Conform Legii medierii pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la continuarea căsătoriei,  partajul de bunuri commune, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
Divorţul la mediator presupune posibilitatea stabilirii de către soţi a tuturor aspectelor privind încetarea căsătoriei.
În situaţia în care relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate, soţii hotărăsc să divorţeze amiabil şi  să stabilească prin acordul de mediere toate aspectele accesorii divorţului.

Prin mediere, părinţii pot controla viitorul lor si al copiilor lor, se redefinesc relaţiile de familie într-o noua structură iar la nivel psihologic, medierea reprezintă o modalitate de ajustare a părinţilor in privinţa acceptării separării.
In acest sens, in cadrul procesului de mediere, cooperarea parentală, bazată pe voinţa lor comună de a planifica activităţile copilului şi de a stabili un plan parental comun, constituie elementul fundamental cu care părinţii vor recadra relaţiile lor de familie intr-o nouă structură, stabilă, predictibilă şi funcţională.
Efectele pozitive ale medierii, pe termen lung asupra calităţii relaţiilor dintre membrii familie pot fi evidenţiate prin următorul exemplu:
–    relaţiile părinţilor înaintea intrării in mediere erau deteriorate, nu comunicau in legătură cu problemele importante privind creşterea copiilor