Poate nu spune întotdeauna ce ți-ai dori și nu se comportă conform așteptărilor tale. Există tone de cărți care ne învață că femeile sunt de pe Venus, iar bărbații de pe alte planete, eventual din afara sistemului nostru solar, dar de fapt, singura mare diferență este că bărbații nu complică lucrurile așa cum o facem noi.
Citeste mai multVorba veche din popor spune „rau cu rau, dar mai rau fara rau“ si reuseste sa defineasca o multime de relatii nesatisfacatoare in care ne complacem sa coexistam. Firesc, ne intrebam atunci – stiind ca este sanatos sa lucrezi la relatia din care faci parte – cat de departe este prea departe?
Daca ar fi sa definim oamenii din jurul nostru intr-un mod cat mai obiectiv, am intelege ca nu exista oameni buni sau rai, ci diferiti, sub o multitudine de aspecte, cu tendinte pozitive sau negative, in functie de context.
Citeste mai multVazuta de majoritatea oamenilor drept o mare nenorocire, un asemenea eveniment zdruncina din temelii reperele si credintele care pana atunci au guvernat relatia. Nimic nu ne solicita mai tare ca experienta infidelitatii. Ne pune in legatura cu noi insine, cu ceea ce credeam si simteam despre noi, relatie si iubire. Desi blamata si interzisa, infidelitatea este o actiune care vine sa implineasca o nevoie psihica.
De unde nevoia de a insela – 7 explicatii posibile
Fructul oprit! Una dintre legile dorintei spune: “Daca persoana pe care o dorim este aproape si accesul la ea este usor, dorinta se va diminua incetul cu incetul.
Citeste mai mult„In viata nu conteaza ce ai, ci pe cine ai”. A spus-o Octavian Paler, reverberandu-l peste secole pe Fericitul Augustin: „Ce are bogatul daca n-are iubire? Ce-i lipseste saracului daca are iubire?”. Sunt doua panseuri care fac irelevante topurile din avocatura, dintr-o industrie in care, potrivit lui Gheorghe Piperea, ura e deseori sentimentul care predomina si inlantuie. Am discutat cu distinsul profesor universitar si intelectual despre dragoste si ura, despre rolul de consolator al avocatului, despre cum il poti gasi pe Dumnezeu in casatorie, daca ai taria de a refuza tentatiile, si despre frivolitate ca demolatoare de civilizatie. Totul, intr-un interviu-eveniment, exclusiv pentru Avocatura.com.
ove me or hate me.
Citeste mai multIntrebarea este – mai suntem dispusi sa avem incredere in altii? Iubirea zburda la liber pe net, insa atunci cand vine vorba despre incredere… incep sa curga semnele de intrebare.
Veste proasta – iubirea nu poate functiona cu semne de intrebare, cum nu poate functiona in neincredere.
Pana unde poti avea incredere intr-o persoana? Atunci cand iubesti… pana la capat! Asa functioneaza lucrurile.
Citeste mai multMomentul despartirii parintilor se resfrange inevitabil asupra copiilor. Despartirea parintilor trebuie sa regularizeze si relatia post-despartire dintre copil si fiecare parinte. Este un moment greu de identificat si asezat in relatiile dintre parinti si copilul minor. Cu cat apele au fost mai tulburi cu atat limpezirea e un proces mai lung.
Pana in 2011 tatal era obligat la o suma lunara pentru copil, insa nu I se dadeau drepturi consistente in ceea ce priveste exercitarea autoritatii parintesti. Uneori nu I se dadeau drepturi deloc; tatal avea obligatia de a plati pensia de intretinere si atat. Nu e de mirat de ce atatea si atatea cereri in instanta pentru neplata pensiei de intretinere.
În faţa mea stătea o femeie frumoasă, de vreo treizeci de ani, însoţită de avocata ei care mi-a spus în câteva cuvinte că doamna Ioana P. ceruse un ordin de protecţie împotriva soţului. Acesta, în repetate rânduri dovedite, a lovit-o, a insultat-o, a ameninţat-o cu moartea, în faţa fetiţei lor de 5 ani. Era la al doilea termen al procesului de divorţ, când judecătorul le-a recomandat Medierea, pentru ca cei doi soţi să încerce să se înţeleagă asupra custodiei comune.
Mediatorul poate nuanţa termenii în care are loc divorţul între doi soţi care practic nu mai comunică afectiv, dar care conştientizează că au de crescut împreună copilul.
Când avocata a plecat, am invitat-o pe Ioana P.
Citeste mai multDragă mamă, care crezi că te-ai sacrificat şi te sacrifici în continuare pentru copilul tău, aş vrea să-ţi răspunzi sincer la următoarele întrebări:
Ce te-a determinat să-ţi doreşti un copil?
Ce te-a făcut să aduci pe lume o nouă viaţă?
În momentul când tu (şi partenerul tău probabil) v-aţi decis să aveţi un copil, v-aţi spus ceva de genul: ”Hai să ne sacrificăm şi să facem un copil?!”
Te-ai gândit vreodată, înainte de-a fi mamă, ce presupune aceasta? Care sunt responsabilităţile asociate creşterii unei noi vieţi?
Ţi-ai imaginat oare, înainte de-a-ţi dori un copil, că viaţa ta se va desfăşura la fel după aceea?!
Te-ai gândit dacă ai capacitatea şi disponibilitatea necesare creşterii şi dezvoltării unui copil?
Tu ţi-ai plesnit vreodată copilul? Nici măcar o scatoalcă? Un tras de urechi sau de codiţe? După care ţi-a părut rău imediat. Dar ţi-a trecut repede. Oricui îi mai scapă când şi când o palmă. Că doar „bătaia e ruptă din rai”. Nu?
Graniţa e între convingerea că a-ţi pocni copilul e bine şi convingerea că nu e bine. Asta e discuţia.
Copiii invata atunci cand sunt fericiti, cand se simt acceptati si cand mediul scolar este unul pozitiv. Insa, atunci cand micuta lor lume, cea din clasa, se tulbura, furtuna se revarsa in carnetul de note.
Va mai amintiti, probabil, vorba parintilor, spusa cu naduf, pe cand eram noi scolari: „ei, tu ce alta treaba ai, decat sa inveti!” Mie, una, tare nesuferite imi erau cuvintele astea! Numai eu stiam cat de greu imi era in unele zile sa invat, mai cu seama in zilele in care ma certasem cu colega de banca, baiatul ala dragut de la B lipsise in ziua cu pricina sau vreuna dintre colege facuse o gluma urata despre noua mea pieptanatura.
