Custodia in SUA (statul Washington): Părinţii primesc prin lege timp egal pentru îngrijirea copiilor
articol de Bill Harrington
Statul Washington este acum un stat care în mod oficial susţine coparentalitatea în cazul familiilor afectate de separarea părinţilor, scrie editorialistul Bill Harrington. E timpul ca legislativul din Washington să adopte o lege prin care să se stabilească organizarea de planuri parentale standard care prevăd o perioadă de timp semnificativă pentru fiecare părinte.
Pentru a treia oară în 22 ani, statul Washington îşi conduce naţiunea către reforma dreptului familiei. De data aceasta, raportul se numeşte Raportul de Sinteză al Timpului Rezidenţial pregătit de către Oficiul de Stat al Administratorului pentru instanţele de judecată. Aceasta este o primă compilaţie de defalcare a timpului parental post-divorţ pentru copii, mame şi taţi făcută pentru prima dată la nivel naţionl. Numerele sunt colectate de la caz la caz şi de la comitat la comitat.
Surprinzător, în prezent, la nivel statal, instanţele judecătoreşti decid ca 46% din copiii cu părinţi divorţaţi să petreacă minim 35% din timpul parental cu taţii lor biologici. Timpul parental este defalcat în procentaje mari iar timpul efectiv de îngrijire a copiilor (care să aibă un sens pentru copil) porneşte de la un procent de 30-35%. Aceste rezultate sunt cu 300% mai bune decât cel mai optimist prognostic făcut odată cu adoptarea Legii Privind Îngrijirea copiilor. Dacă a existat vreodată vreun dubiu, statul Washington este acum un stat ce susţine oficial co-parentalitatea (îngrijirea comună a copiilor) în cazul familiilor afectate de separarea părinţilor.
În 1987, în statul Washington se cerea părinţilor în stadiu de divorţ să detalieze planul de legături personale în cadrul documentului numit Plan Parental care se se înregistra la instanţa de judecată. Peste 30 state [din SUA] au adoptat această reformă a dreptului familiei. Iarăşi, în 1991, Departamentul de Servicii Sociale şi de Sănătate din Washington a dezvoltat şi folosit pentru prima dată Declaraţia de Paternitate pentru taţii necăsătoriţi. Funcţionarii au fost plăcut surprinşi de modul în care taţii în devenire furnizau informaţii financiare ce erau folosite pentru a ajuta la elaborarea de reglementări privind pensia alimentară.
V-ar mai putea interesa si:
–Divorț din străinătate cu copii minori
-Divort on-line pt romanii din diaspora
-How can I divorce if I married in România
-Divorț la ambasadă pentru cetățeni români
–Cum pot să divorțez dacă sunt plecat în străinătate?
-Divorț fără prezentare pentru românii din străinătate
Totuşi, a rămas mereu întrebarea – cât timp petrec cu adevărat taţii cu copiii lor după divorţ? Acum vedem rezultate concrete, atât la nivel de stat, cât şi de la comitat la comitat.
Cifrele pentru comitatul King şi comitatul Pierce sunt cu 50% mai mari faţă de media la nivel de stat, urmate îndeaproape de Snohomish cu 49%. Pe primele locuri se află comitatele Whatcom cu 66% şi Skagit cu 59%. Comitatul Yakima se află pe ultimul loc, cu 28%.
Raportul de sinteză şi studiul au fost susţinute de către organizaţiile taţilor şi susţinătorii îngrijirii copiilor de ambii părinţi ca mod de fundamentare a necesităţii existenţei unei legi oficiale privind îngrijirea copiilor de ambii părinţi în statul Washington. Senatorul Jim Kastama a iniţiat proiectul de lege 5342 în Senat abordând această problemă, însă acesta nu a fost adoptat.
Procentajul de 46% este unul mare. Însă, există probabil un alt procentaj de 30% reprezentând taţi şi mame pentru care planurile de legături personale sunt în mod arbitrar restricţionate de către instanţe la modelul tipic de luare a copiilor o dată la 2 weekend-uri. În aceste cazuri, taţii şi mamele cu program limitat se simt mai mult ca nişte mătuşi şi unchi, decât ca nişte părinţi implicaţi în mod serios. Copiii sunt cei care au cel mai mult de pierdut. Noua lege este necesară pentru aceşti părinţi pentru a evita decizii în urma cărora vor exista învingători (părinții rezidenți) şi învinşi (părnții nerezidenți) și care contribuie la perpetuarea conflictului
Rezultatul din cadrul raportului care impresionează cel mai mult este faptul că în 93% din cazuri părinţii ajung la o decizie finală de comun acord. Acest lucru înseamnă că părinţii bine intenţionaţi acţionează după un singur adevăr: Aceşti copii aveau doi părinţi implicaţi înainte de separare şi acest lucru ar trebui să fie şi în situația postdivorț. Aceşti părinţi cumsecade trimit societăţii şi oficialilor tribunalelor un mesaj răspicat.
Din păcate, judecătorii aleşi din cadrul instanţei supreme, comisarii numiţi de instanţă şi avocaţii de drept familial par blocaţi în anul 1987. Aceasta este perioada de dinaintea aprobării textului pozitiv şi încurajator al Legii Parentale, când Doctrina anilor fragezi era încă operaţională.
Conform statisticilor sociale copiii cu părinţi divorţaţi reprezintă categoria cea mai fragilă: peste 70% dintre cei ce au renunţat la liceu şi dintre adolescentele însărcinate provin din cămine unde nu a existat implicarea tatălui, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru 80-85% din adolescenţii încarceraţi în centrele de corecţie şi mai mult de 90% din bărbaţii din închisori. Societatea plăteşte un preţ enorm pentru faptul că îi ţine pe taţii biologici departe de copiii lor. Acum vedem taţi binevoitori luptând pentru a rămâne implicaţi şi copiii noştri sunt mai bine datorită acestui efort.
A venit timpul să garantăm tuturor copiilor cu părinţi divorţaţi implicarea parentală continuă, aşa cum rezultă în cazul copiilor din statisticile de mai sus ce provin din cămine unde ambii părinţi au aceleaşi drepturi legale. Este timpul să oprim privarea copiilor cu părinţi divorţaţi de unul dintre părinţi, adeseori tatăl. Putem să facem lucrurile mai bine.
Bill Harrington din Comitatul Pierce a fost comisar în cadrul Comisiei pentru Protecţia Copilului şi a Familiei din SUA.
Comentarii adiţionale Colibri Europe:
Componentele cheie ale soluţiei statului Washington (adică Legea Parentală ) pot fi rezumate după cum urmează:
1. Negocierile trebuie să înceapă şi acordurile trebuie să fie încheiate înainte de a se ajunge la instanţă. Adică ‘medierea’ trebuie să înceapă înainte ca armele să tragă iar nu după.
2. Avocaţii şi judecătorii trebuie să îşi reamintească în permanenţă că parentalitatea este o funcţie naturală, chiar şi în divorţ.
3. Acceptarea acestui truism permite branşei funcţionarilor din domeniul juridic să servească mai bine publicul şi contribuabilul. Statul Washington raportează economii uriaşe atât pentru individ, cât şi pentru stat.
Legea Parentală 1987 este fondată pe presupunerea că fostul partener de viaţă vrea să fie rezonabil. Soluţia statului Washington a fost iniţiată în 1982, publicată în Monitorul Oficial în 1987 şi adoptată în 1988 (dar spre deosebire de actul UK din 1989, aceasta a promovat parentalitatea comună, nu a respins-o dintr-o suflare).
Până de curând doar un procent cuprins între 5% şi 7% din copiii americani au trăit cel puţin o treime din timpul lor cu fiecare din părinţi, după divorţul acestora. Dar sunt pe cale să se petreacă schimbări în Arizona şi în Washington unde 30% până la 50% din copiii părinţilor divorţaţi trăiesc cel puţin o treime din timp cu fiecare părinte (George,2008; Venohr & Kaunelis, 2008) citaţi aici: http://goo.gl/q8iyFG
Referinţe:
> ‘ Legea Parentală şi Medierea, Cincisprezece ani de funcţionare’, de Porter Kelley, Noiembrie 2003.
> Baroul Statului Washington. Website. http://www.wsba.org/default.htm
documentul în traducere bilingvă poate fi consultat în biblioteca online ARPCC, în secţiunea Articole şi Studii, aici: http://www.arpcc.ro/biblioteca
Traducere oferită de către
Asociaţia Română pentru Custodia Comună
V-ar mai putea interesa si:
