Nu în puţine cazuri, femeia şi bărbatul nu ştiu să se despartă la vreme. Aşteaptă să dispară tot ce i-a apropiat şi legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărţirea însăşi în ceva deosebit, de care să-şi aducă aminte cu duioşie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât. – Octavian Paler
Lumea are în general o părere destul de proastă despre divorţ, dar nu este atât de vehementă atunci când vine vorba despre relaţii mai puţin reuşite. Mai mult, se vorbeşte despre cât de “traumatic” este divorţul pentru copil, dar nu şi despre cât de devastatoare este o relaţie proastă pentru acesta. Incă aud părinţi care-şi îndeamnă copiii, azi deveniţi adulţi şi chiar părinţi, să rămână în relaţii absolut toxice, în care se chinuie şi trăiesc nefericiţi, “de dragul copilului”. Oare bunicii nu realizează că dacă părinţii sunt nefericiţi, copiii nu au cum să fie altfel? Aproape că mi se pare egoist să ceri asta propriului copil, ca şi când i-ai spune: “dacă eu am avut o viaţă nefericită, să faci bine să ai şi tu una tot aşa! Dacă eu m-am sacrificat pentru tine, să faci bine să te sacrifici şi tu pentru copilul tău!”
V-ar mai putea interesa și:
Cât costă divorțul la mediator?
Există copii fericiţi după divorţ?
Cel mai bun divort pentru copii
Divort la notar fara sa avem un acord
Cum pot să divorțez dacă sunt plecat în străinătate?
Părinţii nu sunt doar un prim model comportamental, ci şi un prim model relaţional. Copilul îşi va imita părinţii nu doar în felul cum se îmbracă, se scarpină în nas, folosesc tacâmurile sau îşi aruncă hainele prin casă, ci şi în felul în care vor comunica între ei, în care vor fi sau nu tandri unul cu celălalt, vor fi în ascultarea, înţelegerea celuilalt sau într-un permanent conflict, luptă de putere, suspiciune, tensiune. Relaţia lor este un reper de la care copiii încep să înţeleagă, să construiască, să cuprindă lumea.
Mama şi tata sunt primii oameni pe care îi văd interacţionând, aşa că voi încerca să mă comport ca ei, să îi imit, pentru că asta înseamnă dezvoltare. Imitarea este o etapă firească a evoluţiei. Spre ex., dacă văd că mama îl ignoră pe tata, pot să generalizez uşor şi să cred că toate femeile ignoră bărbaţii, aşa că dacă voi fi o fetiţă, voi ignora băieţeii de la grădi, pentru că eu aşa am văzut că se face, iar dacă voi fi un băieţel, voi fi mirat atunci când o fetiţă mă va băga în seamă la grădi, pentru că eu înţelesesem altfel!
V-ar mai putea interesa și:
Cât costă divorțul la mediator?
Există copii fericiţi după divorţ?
Cel mai bun divort pentru copii
Divort la notar fara sa avem un acord
Cum pot să divorțez dacă sunt plecat în străinătate?
În egală măsură, copilul vede doi adulţi care nu doar că nu se respectă unul pe celălalt, dar nici pe ei înşişi, care acceptă o viaţă nefericită, care renunţă la ei, la ceea ce au mai intim şi intens, la propriile interese, vise, aspiraţii şi toate în numele copilului. Oare cum se simte un copil căruia i se pune în cârcă o asemenea povară? Sunt mame care spun asta chiar răspicat, mai ales atunci când copilul se răzvrăteşte: “am stat cu taică-tu pentru tine şi tu? Uite ce faci? Nici măcar nu mă asculţi!”
Adolescenţa este, în general, perioada de revoltă, în care încercăm să ieşim din tipare, dar având în faţă modelul renunţării, ce va face adolescentul? Va învăţa şi el că “trebuie” să renunţe la sine! Încet-încet, reintră în schemă, se reîntoarce la modelul familiei şi în 10-15 ani este exact în locul în care erau părinţii lui. Şi apoi ne mirăm de ce incidenţa depresiior, a anxietăţilor a crescut, iar vârsta de diagnostic este din ce în ce mai fragedă!
O mămică îmi povestea: “ştiu că el mă înşală, nu mă mai iubeşte… nici eu nu ştiu dacă-l mai iubesc, suntem de 7 ani împreună, plâng în fiecare zi, dar avem 2 copii împreună. Vreau ce este mai bine pentru ei” Oare? Mă întreb – faptul că plângi, că te simţi umilită, trădată, că eşti nefericită şi că accepti să nu faci nimic în sensul ăsta, ce-i transmite fiicei tale? Vrei ca şi ea să fie femeia aceasta? Sau vrei o femeie care să se respecte, care să fie în acord cu ea însăşi, care să aleagă să fie fericită? Poate că mama ta nu a făcut asta, poate că mama ta nu a ştiut că se poate şi altfel, dar tu ştii şi tu poţi să faci diferit pentru tine şi pentru fiica ta! Fii femeia pe care o vrei în fiica ta! Devino drumul ei spre propria fericire! Fii bărbatul care ţi-ai dori să fie băieţelul tău! Arată-i că viaţa nu înseamnă renunţare, sacrificiu, suferinţă! Fiţi părinţii care să-şi îndrume copilul spre ceea ce are el mai bun, iar dacă nu vă iese împreună, s-ar putea să vă iasă mai bine separaţi!
V-ar mai putea interesa și:
Cât costă divorțul la mediator?
Există copii fericiţi după divorţ?
Cel mai bun divort pentru copii
Divort la notar fara sa avem un acord
Cum pot să divorțez dacă sunt plecat în străinătate?
Sursa:http://danieladumitrescu.blogspot.ro/2015/07/mai-bine-un-divort-bun-decat-o-relatie.html
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .
