O remarca ce ne raneste, o izbucnire de nervi sau tacerea care ingheata… Viata de cuplu este si ea facuta din schimburi mai mult sau mai putin violente, mai mult sau mai putin frecvente.

Oboseala, stresul, viata in comun, pur si simplu, ofera mii de ocazii pentru a lasa fraiele agresivitatii.

Derapajele verbale, care pot merge pana la insulta sau amenintare, ne arata ca iubirea este intrinsec ambivalenta.

Si in dragoste, nu doar pe campul de lupta, ne marcam teritoriul, intimidam, lovim, ne afirmam pentru a ne pastra libertatea si uneori pentru a prelua puterea.

Marea parte a cuplurilor gaseste, odata cu anii, alchimia care le caracterizeaza, echilibrul care permite relatiei sa dureze fara a se scufunda.

Unii gasesc in raportul de forta un stimulant, ceva excitant chiar, care da intimitatii culoare si previne plictiseala. Altii se supun lipsei de respect a celuilalt si tac.

Un barbat de 44 de ani povesteste cum o fosta prietena sublinia adesea diferenta lor de salariu: „Era foarte subtila, nu puteam sa ma supar pe remarcile ei, nu stiam cum sa ripostez fara sa fiu idiot, dar ma simteam umilit si redus la tacere“.

Punctuale si regulate, aceste marci ale lipsei de respect nu sunt niciodata, in ochii terapeutilor, anodine si inofensive. Si ele pot imbraca diferite forme.

CUVINTE, MINCIUNI PRIN OMISIUNE…

V-ar mai putea interesa si:

Mediere divort cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Cat costa un divort la notar?

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Oficiere logodna Bucuresti


Dupa Patrick Estrade, lipsa de respect este polimorfa. Ea merge de la distragere la neglijenta, trecand prin grosolanie, fara a uita tacerile cu inteles.

Este suficient sa fii de fata cu celalalt, in prezenta lui, si sa te porti de parca nu ar fi acolo, pentru a da senzatia de lipsa de respect.

Distanta este masura prin care vedem respectul din cuplu: prea departe – te ignor, prea aproape – nu te mai vad.

Alte manifestari: sa ii tai celuilalt fraza, sa te uiti pe pereti in vreme ce vorbeste, sa nu fii atent la ceea ce spune, sa dai replici ironice sau sa faci mutre agasate, sa practici bataia de joc cronica…

„In toate aceste cazuri, cel lipsit de respect nu are deloc grija de cel de langa“, adauga Patrick Estrade.

„Poate ca respectivul vrea sa lase in exterior o imagine de sine buna, dar, odata intrat in casa, crede ca nu mai este nici un efort de facut. Si asta poate fi o lipsa de respect: sa iti iei prea multe libertati,
sa iti permiti prea mult…

M. isi aminteste de o fosta prietena care se depila pe canapeaua din sufragerie si lasa ceara folosita peste tot prin baie. „In exterior, era mereu impecabila, dar acasa era un dezastru! A luat-o foarte personal cand i-am spus, si mi-a spus ca sunt un maniac inghesuit la minte.“

Exista, dupa Patrick Estrade, doua forme de lipsa de respect: una care vine din neglijenta si alta care este agresiva, care apare pe „campurile secundare de actiune. Adica din conflictele nerezolvate si care pot genera frustrare si otrava in relatie. Fiecare, dupa stilul sau. Luare in ras in fata prietenilor, suspine la fiecare remarca a celuilalt, lipsa flagranta de atentie…“

Apropo de stil, psihanalistul Gérard Bonnet remarca faptul ca femeile si barbatii au maniere diferite de a-si arata lipsa de respect. Barbatii sunt mai directi, mai agresivi, femeile sunt mai aluzive.

„Barbatii zdrobesc, femeile destabilizeaza, dar violenta este prezenta la ambele sexe. Si marele perdant este cuplul.“

„Partenerii lipsiti de respect il neaga pe celalalt, nu tin seama nici de nevoile acestuia, nici de emotiile sale“, afirma psihanalistul Jean Michel Hirt.

„Exista in acest comportament o parte evidenta de ura. O ura care poate face parte din iubire si care devine lipsa de respect atunci cand o refulam.“

Astfel, cu cat suntem mai putin constienti de ceea ce se desfasoara in interiorul nostru, cu cat ne asumam mai putin ambivalenta sentimentelor noastre, cu atat vom proiecta asupra altora conflictele noastre – in lipsa de respect, razbunarea e aproape.

In dorinta de a rani e si aceea de a-l face pe celalalt sa plateasca: pentru superioritatea lui – reala sau inchipuita, pentru imaginea rea pe care ne-o lasa, pentru ceea ce ne aminteste din trecut.

In schimb, neglijenta este decodata ca atare, si de catre autor, si de catre cel care plateste. „Neglijenta fara intentii agresive face adesea obiectul scuzelor spontane“, noteaza psihanalistul.

„Mai grava este acuzarea victimei de hipersensibilitate sau de paranoia. Aceasta negare a violentei este o violenta noua.“

SEXUALITATEA, SPATIUL CATALIZATOR

F., 42 de ani, a asteptat luni de zile pana sa ii spuna sotului ca se simte agresata, in pat, de anumite gesturi ale lui.

„Percepeam, in felul in care ma atingea, ceva care venea din furie, nu din excitare. Cand i-am vorbit, a devenit agresiv, nu a acceptat sa ii fie puse la indoiala ceea ce el vedea drept capacitatile sale virile. Am mers apoi la un sexolog si dialogul a devenit posibil.“

Catherine Blanc aminteste ca „libidoul este agresivitate, o forma de violenta inerenta actului sexual. Anumite gesturi de putere sunt naturale“, analizeaza sexologul, „dar nu este simplu sa fie identificate, si mai putin sa fie puse in cuvinte“.

Dificultate suplimentara, Catherine Blanc spune ca notiunea de respect este direct legata de raportul pe care oricine il are cu propria sexualitate. Cu inhibitiile si fantasmele proprii.

Toata dificultatea consta in a pune limitele proprii, dar nu de a ne limita in pozitii rigide, rezuma ea.

Sa taci in fata lipsei de respect este un calcul care poate deveni periculos pe termen lung, pentru sine si pentru relatie.

SA GASIM FORTA DE A PUNE LIMITE

Cum sa facem fata, atunci? „La primul derapaj, este benefic sa marcam limita ferm“, spune Jean-Michel Hirt. Aceasta confruntare are valoare de test.

Este vorba despre limite si despre invitatia adresata celuilalt de a le respecta. Daca el sau ea se afla in negare sau in cautarea puterii, ei bine, stim cum stam. Fiecare va trage concluziile sale in cunostinta de cauza.

Sa te afirmi si sa spui „stop“, inseamna ca esti constient de afront si ca poti gasi in tine capacitatea de a refuza.

O dubla conditie, care pare evidenta celor care au fost respectati in copilarie si care au destula siguranta interioara pentru a nu le fi frica de conflict.

Cand nu reusim sa actionam, poate fi de folos sa facem o legatura intre situatia din prezent si ceea ce am trait in copilarie, cu parintii. „Constientizarea este un prim pas, indispensabil“, spune Maryse Vaillant, psihanalist.

O proasta imagine de sine si obisnuinta de a fi tratat cu violenta in copilarie pot duce la repetarea acelor relatii abuzive la maturitate
.

Pentru a iesi din angrenaj, uneori e nevoie sa atingem un prea plin al suferintei. Dar adesea si impulsul de moment ajunge.

Acest lucru l-a incercat D. dupa 24 de ani de casnicie cu un barbat rece si condescendent, care semana ciudat de mult cu mama ei. „Sora mea, mama unor copii de 11 si 9 ani, tocmai incercase din nou sa se sinucida. Sotul meu a spus atunci ca egoismul ei nu are limite. Si mi-a fost clar. Am gasit curajul de a divorta.“

SFATURILE LUI STEPHANE CLERGET – Sa refuzi sa fii ridiculizat de partener

„Cand suntem cu alte persoane, partenerul meu face adesea glume pe seama mea. Imi subliniaza fastaceala, rade cu ceilalti de stangaciile mele. La inceput ma amuza, dar apoi am inceput sa cred ca incearca sa ma ridiculizeze. Cand i-am vorbit despre asta, mi-a raspuns ca glumeste si ca nu am simtul umorului.“

Decriptaj
„Este o situatie destul de obisnuita. Umorul poate fi o arma folosita pentru reglarea conturilor, si este o agresivitate mascata, desi se adreseaza persoanei in public. Aici, umorul se exerseaza in sanul cuplului, pe cheltuiala femeii. Aparitia sistematica si in public a problemei semnaleaza o adevarata lipsa de respect si o ruptura a solidaritatii in sanul cuplului. Exista si o urma de sadism: iti fac rau, ma ascund, tu nu poti spune nimic.“

Cum sa te afirmi

„Tanara trebuie sa ii ceara clar celui de langa ea sa se opreasca. Sa ii spuna ca nu se mai poate continua astfel, mai ales din cauza caracterului repetitiv al glumelor. Si sa ii spuna clar ca, daca aceasta cerere nu va fi auzita, ea nu mai participa la aceste intalniri alaturi de el. Prezenta ei poate fi interpretata drept o aprobare tacita a comportamentului. Care poate sa degenereze. Trebuie provocat un soc, o ruptura. De ce sa nu il puna fata in fata cu el insusi? Sa il intrebe daca a cunoscut o situatie similara atunci cand era copil. Sau sa profite spre a afla care este frustrarea din spatele acestor glume.“

V-ar mai putea interesa si:

Mediere divort cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Cat costa un divort la notar?

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Oficiere logodna Bucuresti

Sursa:http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cuplu-sexualitate-anchete-si-dosar/subtila-alchimie-a-respectului-in-cuplu-1689856/2

(Acest articol a fost citit de 128 persoane, 1 vizite astăzi)