România la CEDO: cauza pendinte Ungureanu. Neacordarea drepturilor de vizită pe timpul procedurii de divorț și dreptul la respectarea vieții de familie

SECȚIUNEA A TREIA
Cererea nr. 6221/14
Cristian Cătălin UNGUREANU
împotriva României
depusă pe 25 noiembrie 2013 și comunicată pe 16 septembrie 2014

1. Situația de fapt:
Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează:

Reclamantul este căsătorit cu I. M. U. cu care are și un fiu, născut în 2006, însă urmare a unei serii de conflicte între părinți cu privire la educația fiului lor, la 13 septembrie 2012, I. M. U. a introdus divorț și a cerut custodia copilului.

Când toate pregătirile de nuntă sunt greu de menţinut în grafic, de la costumele domnilor (începând cu mirele) la lista de invitaţi, aranjamente florale şi meniuri degustate, orchestra şi, bineînţeles, tortul şi rochia de mireasă, plus ţinutele domnişoarelor de onoare şi porumbeii care urmează să se înalţe spre cer la ieşirea mirilor din biserică… se profilează o adevărată perioadă de criză în viaţa cuplului, supus presiunilor venite din partea celor două familii, care, de obicei, găsesc că este neapărat necesar să se impună unii în faţa celorlalţi, să dramatizeze ”sacrificiile” făcute cu această ocazie, complicându-le viaţa copiilor lor, chiar dacă ei se iubesc.

Am vorbit cu alta ocazie despre mamele care doresc custodia unica a copilului lor (sau in termenii actuali-exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti) pentru ca nu doresc ca tatal sa se implice in viata copilului. In ultima perioada mi-au fost solicitate informatii cu privire la incheierea unui acord de mediere care sa mentioneze ca tatal renunta la custodie in favoarea mamei. Acest acord de mediere nu poate fi incheiat pentru ca:
art (24) din legea 272/2004: Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art.

IULIANA ALEXA, redactor sef Psychologies : „Rămân cu soțul/soția mea, chiar dacă suntem în conflict, dar e pentru copil.“ Care e greșeala în acest caz?

CRISTIAN PETRESCU, psiholog: Așa cred unele persoane, că, dacă avem un copil sau mai mulți, atunci viața este în totalitate dedicată creșterii și îngrijirii acestora. Însă dacă un copil are mama tristă, nemulțumită în permanență de viața ei, ce model de comportament va avea? Copilul are nevoile lui, dar majoritatea sunt satisfăcute de către părinți. Dacă parinții sunt frustrați și nefericiți, este imposibil să nu se reflecte aceasta și în relația părinte-copil. Acest lucru va afecta sigur copilul.

Răspunderea pentru fapta altuia este o formă a răspunderii civile delictuale care constă în obligația de a repara prejudicul cauzat prin fapta ilicită comisă de alte persoane.

Răspunderea presupune că persoana care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligată să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție, răspunde de prejudiciul cauzat de către aceste persoane, ceea ce înseamnă că persoana respectivă poate să fie obligată să repare în natură prejudiciul sau să plătească despăgubiri. De asemenea, răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul nu are discernământ și nu răspunde pentru fapta proprie.