Prin planul parental părţile ajung să îşi negocieze un nou contract pentru colaborarea în viitor, cel puţin până când copiii ajung la vârsta majoratului. De regulă aceasta rezultă într-o implicare regulată a ambilor părinţi, acceptată de fiecare dintre ei. Un plan parental subscris de ambele părţi, are mult mai multe şanse să fie şi respectat în timp. Prin contrast, un program de legături personale decis de instanţă (inerent, mult mai vag şi neadaptat la fel de bine condiţiilor specifice ale familiei) la care cel puţin una dintre părţi nu a subscris, conţine sămânţa multor conflicte viitoare. Nu este o surpriză astfel că anual se înregistrează peste 1.800 de plângeri penale pentru nerespectarea programelor de legături personale, în condiţiile în care există aproximativ 32.000 divorţuri cu minori pe an.
V-ar mai putea interesa si:
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Divort on-line pt romanii din diaspora
–Divort amiabil Bucuresti
–Mediere divort cu copil minor
Avantajele medierii din punctul de vedere al interesului superior al minorului
Modalităţi practice de a stimula părinţii să apeleze la mediere
În conformitate cu noul Cod de procedură civilă, judecătorul are datoria de a recomandapărţilor să folosească medierea în prima şedinţă pe fond.
Atitudinea părţilor relativ la mediere (acceptul, respingerea nejustificată a propunerii de mediere, ne-prezentarea la mediere) ar trebui să devină un input important pentru judecător în a înţelege care dintre cei doi părinţi este mai dispus spre colaborare. Propunerea de mediere pe care o face judecătorul nu trebuie să fie doar o formalitate ci, ar trebui să fie considerată ca un test deosebit de util pentru a da judecătorului o imagine cu privire la capacitatea şi disponibilitatea de colaborare a fiecărui părinte.
În conformitate cu recomandările cuprinse în manualul pentru judecători editat de către ANPDC, capacitatea părinţilor de a colabora cu celălalt pentru lucruri care ţin de creşterea şi educarea minorilor trebuie să joace un rol important în decizia cu privire la încredinţarea minorului.
Propunem prin urmare ca reacţia părinţilor cu privire la mediere (acceptare, neacceptare) să fie luată de către judecători în calcul atunci când stabilesc locuinţa minorului după divorţ. A se vedea în acest sens Algoritmul de stabilire a locuinţei minorului. Aceasta este în linie cu cele mai bune practici din străinătate.
Planul parental standardizat:
- Planul parental standardizat este o modalitate de a se asigura dezideratulunificării practicii judecătoreşti în materia încredinţării minorilor
- Planul parental standardizat permite judecătorilor să înţeleagă rapid lucrurile asupra cărora părţile au căzut de acord şi lucrurile care sunt încă motiv de conflict reducând timpul de lucru pentru instanţe.
- Planul parental standardizat sprijină interesul copilului chiar şi în măsura în care unul dintre părinţi nu cere program de vizitare în instanţă. Deşi poate că părintele în cauză nu e interesat în existenţa unui program de legături personale minorul este o persoană cu interese deosebite de cele ale părintelui şi deci are dreptul la un program de legături personale stabilit cu acest părinte.
- Nu în ultimul rând, planul standardizat asigură faptul ca părinţii un vor “uita” să clarifice aspectele minimale legate de modul de implementare a custodiei post-divorţ.
- V-ar mai putea interesa si:
–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Divort on-line pt romanii din diaspora
–Divort amiabil Bucuresti
–Mediere divort cu copil minor
- Sursa: Facebook
Daca doriti sa solicitati un mediator din echipa noastra o puteti face apeland unul din numerele de telefon afisate la datele de contact !