv motivele separarii si mai ales sa traga invatamintele potrivite din greselile facute.

In plus, a improsca cu noroi o intreaga perioada din viata personala, poate deveni foarte deprimant in timp.“

Cuplul a corespuns unor aspiratii de moment, a avut o adevarata valoare, iar separarea nu inseamna ca tot acel timp petrecut impreuna trebuie aruncat si dat uitarii.

A-l acuza pe celalalt de toate relele, a-l agresa, pentru a-l determina sa plece, poate fi un motiv de a te curata de orice vina.

Dar cateodata cuplul rezerva surprize amuzante. M. si A., 58 de ani, casatoriti, s-au despartit, apoi s-au tot revazut clandestin, realizand ca inca se mai iubesc.

M. povesteste : „Intr-o seara, A. mi-a propus sa divortam… si apoi sa ne recasatorim, pentru a pune bazele unui nou inceput.

Si asta am facut! Familia si prietenii nostri erau complet bulversati“.

Un cuplu se apropie de sfarsit atunci cand contractul implicit care l-a fondat devine invechit.

Insa nimic nu ne impiedica sa renegociem termenii unei noi aliante.

 

Perioada de pauza

Inainte de a se separa definitiv, anumite cupluri incearca asa numita despartire provizorie sau pauza.

O sansa de a vedea lucrurile mai clar sau o modalitate de a reveni pentru a incerca din nou aceeasi relatie cu promisiunea de mai bine?

Pentru psihanalistul si terapeutul de cuplu Vincent Garcia, „a face o pauza permite iesirea din conflict, reflectarea in liniste, constientizarea masurii atasamentului pe care partenerii il au unul pentru celalalt, stiind ca amandoi intreprind acelasi demers.“

Aceasta etapa permite cuplului sa gaseasca o solutie sau sa se separe intr-o maniera mai calma decat trantitul usii.

Sursa:http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cuplu-sexualitate-anchete-si-dosar/cand-e-timpul-sa-ne-despartim-1641175/3