Custodie comună. Interesul minorului

In fapt, din casatoria cu parata, incheiata la data de 18 august 2001, a rezultat minorul, nascut la data de 5 februarie 2007. Ca  urmare a divortului pronuntat intre soti in cursul anului 2011, inaintea intrarii in vigorare a noului Cod Civil, s-a dispus incredintarea minorului catre parata, fapt ce e de natura sa prejudicieze atat drepturile si obligatiile parintesti ale tatalui in conditiile noului Cod Civil cat si interesele si dezvoltarea minorului. Instantele de fond si de apel au respins actiunea considerand ca modificarea Codului Civil nu ar constitui un motiv suficient pentru admiterea actiunii si luarea in considerare a interesului minorului, ba mai mult considerand ca “probele administrate conduc la concluzia ca autoritatea parinteasca comuna este de natura a aduce atingere interesului copilului”. O asemenea motivare nu numai ca nu se intemeiaza pe nicio proba din dosar, dar mai mult reprezinta o interpretare abuziva a spiritului si intentiei legiutorului, a notiunii de autoritate parinteasca comuna si a posibilitatii de restrictionare a acesteia pentru mai multe motive.

Primul si cel mai important motiv este acela ca pe data de 1 octombrie 2011 vechiul Cod al Familiei a fost inlocuit cu noul Cod Civil care a intrat in vigoare in conformitate cu Legea nr. 287/2009 republicata la data de 15 iulie 2011, si care introduce o noua institutie, cea a autoritatii parintesti. Noua institutie recunoaste in mod explicit dreptul fundamental al copiilor de a fi crescuti si ingrijiti de catre ambii parinti, indiferent de raporturile juridice dintre acestia, prevazandu-se faptul ca dupa divort autoritatea parinteasca revine ambilor parinti. De asemenea, NCC a adus noutati legate de preferinta de plata a obligatiei de intretinere in natura si de obligatia instantei de a stabili explicit locuinta minorului.

Pastrarea autoritatii parintesti exercitate in mod unic doar de catre mama este impotriva interesului superior al copilului asa cum este reliefat de catre noul cod civil (titlul Autoritatea Parinteasca, precum si sectiunea Paragraful Efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori) de catre Legea nr. 272/2004 (art. 30 si urmatoarele) dar si de numeroase studii ale stiintelor sociale care arata beneficiul incontestabil pe care copiii il au ca urmare a implementarii custodiei comune (adica a autoritatii parintesti comune) in familiile ce trec prin experienta separarii.

Mentinerea acestei prevederi de incredintare a copiilor doar catre mama ar reprezenta o diferenta grava de tratament intre mine si toti ceilalti parinti care divorteaza in conditiile noului cod civil, cu atat mai mult cu cat, atat vechea cat si noua legislatie prevad faptul ca, in materia relatiilor dintre parinti si copii o hotarâre nu este niciodata definitiva, putând fi supusa revizuirii atunci când conditiile sub care hotararea a fost data s-au schimbat: In cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.“  (art. 403 din NCC)

Simplul fapt al schimbarii atat de dramatice a legislatiei privitoare la relatiile dintre parinti si copiii lor minori, dupa divort, prin intrarea in vigoare a unui cod civil modern mult mai bine adaptat realitatilor sociale actuale, reprezinta un motiv suficient de a revedea masurile privitoare la copii, fiind evident ca prevederile noului cod civil sunt mai utile copiilor decat cele oferite de catre Codul Familiei, norma juridica care facea referire la realitati sociale valabile la mijlocul secolului trecut. De altfel exista in prezent prevederi legale care sustin in mod explicit cererea de reinstaurare a autoritatii parintesti.

V-ar mai putea interesa si:

Divort rapid cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Divort la notar fara sa avem un acord

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Divort cetatean strain

Chiar si daca nu ar exista prevederile legale de mai sus, justitia din România are totusi obligatia morala de a repara daunele pricinuite relatiei dintre copii si parintii de care au fost separati in baza unei jurisprudente ce nu a reusit sa se adapteze imperativelor legate de aderarea la Uniunea Europeana, prin faptul ca instantele au continuat sa acorde decizii de incredintare a minorilor catre un singur parinte in baza art. 42 si 43, desi aceste prevederi erau abrogate implicit prin intrarea in vigoare a noii Constitutii, iar incepand cu anul 2004 aveau la dispozitie art. 30 din Legea nr. 272/2004 care indica ideea de autoritate parinteasca comuna.

Potrivit art. 397 din Noul Cod civil, exercitarea autoritatii parintesti se exercita in comun de catre parinti. Astfel, art. 397 dispune: „Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de situatia in care instanta decide altfel.” Prin urmare, regula stabilita de Noul Cod civil este aceea ca ambii parinti sa detina custodia in comun si numai prin exceptie autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre unul dintre parinti.

Cu alte cuvinte, numai prin exceptie, cand exista motive intemeiate si in functie de interesul superior al copilului instanta poate stabili exercitarea autoritatii parintesti numai de catre unul dintre parinti, conform art. 398 Noul Cod civil .

Cat priveste aplicarea dispozitiilor Codului civil nou, de remarcat clarificarile pe care Ministerul Justitiei le aduce acestei probleme: „Astfel potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) din actul normativ mai sus amintit „dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil.” Acesta este si cazul raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori. Astfel, instanta de judecata, analizand circumstantele concrete ale spetei, va pronunta o solutie in temeiul legii civile noi potrivit principiului mai sus enuntat.”

Recent, legislatia romana a mai suferit importante modificari in sensul clarificarii notiunii de autoritatea parinteasca comuna. Facem referire la Legea nr. 257/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 272/2004 care ,la articolul 2, dupa alineatul (4)  introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmatorul cuprins:
“(5). In determinarea interesului superior al copilului se au in vedere cel putin urmatoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie;
b) opinia copilului, in functie de varsta si gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, avand in vedere, in mod special, situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor;
d) capacitatea parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament.”

Regula stabilita la art. 2 trebuie vazuta si prin prisma practicii judecatoresti care statueaza ca: “Avand in vedere continutul notiunii de autoritate parinteasca, imprejurarea ca exercitarea autoritatii parintesti presupune de fapt exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor referitoare la copil, iar regula consacrata de lege este cea a exercitarii ei in comun, instanta de judecata nu poate accepta in mod automat conventia partilor in aceasta privinta, interesul superior al copilului fiind acela de a fi crescut de ambii parinti. In absenta oricaror probe si a retinerii unui motiv pentru exercitarea autoritatii de catre unul dintre parinti, nu se poate deroga de la regula conform careia autoritatea parinteasca se exercita in comun.” (Decizia civila nr. 89 din 26 iunie 2012 pronuntata in recurs de Sectia pentru cauze cu minori si de familie a Curtii de Apel Alba Iulia, potrivit portalului instantelor)”

De altfel sensul autoriratii parintesti in comun trebuie vazut prin prisma drepturilor si obligatiilor ce revin ambilor parinti respectiv:
– Obligatia de a oferi copilului un camin
– Responsabilitatea de a proteja si ingriji copilul
– Responsabilitatea de a disciplina copilul
– Responsabilitatea fata de bunurile si proprietatile copilului
– Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul si de a locui impreuna cu copilul
– Dreptul de a alege educatia pe care o va urma copilul (decizia cu privire la inscrierea copilului la scoala sau gradinita sau la anumite cluburi sau cercuri scolare sau extra-scolare)
– Dreptul de a alege religia copilului
– Dreptul de a decide cu privire la internarea copilului intr-o unitate spitaliceasca
– Dreptul de decizie cu privire la tratamentul de urmat de catre copil
– Dreptul de acces la istoricul medical si scolar al copilului
– Dreptul de a da numele unui copil
– Dreptul de a incheia acte legale in numele copilului
– Dreptul de a aproba transmiterea de informatii personale sau confidentiale despre copil.

Modificarile legislative noi survenite nu sint decat in sensul precizarii in detaliu a notiunii prevazute  de Codul civil, asa cum ar fi de exemplu modificarile articolului 31 din Legea nr. 272/2004, unde, dupa alineatul (2) se introduc cinci noi alineate, alineatele (2^1)-(2^5), cu urmatorul cuprins:
“(2^1). In situatia in care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca, dar nu locuiesc impreuna, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor parinti.
(2^2). In situatia in care, din orice motiv, un parinte nu-si exprima vointa pentru luarea deciziilor prevazute la alin. (2^1), acestea se iau de catre parintele cu care copilul locuieste, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2^3). Ambii parinti, indiferent daca exercita sau nu autoritatea parinteasca, au dreptul de a solicita si de a primi informatii despre copil, din partea unitatilor scolare, unitatilor sanitare sau a oricaror altor institutii ce intra in contact cu copilul.
(2^4). Un parinte nu poate renunta la autoritatea parinteasca, dar se poate intelege cu celalalt parinte cu privire la modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti, in conditiile art. 506 din Codul civil.

Chiar daca modificarile sint suficient de noi si inca nu au intrat in vigoare, le-am amintit pentru a intari exemplele oferite de practica judiciara recenta in sensul retinerii interesului minorului de a beneficia de autoritatea parinteasca a ambilor parinti cu drepturi si obligatii aferente.

V-ar mai putea interesa si:

Divort rapid cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Divort la notar fara sa avem un acord

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Divort cetatean strain

Dosar nr. 39904/245/2011

ROMANIA CURTEA DE APEL IASI

SECTIA CIVILA

DECIZIE Nr. 1089/2013

Sedinta publica de la 9 octombrie 2013

Completul compus din:
Presedinte: Viorica Olariu

Judecator: Cristiana Angelescu
Judecator: Valeria Cormanencu-Stanciu
Grefier: Anda Hatmanu

S-a luat in examinare cererea de recurs formulata de T. D. Cristian impotriva deciziei civile nr. 184 din 1 aprilie 2013 pronuntata de Tribunalul Iasi, Sectia I Civila, intimata fiind Fotica Ana Loredana, avand ca obiect instituire custodie comuna.

La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta recurentul Timofte Dumitru Cristian asistat de avocat Birsan Ionut Liviu avocat Georgescu Cristian pentru intimata Fotica Ana Loredana.

Procedura de citare este legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care invedereaza ca recursul este la al doilea termen de judecataca se solicita judecata in lipsa.

Avocat Birsan pentru recurent depune la dosar precizari, duplicatul flind inmanat aparatorului intimatei spre luare la cunostinta.

Avocat Georgescu pentru intimata depune la dosar inscrisuri, duplicatul fiind inmanat aparatorului recurentului spre luare la cunostinta.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta constata recursul in stare de judecata acorda cuvantul la dezbateri.

Avocat Birsan Ionut Liviu pentru recurentul Timofte Dumitru Cristian avand cuvantul, solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, schimbarea hotararii instantei de apel a hotararii instantei de fond , prin care s-a respins in mod nejustificat actiunea avand ca obiect exercitarea in comun a autoritatii parintesti, apreciind ca si in argumentatia folosita de instanta de fond cea de apel in considerentele hotararilor pronuntate se face o interpretare gresita a textului legal. Atat la fond, cat si la apel s-a considerat ca simpla modificare a Codului civil nu ar constitui un motiv suficient pentru admiterea actiunii raportat la interesul minorului. Mai mult, instanta de apel a retinut ca probele administrate conduc la concluzia ca autoritatea parinteasca comuna este de natura a fi in interesul copilului, fara a face referire nici macar la textul legal din acest punct de vedere si nici la probatoriul care ar indreptati instanta de apel sa considere ca exista un caz exceptional in care autoritatea parinteasca sa fie exercitata exclusiv de catre mama. Raportat la regula prevazuta in Codul civil si la probatoriul administrat in cauza, avocat Birsan apreciaza ca este in interesul copilului ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun. Considera ca se face o confuzie atunci cand se considera ca autoritatea parinteasca comuna ar reprezenta un bun, insa autoritatea parinteasca comuna presupune si drepturi si obligatii, fiind in interesul copilului sa se respecte acel cumul de drepturi si obligatii, respectiv aceea de a oferi copilului un camin, responsabilitatea de a proteja si ingriji copilul, dreptul de a decide cu privire la tratamente medicale, dreptul de a alege religia, dreptul de a intema copilul la o unitate spitaliceasca, dreptul de a da numele copilului, dreptul de a incheia acte legale in numele copilului, dreptul de acces la istoricul medical si scolar al copilului, dreptul de a aproba transmiterea de informatii personale, dreptul de a calatori cu acesta. Se poate observa deci ca nu este vorba doar despre a intretine legaturi personale cu minorul, fiind in interesul minorului ca legatura care exista intre tata s i copil sa se mentina. Aceasta a fost s i ratiunea pentru care s-a modificat Codul civil, cu atat mai mult cu cat ultimele modificari la Legea nr. 272/2004 fac precizari cu privire la exercitarea autoritatii parinteti comune. Astfel in art. 2 dupa alineatul 4 s-a introdus alineatul 5 in care se stipuleaza ca in determinarea interesului superior al copilului se are in vedere mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament, iar in speta nu se poate nega o relatie de atasament intre tata si copil. La art. 31 dupa alineatul 2 s-au introdus mai multe alineate in care se arata cum se exercita autoritatea parinteasca in comun chiar daca nu locuiesc impreuna, respectiv decizii importante referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale, interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor, toate acestea fiind luate cu acordul ambilor parinti. Aceasta este ratiunea avuta in vedere de Codul civil. Faptul ca se considera ca este o simpla modificare legislativa nu poate fi retinut , pentru ca de fapt se schimba din temelii intreg sistemul referitor la relatiile personale cu minorii si interesul minorilor.

Aparatorul considera ca raportat la toate aceste dispozitii legale la care a facut referire, la practica, a permite mentinerea relatiilor personale doar cu mama nu este in interesul minorului, in conditiile in care exercitarea autoritatii parintesti comune este regula potrivit Codului civil.

Solicita admiterea recursului, cu cheltuieli de judecata.

Avocat Georgescu pentru intimata Fotica Ana Loredana avand cuvantul, solicita respingerea recursului si mentinerea deciziei instantei de apel si a sentintei instantei de fond ca fiind legale si temeinice. Arata ca in speta sunt imprejurari concrete fata de momentul anului 2011 cand minorul a fost incredintat doar mamei spre crestere si educare, imprejurari care la momentul de fata nu s-au schimbat. Arata ca minorul este dezvoltat s i fizic s i psihic, s-a respectat programul de vizitare al tatalui, insa minorul este timorat in prezenta tatalui. Sustine ca recurentul l-a rapit pe copil in anul 2011 in cursul procesului de divort si l-a dus timp de o luna si jumatate in Irlanda, fara ca mama sa cunoasca unde este minorul si acest comportament a fost avut in vedere de catre instanta atunci cand a incredintat copilul doar mamei. Intimata a dovedit ca are conditii foarte bune pentru crestere si educare, este salariata, copilul este inscris in clasa I , in timp ce recurentul, pentru a nu fi supus unei plangeri penale pentru abandon de familie plateste pensia de intretinere o luna si in luna urmatoare nu o mai achita, in conditiile in care cuantumul pensiei de intretinere este modic si nu acopera cheltuielile de crestere si educare ale minorului.

Sustine ca minorul este abuzat emotional si prezinta o stare de teama in prezenta tatalui, iar intre parinti exista un climat tensionat si in conditiile in care ar fi pusi in situatia de a lua o hotarare in comun nu s-ar ajunge la un acorda si asa cum rezulta din probatoriul administrat este in interesul superior al copilului ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata doar de mama, cu respectarea programului de vizitare al tatalui. Nu solicita cheltuieli de judecata.

Avocat Birsan pentru recurent arata ca nu a contestat niciodata ca mama copilului nu s-ar ocupa de cresterea si educarea copilului, fiind facuta din nou confuzie de catre intimata cu privire la dreptul de vizitare. Tatal doreste doar sa aiba legaturi cu minorul sub aspectul implicarii acestuia in viata minorului.

Declarandu-se dezbaterile inchise, dupa deliberare,

CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de fata;

Prin sentinta civila nr. 12138 din 15 iunie 2012 a Judecatoriei Iasi s-a respins actiunea reclamantului Timofte Dumitru-Cristian in contradictoriu cu parata Fotica Ana-Loredana. Obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecata catre parata 3.000 lei.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca:
Prin sentinta civila nr. 1092 din 17 ianuarie 2011 a Judecatoriei Iasi s-a desfacut prin acord casatoria partilor, minorul Timofte Andi Dumitru nascut la 10 august 2006 fiind incredintat spre crestere si educare mamei, cu obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere s i cu stabilirea unui program de vizitare al minorului de catre tata.

Prin prezenta cerere, reclamantul solicita stabilirea unei custodii comune asupra minorului potrivit art. 397 Cod civil.

Retine instanta ca, in conditiile in care, prin hotarare judecatoreasca definitiva inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod civil, minorul a fost incredintat mamei si a fost stabilit un program de mentinere a relatiilor personale intre minor si tata, modificarea acestei masuri poate fi dispusa in conditiile in care imprejurarile avute in vedere la momentul luarii acestei masuri s-au schimbat.

Din probatoriul administrat in cauza retine instanta ca nu rezulta schimbarea imprejurarilor avute in vedere de instante la momentul divortului si luarii masurilor cu privire la minor.

Situatia dintre parinti este in continuare tensionata, minorul este bine ingrijit, iar raportul de evaluare psihologica a minorului nu releva traume ce sa necesite consiliere de specialitate, dar indica temeri ale minorului legate de prezenta tatalui.

Mai retine instanta ca reclamantul nu a indicat vreun motiv concret din care sa rezulte necesitatea modificarii masurii cu privire la minor, iar simplul fapt ca s-a modificat legislatia in aceasta materie nu impune o reanalizare a masurilor definitive dispuse de instanta, astfel incat se va respinge cererea reclamantului.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul Timofte Dumitru Cristian, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand in esenta aceleasi aspecte relevate in cererea initiala, precum si faptul ca instanta de fond in mod gresit nu a aplicat dispozitiile art. 397 din Noul Cod civil.

Prin decizia civila nr. 184 din 1.04.2013 a Tribunalului Iasi, Sectia I Civila s-a respins apelul formulat de Timofte Dumitru Cristian impotriva sentintei civile nr. 12138 din

15.06.2012 a Judecatoriei Iasi, pe care o pastreaza.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca:
Prin hotarare judecatoreasca definitiva inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod civil minorul a fost incredintat mamei si a fost stabilit un program de mentinere a relatiilor personale intre minor si tata, modificarea acestei masuri poate fi dispusa de instanta in conditiile in care imprejurarile avute in vedere la momentul luarii acestei masuri s-au schimbat. ·

In mod legal si temeinic a retinut instanta de fond ca din probatoriul administrat in cauza nu rezulta schimbarea imprejutarilor avute in vedere la momentul incredintarii minorului catre mama, minorul fiind bine ingrijit, iar raportul de evaluare psihologica nu releva traume ce ar impune consiliere de specialitate dar indica temeri ale minorului legate de prezenta tatalui.

In plus, intervalul relativ scurt ce a trecut de la data incredintarii minorului catre mama si a stabilirii programului de vizitare pentru tata, este insuficient pentru a se reaprecia asupra stabilirii autoritatii parintesti comune, care in prezent, in raport de probele administrate in cauza conduce ca ar fi de natura a aduce atingere interesului superior al copilului.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul Timofte Dumitru Cristian, criticand-o pentru nelegalitate in temeiul art. 304 punctele 7,8,9 Cod procedura civila, in sensul ca, desi in prezent Noul Cod civil reglementeaza prin art. 397 institutia autoritatii parintesti ce se exercita in comun s i care este regula, ambele instante , cu ignorarea acestor dispozitii au mentinut masura incredintarii copilului catre mama, cu o motivare straina de natura pricinii s i chiar cu 0 interpretare gresita a actului juridic dedus judecatii, facand vorbire doar despre neschimbarea imprejurarilor avute in vedere la luarea masurii initiale, ignorand noile reglementari din Codul Civil in vigoare avute in vedere in aplicarea principiului superior al copilului, hotararea pronuntata fiind nelegala, lipsita de temei juridic s i data cu aplicarea gresita a legii.

V-ar mai putea interesa si:

Divort rapid cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Divort la notar fara sa avem un acord

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Divort cetatean strain

Recursul este fondat.

Verificand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine ca:
Potrivit art. 46 a Legii nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Noului Cod civil “dispozitiile hotaririi judecatoresti privitoare la relatiile personale si patrimoniale dintre copii si parintii lor divortati inainte de intrarea in vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispozitiilor art. 403 din Codul civil”.

Prin urmare, prevederile art. 396 – 404 Cod civil referitoare la efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori sunt aplicabile si cererilor de divort formulate si solutionate anterior intrarii in vigoare a Codului civil, art. 39 alineat 2 din Legea nr. 711/2011 de punere in aplicare a Noului Cod civil reprezentand o norma derogatorie de la prevederile art. 223 din aceeasi lege.

In speta divortul partilor s-a pronuntat la data de 17.01.2011, hotararea fiind ramasa irevocabila la data de 28 martie 2012.

Din aceasta perspectiva, solicitarea recurentului reclamant de a se da eficienta dispozitiilor art. 397 Cod civil este pe deplin intemeiata.

Art. 397 Cod civil prevede ca dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti afara de cazul in care instanta decide altfel.

Exceptia de la aceasta regula este cea prev. de art. 398 Cod civil doar cand exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta poate hotari ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre unul dintre parinti.

Ca atare, in mod gresit ambele instante au apreciat si au inlaturat reclamantul de la exercitiul autoritatii parintesti asupra copilului, in considerarea faptului ca nu s-au schimbat imprejurarile avute in vedere de instanta care a judecat divortul parintilor fara a evidentia care sunt motivele intemeiate pentru care, avand in vedere interesul superior al copilului, autoritatea parinteasca sa fie exercitata doar de catre mama, sub acest aspect criticile formulate sunt fondate si atrag incidenta dispozitiilor art. 304 punctul 9 Cod procedura civila.

Este de observat ca argumentarea instantei de apel in sustinerea solutiei adoptate este gresita, insistand doar cu privire la neschimbarea imprejurarilor avute in vedere la momentul incredintarii copilului mamei in sensul art. 403 Cod civil, fara a analiza si motiva aplicabilitatea sau nu in cauza de fata a dispozitiilor art. 397 Cod civil pe care si-a intemeiat actiunea reclamantul, incat si sub acest aspect criticile formulate sunt intemeiate si se circumscriu doar dispozitiilor art. 304 punctul 7 Cod procedura civila, dispozitiile art. 304 punctul 8 Cod procedura civila fiind impropriu formulate.

Pentru considerentele expuse, in raport de motivele de recurs invocate si retinute a fi fondate, in temeiul art. 312 Cod procedura civila raportat la art. 304 punctele 7 si 9 Cod procedura civila urmeaza a se admite recursul formulat de Timofte Dumitru Cristian impotriva deciziei civile nr. 184 din 1.04.2013 a Tribunalului Iasi, Sectia I Civila pe care o va modifica in tot, va admite apelul formulat de Timofte Dumitru Cristian impotriva sentintei civile nr. 12138 din 15.06.2012 a Judecatoriei Iasi pe care o va schimba in tot, va admite actiunea reclamantului Timofte Dumitru Cristian in contradictoriu cu parata si va dispune ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun de ambii parinti pentru minorul Timofte Andi Dumitru, nascut la 5 februarie 2007.

Conform art. 274 Cod procedura civila urmeaza a obliga intimata Fotica Ana Loredana sa plateasca recurentului surna de 1809 lei cheltuieli de judecata ( fond, apel, recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de Timofte Dumitru Cristian impotriva deciziei civile nr. 184 din 1 aprilie 2013 pronuntata de Tribunalul Iasi, Sectia I Civila, pe care o modifica in tot.
Admite apelul declarat de Timofte Dumitru Cristian impotriva sentintei civile nr. 12.138 din 15 iunie 2012 pronuntata de Judecatoria Iasi, Sectia Civila, pe care o schimba in tot.
Admite actiunea formulata de Timofte Dumitru-Cristian in contradictoriu cu parata Fotica Ana-Loredana.

In conformitate cu art. 397 N.C.P.C. dispune ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun ambilor parinti pentru minorul Timofte Andi Dumitru nascut la 5 februarie 2007.

Obliga intimata Fotica Ana Loredana sa plateasca recurentului Timofte Dumitru-Cristian cheltuieli de judecata in suma de 1809 lei ( prima instanta, apel, recurs).

Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 9 octombrie 2013.

Liviu BÎRSAN
Avocat

Sursa:http://www.juridice.ro/298779/decizie-nr-10892013.html

(Acest articol a fost apreciat de 126 persoane. 1 cititori astăzi)