De multe ori activitatea mediatorilor este asemanata cu cea a psihologilor. E adevarat ca cele doua profesii au in comun comunicarea, dar exista o diferenta profunda intre ele: medierea se adreseaza conflictelor de interese interpersonale, comunicarea dintre parti conducand si la solutionarea unor aspecte juridice ale conflictului dintre ele.

In cadrul conferintei “Necesitatea utilizarii expertizei psihologice in justitie” s-a insitat pe diferenta care exista intre ancheta psihosociala ceruta de lege in cazul divorturilor cu copii si expertiza psihologica.
“Ancheta psihosocialǎ se ȋndepǎrteazǎ de interesul superior al minorului, aceasta este organizatǎ de instituțiile publice cu atribuții ȋn domeniu ( Autoritatea Tutelarǎ, DGASPC) , ȋn timp ce expertiza este realizatǎ de un psiholog independent. Ancheta psihosocialǎ surprinde doar aspecte superficiale ale relației copil-pǎrinte.

Medierea reprezinta o alternativa de solutionare a conflictelor, pe cale amiabila. Medierea a fost reglementata prin Legea nr. 192/2006 si plasata in sistemul nostru de justitie. Rolul reglementarii procedurii de mediere il constituie degrevarea instantelor de un numar mult prea mare de dosare,  insa medierea aduce cu sine nenumarate avantaje cetatenilor, justitiabililor care aleg aceasta procedura pentru a-si solutiona conflictele si  societatii in general, scutind sistemul de justitie de cheltuieli inutile si, in acest fel, aducandu-si aportul si la cresterea economico-financiara.

În România, autoritatea părintească este mai bine cunoscută sub sintagma “custodia copiilor”.
Conform art.397 din Noul Cod Civil, autoritatea părintească se exercită de ambii părinţi şi reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri ce privesc atât persoana cât şi bunurile copilului.
“Art. 397 – Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi
După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.”
Pe lângă dispoziţiile Noului Cod civil privind efectele divorţului în raporturile dintre copii şi părinţi, trebuie avute în vedere şi drepturile copilului prevăzute de Legea nr.

Studiile demonstreaza corelatia pozitiva dintre calitatea relatiilor dintre

Un studiu realizat de profesorul american Robert Emery (psiholog, profesor in psihologie si expert in mediere familialahttp://emeryondivorce.com/about.php) confirma faptul ca, pe termen lung, se inregistreaza efecte benefice si durabile asupra familiilor care participa la mediere in momentul unei separari, mai ales in ceea ce priveste cresterea copiilor si relatiile parinti – copii.
Studiul profesorului Emery (alaturi de alte cercetari efectuate in America de Nord, unde medierea are deja un istoric consistent) este citat si sintetizat in articolul <Efectele pe termen lung ale medierii familiale: de la „a face pace” la „a construi pacea” >, pe care l-am gasit aici: www.cairn.info/revue-empan-2008-4-page-68.htm
Am extras concluziile din articol (pe care, daca cititi in limba franceza, va invit sa-l lecturati in intregime