Am vorbit cu alta ocazie despre mamele care doresc custodia unica a copilului lor (sau in termenii actuali-exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti) pentru ca nu doresc ca tatal sa se implice in viata copilului. In ultima perioada mi-au fost solicitate informatii cu privire la incheierea unui acord de mediere care sa mentioneze ca tatal renunta la custodie in favoarea mamei. Acest acord de mediere nu poate fi incheiat pentru ca:
art (24) din legea 272/2004: Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.
art 398 din Noul Cod Civil: Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte. (1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.
De aceea doresc sa vorbesc in acest articol despre cealalta perspectiva: atunci cand tatal nu doreste sa se implice in viata copilului sau.
Prima intrebare pe care mi-am pus-o a fost de ce? De ce nu-si doresc unii barbati sa fie tati pentru copiii lor? Aceasta intrebare se refera atat la tatii care sunt prezenti fizic in viata copilului cat si la cei care traiesc separat.
Am alcatuit urmatoarea lista citind raspunsurile mai multor psihoterapeuti:
1. Frica de schimbare a propriei vieti, perceputa ca negativa
„Nu o sa mai pot sa fac tot ce vreau, nu o sa mai pot merge unde imi doresc”, unii barbati simt ca aparitia unui copil duce la pierderea libertatii lor de miscare si a independentei, poate chiar o demasculinizare.
2. Sarcina a aparut prea devreme in relatia partenerilor sau relatia cu partenera este nesigura
Nu este sigur ca partenera sa este femeia cu care doreste sa-si petreaca restul vietii, cum sa devina tata in aceste conditii? Barbatul se poate simti legat de partenera in acest fel, dar uita ca acel copil este o persoana distincta atat de mama, cat si de tata, nu este o prelungire a niciunuia, va avea propria personalitate, dar va avea si aspecte preluate de la ambii parinti, atat bune, cat si mai putin bune 🙂
3. Perceptie depasita asupra rolurilor pe care fiecare partener trebuie sa le indeplineasca
Este posibil ca barbatul sa fie convins ca rolul tatalui este acela de a aduce bani in casa, iar rolul mamei este sa se ocupe de gospodarie si cresterea copiilor. Aceasta perspectiva asupra familiei este caracteristica anilor 50-60, nu mai poate fi valabila in secolul 21! De altfel, in afara de alaptare, tatal poate face aceleasi lucruri pe care le face si mama cand vine vorba despre cresterea si ingrjirea copilului. Singura conditie este sa fie disponibil fizic si emotional pentru a indeplini nevoile copilului.
4. Frica de a nu se ridica la un standard material autoimpus
Roland Warren, directorul National Fatherhood Initiative spune ca a fi un tata bun inseamna trei lucruri: sa acorde sustinere, sa ingrijeasca si sa indrume. Unii barbati insa pun un accent prea mare pe partea materiala a sarcinii lor si simt ca daca nu se pot ridica la un anumit nivel, atunci nu mai pot fi tati buni si se simt nedemni de acest rol. Tot Roland spune ca a fi un tata bun nu inseamna sa ai putere financiara mare cu care sa cumperi jucarii scumpe, ci sa fii prezent si disponibil pentru copilul tau. Nicio jucarie nu poate inlocui iubirea unui parinte!
5. Frica de a nu reproduce modelul parental din familia de origine
V-ar mai putea interesa și:
Ce spun copiii despre divorț ?
Cel mai bun divort pentru copii
Există copii fericiţi după divorţ?
Regulile divorţului scrise de copii pentru părinţi
Divorț fără prezentare pentru românii din străinătate
Acest motiv este cel mai serios si are implicatii profunde. Cand barbatul respectiv a crescut intr-o familie macinata de certuri intre parinti, parinti autoritari sau foarte stricti, a suportat batai sau alte violente, sau a crescut fara sa simta iubirea parintilor, atunci barbatului respectiv ii este frica sa nu se transforme in parintii sai si sa continue astfel cercul vicios. “Sotul meu a avut un tata foarte autoritar si exigent si stiu ca ii este teama sa nu fie la fel, dar incerc sa il invat ca doar sa nu reproduca un comportament, nu este suficient, ci va trebui sa isi dezvolte propriile abilitati de tata.“ (Oana, 31 de ani). Iata ce spune psihoterapeutul Iulia Mardare intr-un articol din revista Psychologies: “Factori precum zestrea psihologica si familiala a tatalui, atitudinile acestuia cu privire la rolul de tata, motivatia sa de a se implica, precum si cunostintele si abilitatile de ingrijire si crestere a unui copil joaca un rol in determinarea nivelului de implicare a tatalui in relatia cu copiii sai”. Este greu sa indreptam zestrea psihologica si familiala cu care intram in viata ca adult, relatiile cu parintii ne formeaza si ne influenteaza relatiile cu propria familie. Cel mai mult m-a impresionat articolul “You don’t have to be your dad: how to become your family’s transitional character”. In acest articol autorii spun ca frica barbatilor de a se transforma in propriul tata poate fi eliminata, ei pot alege in mod constient sa intrerupa ciclul nefericirii in ceea ce priveste viata de familie. Cum pot face acest lucru? Devenind un individ de tranzitie (“transitional character”) adica “acea persoana care intr-o singura generatie schimba cursul unei linii intregi de descendenti. (…) cele mai notabile exemple sunt acei indivizi care cresc intr-un mediu abuziv si distructiv din punct de vedere emotional si totusi gasesc o modalitate de a metaboliza otrava, refuzand sa le-o transmita copiilor lor. Ei sunt cei care sparg matrita.” Problema este ca multi dintre cei care trebuie sa faca fata acestei situatii nu constientizeaza problemele cu care se confrunta, poate ca nici nu-si dau seama. Aceste probleme insa pot fi indreptate cu ajutorul unui specialist.
Cum am mai spus in alt articol, timpul de calitate petrecut cu copilul si legatura emotionala dintre el si parinte este ceea ce contribuie la dezvoltarea fizica si emotionala optima a copilului. Influenta insa este bidirectionala: si parintele se transforma in urma atasamentului format cu copilul. In cazul tatalui, atasamentul fata de copilul sau inseamna satisfacerea nevoilor primare emotionale si psihologice ale unui barbat: protectie, grija si tandrete fata de urmasul sau, transmiterea numelui si a propriilor valori, asigurarea mostenirii sale. Autorul cartii “The reluctant father”, Phillip Toledano spune despre fetita sa, Loulou: “When you have a child, she becomes your past, present and future. I not only see myself and Carla in Loulou, but I see my parents too. It gives me such joy, to see them alive, in her.” (Cand ai un copil, el devine trecutul, prezentul si viitorul tau. Nu ma vad doar pe mine si Carla in Loulou, ci ii vad si pe parintii mei. Simt atata bucurie sa ii vad vii, in ea.)
Exista multe cercetari, rapoarte si statistici care analizeaza consecintele cresterii unui copil in lipsa tatalui. Dar prea putine informatii arata ce se intampla cu tatal. In opinia mea, cand un tata isi refuza legatura cu propriul copil inseamna mai mult sau mai putin o sinucidere. Si refuzul unei impliniri emotionale. Intalnirea cu mediatorul este ocazia de a identifica motivul pentru dorinta tatalui de a se retrage din viata copilului, ajutandu-l astfel sa nu ia o decizie gresita care va afecta vietile amandurora.
V-ar mai putea interesa și:
Ce spun copiii despre divorț ?
Cel mai bun divort pentru copii
Există copii fericiţi după divorţ?
Regulile divorţului scrise de copii pentru părinţi
Divorț fără prezentare pentru românii din străinătate
Sursa:http://unfilolog.wordpress.com/2014/10/01/renuntare-custodie-mediere/
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .
Mediator Petru Mustateanu
