Am primit un mesaj extrem de interesant şi educativ de la un cititor al blog-ului nostru. Am cerut acceptul dânsului pentru publicare. Îl redăm mai jos deoarece considerăm că informaţiile sunt extrem de utile părinţilor dar şi specialiştilor din România pentru a înţelege cum anume exact ar trebui implementată ideea de autoritate părintească comună.
Din păcate noul cod civil nu pare să prefigureze o schimbare de concepţie în cadrul instanţelor. În continuare (cu mici excepţii care acordă programe nelimitate) programele de legături personale acordate de instanţă sunt “simbolice” mergând pe clasicul “un weekend din două” insuficient păstrării unei relaţii de calitate între copil şi părintele nerezident.
Ceea ce este în Quebec considerat “program de vizitare minimal standard” (ideea că  minorul să doarmă acasă la părintele nerezident în noaptea de miercuri spre joi, pe lângă weekendurile alternante şi jumătate din vacanţe) nu îşi face nici măcar timid apariţia în sentinţele acordate de către instanţele din România. Instanţele au rămas încă tributare concepţiei că ”copilul trebuie să aibă o singură casă” deşi studiile psihologice arată că sentimentul de stabilitate al minorului este legat în principal de constanţa şi regularitatea integraţiunilor cu figurile principale de ataşament şi nu de a dormi în aceiaşi cameră zi de zi. În lipsa unei minime educaţii psihologice cu privire la nevoile  reale din punct de vedere psihologic ale copilului (de a interacţiona în bază frecventă cu ambele figuri de ataşament, aşa cum o spune Kelly) instanţele române continuă să acorde, sub umbrela noii noţiuni de “autoritate părintească comună”, aceleaşi sentinţe restrictive şi dăunătoare dezvoltării psihologice a copilului, care reprezentau regula în vechea legislaţie.
Codin Băltăgan, ARPCC

——————————————————————————————-

(scrisoare din partea unui părinte canadian de origine Română, repatriat în România. Descrie cum funcţionează custodia comună în Quebec – ţara de inspiraţie pentru noul cod civil al României)

În Quebec din totalul divorţurilor, statistică arată că 80% sunt declanşate de femei. 2% custodia o are tatăl, 15% este custodie comună şi restul custodie la mamă.Şi ca să lămuresc o treabă, acolo custodie comună înseamnă împărţirea egală a timpului între cei doi părinţi. Eu de ex. am avut copiii o săptămână din două, alternativ. Copiii plecau luni dimineaţa de la mine la şcoală, iar luni după şcoală copiii mergeau la mama. Stăteau la ea până lunea următoare când de la şcoală veneau la mine. Aşa am fost eu sfătuit de cineva ca să cer. Cei mai mulţi făceau schimbul de copii vineri după şcoală. Timpul mi-a dovedit că e cel mai bine lunea. Astfel copilul începe săptămână, şcoală, lecţii şi apoi distracţie în weekend complet. E păcat să strici un weekend schimbând copiii. Apoi în mintea copilului care vine la celălalt părinte vineri seară şi începe distracţia, nu cred că e chiar benefic. În fine nu stau să spun prea multe amănunte dar vă zic că a fost formula cea mai eficace şi pentru copii dar şi pentru părinte. Chiar cel mai puţin traumatizant pentru ei. Şi acolo judecătorii au în obiceiul lor să facă schimbul vinerea şi m-a întrebat de ce vreau aşa şi i-am spus şi a fost de acord. În rest gândiţi-vă şi voi fiecare ce avantaje, dezavantaje sunt.Copiii aveau condiţii similare, haine, jucării, etc., la fiecare casă şi nu veneau decât cu cărţile şi caietele din ghiozdan. Acolo este obiceiul în toate şcolile ca elevii să ţină cărţile şi caietele la şcoală. Îşi iau acasă numai ce le trebuie pentru ziua următoare că să-şi facă lecţiile. Era un avantaj dar şi dezavantaj câte o dată. Vreau să spun că astfel, lunea copiii nu se cărau cu un sac de bagaje. Desigur când mai era câte ceva de transferat mergeam acasă la maică-sa ca să mai ia câte ceva, un medicament, ochelari, jucării, etc. 

Vacanţele se împărţeau egal, apoi Crăciunul şi alte sărbători alternau de la an la an. În vacanţă mare alterna la două săptămâni. La un moment dat am mers la tribunal şi am cerut să-mi dea jumate din vacanţă motivând că fac voiaj în Europa şi la două săptămâni nu rea merge (bani mulţi, fus orar, etc.). Din păcate cu ea nu mă înţelegeam deloc. Spre ciuda ei am obţinut asta la un clic de degete, eu voiaje frumoase, fotografii, ea nici un voiaj şi s-a dovedit că nu-mi dădea o lună dintr-o bucată exact din gelozie. Am avut astfel o lună şi ea o lună, eu lăsând-o pe ea să aleagă de fiecare dată bucata ei de vacanţă, ea având serviciu deci concediu programat iar eu ca patron puteam să-mi iau liber când voiam.

Aş vrea de asemenea să subliniez un fapt şi anume. Văd că aici la noi prin custodie comună se înţelege că stau copiii la un părinte şi celălalt îi vede din când în când. Ei bine, în Quebec este aşa: custodie (garde des enfants) însemna când copiii stau la un părinte iar celălalt are drept de vizită din când în când, miercurea, sâmbătă, etc. între anumite ore. Acolo custodie comună ( garde partagee) înseamnă împărţirea timpului absolut egal, la milimetru. Chiar dacă acolo mama sau tată are custodia (totală), celălalt părinte nu poate fi scos de la autoritatea părintească decât în cazuri extreme: prostituţie, alcoolism, etc. Adică dacă un copil trebuie operat de ex., nu se face fără acordul ambilor părinţi.

Dacă un părinte are numai drept de vizită din când în când, celălalt nu se poate muta cu copiii la altă adresă, în alt oraş sau ţară fără acordul celuilalt.

Deci pentru mine este greşit aici în România să se meargă pe ideii că, custodia comună se confundă cu dreptul de acces. Trebuie luptat pentru a se obţine o adevărată custodie comună, timp egal la cei doi părinţi. Aşa fiecare se poate implica egal în educaţie. Şcoală, doctor, distracţie, etc.

Acolo prima condiţie pentru custodie comună (garde partageee) este ca ambii părinţi să locuiască în acelaşi cartier, în  proximitatea şcolii deci. Şi nu unul lângă şcoală şi altul în capătul opus oraşului sau în altă localitate căci sunt probleme cu ajunsul la şcoală, grădiniţă.

Se face anchetă psiho-sociala. Trebuie să fie condiţii corecte la ambii părinţi. Se vede cum se simt copii la un părinte şi la celalalt. Să fie haine, maşină de spălat, jucării, în fine, e bine să fie tot ce trebuie în casă, să fie ordine, curat, confortabil.

Cu timpul copiii chiar pot să dorească să stea mai mult la unul din părinţi dacă treaba merge mai bine la unul din ei. Aici apare şi un soi de concurenţă, dar nu trebuie insistat pe cumpărarea de jucării sau Mc. Donald, sau jocuri în prostie la calculator. Asta trebuie să vină natural şi în beneficiul copiilor.

Eu nu am fost de acord sub nici o formă cu propunerea nevestei să am numai drept de acces, cum cerea ea, miercuri până joi la oră cutare, etc. I-am explicat judecătoarei că asta nu ar face decât să bulverseze copiii şi mai rău, această fracţionare a timpului, această fâţâiala de colo, colo. Copilul are nevoie de STABILTATE. O săptămână din două este formula cea mai puţin nocivă pentru copil (ideal este să nu fie divorţ). Judecătorul a cerut atunci să se facă anchetă psiho-socială şi aşa am avut un raport beton, în favoarea mea. Custodia totală se dă acelui părinte care este deschis la colaborare, care nu foloseşte copii la răzbunare cum de fapt fac multe persoane în România.

M-am cam lungit, da poate cuiva ajută şi treaba asta.

VChttp://blog.arpcc.ro/2013/02/custodia-comuna-in-quebec.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013

Ne scrieți, distribuiți, sau vreți ca să mai citiți?