Audiere a copilului in procesul de divort

Trebuie stiut faptul ca divortul notarial precum si divortul pe cale judecatoreasca printre alte proceduri presupune  si audierea copiilor ce au varste de peste 10 ani. Persoanele care vor sa evite acest episod traumatizant din viata propriilor copii pot recurge la procedura de divort prin mediere, care este mult mai lejera, mai rapida, mai putin traumatizanta, si chiar mai putin costisitoare. In divortul la mediator se urmareste interesul superior al minorului, iar copilul nu este deranjat, nu este audiat si nu este pus in fata niciunei autoritati . 

Obligatia notarului de a audia minorul/minorii in caz de divort reieise din prevederile Art. 264 NCC

Ascultarea copilului

(1) În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.

In acest sens, pentru situatiile in care parintii prefera divortul in condradictoriu sau cel notarial in defavoarea gasirii unei solutii pe cale amiabila la mediator, echipa nostra sprijina demersurile ARPCC, care  își propune să creeze împreună cu specialiștii în domeniu o metodologie de audiere a minorului implicat în divorț. Practica audierii minorilor în cazul unui divorț variază semnificativ de la o instanță la alta și de la un notar la altul, în majoritatea cazurilor, mai ales pentru copiii cu vârstele între 10 și 13 ani (neasistați de psiholog), fiind doar formală sau foarte traumatizantă (copilului i se pune o singură întrebare, directă de tipul: “cu cine vrei să stai? cu mama sau cu tatăl tău?”.

În acest sens ne dorim să conlucrăm cu organizațiile care au experiență în domeniu (Alternative Sociale, UNICEF, etc.) și cu organismele de reglementare (CSM, MMFPS-DGPC) pentru a stabili mai detaliat acest set de practici corecte și, mai ales, pentru a îl populariza cu specialiștii implicați (judecători, grefieri, psihologi).

V-ar mai putea interesa și:

Ce spun copiii despre divorț ?

Cel mai bun divort pentru copii

Există copii fericiţi după divorţ?

Divorț on-line pt românii din străinătate

Regulile divorţului scrise de copii pentru părinţi

Interesant în acest sens este manualul creat de către organizația Alternative Sociale(pentru viitor vom încerca să prezentăm doar o selecție cu capitolele relevante în acest caz):

Varianta în română: http://www.unicef.ro/publicatii/protectia-copilului/ghid-de-audiere-a-copilului-in-proceduri-judiciare.html

Opinia ARPCC

A. Din lipsă de timp, copii peste 10 ani sunt întrebaţi direct ”cu cine vrei să stai, cu mama sau cu tata?”

Deşi “teoria” spune că discuţia cu minorul ar trebui să ia copilul de departe, că ar trebui să stabilească contextul, să se stabilească un raport de încredere, să înţeleagă prin întrebări și discuții indirecte care sunt legăturile minorului cu fiecare părinte, cu vecinătatea, cu familia extinsă, în marea majoritate a cazurilor nimic din toate acestea nu se întâmplă … din lipsă de timp audierea este « expediată » în 5-10 minute cât să se preia răspunsul la întrebarea dihotomică “cu cine vrei să stai, cu mama sau cu tata”. Abordarea este dezastruoasă din punct de vedere emoțional pentru că:

  • Li se dă sentimentul că ei decid – iar apoi orice s-ar întâmpla vor avea un sentiment de vină în caz că ceea ce au spus ei coincide cu ce a acordat judecătorul;
  • Nu li se dă o posibilitate reală de a spune “vreau să stau cu amândoi părinţii” său “vreau să stau 2 săptămâni cu mama şi 2 săptămâni cu tata” (judecătorii noștri sunt încă tributari mentalităţii de tip “încredinţare la unul dintre părinţi”, prin urmare “ori e albă ori neagră”, nu există cale de mijloc deși probabil calea de mijloc este, de cele mai multe ori, cea benefică copilului — copilul are nevoie de ambii părinți alături de ei)
  • De multe ori copiii sunt ameninţaţi sau manipulaţi de unul sau chiar de ambii părinţi casă spună ”vreau cu părintele X” — iar copilul de frică va spune ce i se impune de către acest părinte în timp ce judecătorii nu au absolut nici o experiență de a detecta astfel de manipulări și, de fapt, nici timpul fizic să o facă în cele max 15 minute ce vor fi acordate copilului, etc.

B. Audierea nu este înregistrată şi se fac extrem de multe abuzuri

De multe ori este mai convenabil pentru judecător să poată clama apoi că a luat decizia pe baza “voinţei copilului” … între ce spune copilul şi ce se transcrie pe procesul verbal de audiere (în limbaj juridic) sunt lucruri total diferite. Citat din audierea făcută copilei mele la 10 ani. “vreau să fiu încredinţată mamei “. La 10 ani copilul meu nu se exprima cu într-un astfel de limbaj. Nici acum când are 13 ani nu folosește un astfel de limbaj.

V-ar mai putea interesa și:

Ce spun copiii despre divorț ?

Cel mai bun divort pentru copii

Există copii fericiţi după divorţ?

Divorț on-line pt românii din străinătate

Regulile divorţului scrise de copii pentru părinţi

C. Alte probleme:

  • Nu există întrebări de control pentru a verifica dacă copilul e programat să spună ceva anume de unul dintre părinţi
  • Nu există verificarea cu privire la sindromul alienării părinteşti
  • Audierea nu e asistată de vreun psiholog pentru copiii peste 10 ani … discuţia poate fi percepută ca foarte dură pentru copil sub 12-13 ani. Ar trebui în cazurile în care părinţii ştiu că minorii sunt imaturi pentru a suporta o astfel de discuţie, să poată cere şi instanţă să fie obligată să accepte audierea minorului în prezenţa unui psiholog.
  • Ar trebui făcut câte o broșurică pentru copii (pe grupe de vârste) să le explice pe înţelesul lor ce se întâmplă la audiere

Sursa: http://ro.wikibooks.org/wiki/Manualul_de_audiere_a_copilului_implicat_%C3%AEn_divor%C8%9B

Daca vreti sa aflati mai multe despre divortul prin mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact prezente pe acest site .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 0769.511.900

Ne scrieți, distribuiți, sau vreți ca să mai citiți?