– E posibil aşa ceva?
Chiar dacă reprezintă, adesea, o eliberare, despărţirea presupune inevitabil şi suferinţă: reproşuri legate de violenţă, trădare, lipsa comunicării, împărţirea bunurilor şi a copiilor. Există, totuşi, modalităţi de a menţine loviturile reciproce în anumite limite, manifestând respect faţă de fostul partener. Pentru edificarea problemei, ne-am adresat unor psihologi specializaţi în probleme de cuplu, colaboratori ai echipei noastre si publicisti in presa nationala „: dr. Norica Fischer, Ana Markulis Zătrean şi dr. Filip Onaca. Pentru o lectură mai uşoară, îi vom numi A, B şi C –

„Despărţirea presupune sentimente amestecate, care au o intensitate comparabilă cu aceea de la începutul relaţiei”

– Divorţul înseamnă întotdeauna renunţarea la o mare speranţă.

Despre divort se spun multe. Una dintre cele mai puternice convingeri este ca un om divortat nu mai este “luat” de un altul. Uneori oamenii spun ca “ce a aruncat altul nu iau ei sa-l foloseasca”. Si totusi cum mergem inainte sa experimentam fenomenul de relatie, daca nimeni nu mai doreste un om divortat? Daca asa ar sta lucrurile atunci statisticile sugereaza un lucru ingrijorator. Institutul National de Statistica din România arata ca in anul 2012 (ultima statistica finalizata momentan de INS.

Ni se intampla sa ne certam. Tuturor. Conflictul este o realitate a vietii pe care nu invatam s-o gestionam vreodata perfect. Pana acum. Pentru ca exista tehnici si oameni care predau asa ceva. Unul dintre ei este Monica Reu. 

Psychologies: Exista o stiinta a gestionarii situatiilor de conflict?

Monica Reu: Fiintele umane sunt fiinte sociale. Este inscris in codul nostru genetic sa traim in comunitate, sa convietuim. Si orice convietuire presupune si diferente de opinie si de preferinte – asadar, conflicte.