Continuam seria articolelor despre custodia comuna cu o problema spinoasa: decizia pe care judecatorul o ia cand exista un aranjament de tip custodie unica sau un aranjament de tip custodie comuna. Cu acest tip de decizii veti fi confruntati deseori si este util ca jurisprudenta ce se realizeaza acum sa fie bazata pe cele mai bune practici din tarile care au o experienta mai îndelungata în domeniu.
Noile reguli impuse de Codul Civil:Daca este sa privim din punct de vedere legal, în privinta exercitarii autoritatii parintesti de catre ambii parinti, Noul Cod Civil instituie regula[1] ca, dupa divort, autoritatea parinteasca revine ambilor parinti (un aranjament de tip custodie comuna).
În mod exceptional atunci când exista motive întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti (numit în acest caz parinte custodian). În aceasta situatie, celalalt parinte (parintele necustodian) pastreaza dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut si educat, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
Ce se întâmpla însa daca unul dintre parinti cere explicit sa nu mai aiba autoritate parinteasca asupra copilului?
Va trebui sau nu instanta sa accepte aceasta cerere? Poate parintele sa fie scutit de exercitiul drepturilor parintesti chiar daca cere acest lucru în mod expres? Este acest exercitiu doar un drept al parintelui sau este si un drept al copilului de a fi îndrumat de catre parintele sau?
La acest moment (noiembrie 2011) NU exista jurisprudenta relevanta în acest domeniu în timp ce jurisprudenta anterioara vechiului cod civil este total nerelevanta. Dar, consideram noi, jurisprudenta din alte tari (cele mai bune practici în domeniu) poate fi clarificatoare:
Pentru cazul în care ambii parinti traiesc, este util de remarcat criteriile care permit si respectiv criteriile care interzic instantei sa decida asupra exercitarii autoritatii parintesti de catre un singur parinte. A se vedea în acest sens Articolul 398 – Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte. Conform Art. 507, un parinte care nu este mort, nu este declarat mort sau nu este incapabil de îsi exprima vointa are autoritate parinteasca deplina asupra copilului sub rezerva cazului în care instanta, din motive bine întemeiate care tin de interesul superior al copilului (de exemplu cazuri de abuz, exploatare, neglijenta, etc.) i-a retras acestui parinte autoritatea parinteasca asupra minorului (conform Art. 398 sau Art. 399) sau, mai mult, l-a decazut din drepturile parintesti (conform Art. 508).
Prin urmare un parinte nu poate cere decaderea sa din drepturile parintesti sau retragerea autoritatii parintesti pe care o are asupra minorului. Aceasta deoarece, pe de o parte, autoritatea parinteasca asupra minorului nu este doar un drept al parintelui ci si un drept al copilului de care copilul poate fi lipsit doar în situatii speciale ce tin de interesul sau superior, iar pe de alta parte autoritatea parinteasca asupra minorului implica numeroase obligatii pentru parintele în cauza.
În acest sens, instanta trebuie sa cerceteze cu precautie tranzactiile prezentate de parinti care implica faptul ca unul dintre parinti doreste sa renunte benevol la autoritatea parinteasca. Instanta trebuie sa încuviinteze o astfel de tranzactie doar daca exista motive foarte bine întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al minorului, care sa o faca sa creada ca pastrarea autoritatii parintesti de catre acel parinte ar dauna intereselor copilului.
V-ar mai putea interesa si:
–Divort rapid – procedura
–Cum pot obtine custodia unica asupra copilului?
–Pot divorta in Bucuresti daca sunt din alta localitate?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Ce drepturi am daca traiesc in concubinaj?
Cazuri valide care înlatura prezumtia de autoritate parinteasca comuna
În Olanda, se acorda custodie unica atunci când un parinte este alcoolic, dependent de droguri sau sufera de o boala psihica grava sau este într-o astfel se situatie analoaga. În astfel de cazuri, este posibil ca respectivul parinte sa nu poata lua decizii referitoare la scolarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui sa îl urmeze (preluat din jurisprudenta Curtii Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).[2]
· Cazuri în care custodia unica este preferata de catre psihologii implicati în evaluarile de custodie în SUA [4]:
- Parinte psihotic, bolnav psihic sau incapabil de a functiona
- Incapacitatea parintilor de a comunica, de a rezolva conflicte sau lipsa totala de de cooperare
- Dovezi ale abuzului fizic sau sexual
- Abuz de alcool sau droguri
- Distanta geografica mare dintre parinti
Cazuri în care custodia comuna este preferata de catre psihologii implicati în evaluarile de custodie în SUA [4]
- Cooperare, comunicare mai buna sau lipsa conflictului
- Atasament fata de ambii parinti
- Ambii parinti sanatosi psihic
- Implicare mai mare în cresterea si educarea copilului din partea ambilor parinti
- Dorinta parintilor
Nota: De mentionat ca, spre deosebire de România unde Codul civil este categoric în privinta instituirii prezumtiei de autoritate parinteasca comuna în SUA aceasta prezumtie nu exista, operând doar notiunea de interes superior al copilului (Best interests of the child). De aceea, în instantele din SUA evaluarea psihologica este hotarâtoare în luarea unei decizii cu privire la custodie, decizie care poate fi de tip custodie unica sau custodie comuna.
Cazuri care nu înlatura prezumtia de autoritate parinteasca comuna, în ciuda unor obstacole evidente:
Nu reprezinta o baza suficienta pentru a decide custodie unica faptul ca unul dintre parinti nu doreste sa mai colaboreze cu fostul sot sau fosta sotie în procesul decizional privind cresterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanta sa se abata de la regula generala si sa garanteze custodie unica (Curtea Suprema a Olandei 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Suprema a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann). [2]
Chiar daca ambii parinti solicita un aranjament de tip custodie unica în favoarea unuia dintre ei completat de un drept de acces pentru celalalt, acest fapt nu va fi o baza suficienta pentru a garanta decizia finala a instantei. (Asser-De Boer, par.820d). De fapt, singura modalitate care garanteaza acordarea custodiei unice asa cum o cer parintii este situatia în care parintii pot convinge instanta ca un aranjament de tip custodie unica serveste mai bine intereselor copilului decât custodia comuna.[2]
Curtea Suprema a Olandei a formulat un test pentru a determina când trebuie aprobata cererea de custodie unica formulata de unul dintre parinti: Judecatorul procesului trebuie sa fie convins ca problemele dintre parinti sunt atât de serioase încât riscul ca minorul sa sufere ca urmare a continuarii custodiei comune, sa fie atât de mare încât sa nu poata fi acceptat. Ba mai mult, nu trebuie sa existe nicio asteptare ca problemele parintilor sa poata fi rezolvate în viitorul apropiat. (Curtea Suprema a Olandei 18 martie 2005, LJN AS8525, Curtea Suprema a Olandei 15 februarie 2008, LJN BB9669). Aceasta regula are de la 1 martie 2009 putere statutara deoarece este inclusa în Articolul 1 : 251a(1) al Codului Civil Olandez (Continuare al actului Parenthood and Careful Divorce Act, 27 noiembrie 2008, Staatsblad 2008, 500 Articolul J. Rezolutie de Implementare 6 februarie 2009, Staatsblad 2009, 56).
V-ar mai putea interesa si:
–Divort rapid – procedura
–Cum pot obtine custodia unica asupra copilului?
–Pot divorta in Bucuresti daca sunt din alta localitate?
–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate
–Ce drepturi am daca traiesc in concubinaj?
Sursa: http://www.medierenet.ro/2012/10/10/cand-trebuie-instanta-sa-acorde-custodie-comuna-si-cand-custodie-unica/#.UinfjjZA3LI ARPCC.ro
Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .
Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti
