Răspunderea pentru fapta altuia este o formă a răspunderii civile delictuale care constă în obligația de a repara prejudicul cauzat prin fapta ilicită comisă de alte persoane.

Răspunderea presupune că persoana care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligată să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție, răspunde de prejudiciul cauzat de către aceste persoane, ceea ce înseamnă că persoana respectivă poate să fie obligată să repare în natură prejudiciul sau să plătească despăgubiri. De asemenea, răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul nu are discernământ și nu răspunde pentru fapta proprie. Cel obligat la supraveghere este scutit de răspundere numai dacă dovedește că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă.

În cazul părinților sau tutorilor, aceștia sunt scutiți de răspundere numai dacă probează că fapta copilului nu este consecința modului în care și-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exercițiul autorității părintești, ci aceasta este urmarea unei alte cauze.

Răspunderea comitenților pentru prepuși este acel tip de răspundere ce presupune că cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori a altui prepus, răspunde de prejudiciul cauzat de către acesta din urmă.

Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, în funcție de împrejurări, ar fi putut să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.

Un aspect particular îl are răspunderea în cazul faptelor prejudiciabile ilicite produse de minori. Astfel părinții nu răspund pentru fapta minorului dacă aceștia fac dovada că sunt îndeplinite toate cerințele legale pentru angajarea răspunderii persoanei ce avea obligația legală de supraveghere a minorului. De asemenea, comitentul răspunde pentru fapta comisă de minorul ce are calitate de prepus al său. În cazul în care comitentul este chiar părintele minorului care a săvârșit fapta ilicită, victima are dreptul de a opta pentru una din cele două forme de răspundere.

Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie

V-ar mai putea interesa și:

Ce spun copiii despre divorț ?

Cel mai bun divort pentru copii

Există copii fericiţi după divorţ?

Regulile divorţului scrise de copii pentru părinţi

Divorț fără prezentare pentru românii din străinătate

Răspunderea presupune că persoana care, în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligată să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie, răspunde de prejudiciul cauzat de către aceste persoane (adică poate fi obligată să repare în natură prejudiciul, să plătească despăgubiri etc.).

Răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul nu are discernământ şi nu răspunde pentru fapta proprie. Cel obligat la supraveghere este exonerat (scutit) de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. Părinţii sau, după caz, tutorii, sunt exoneraţi (scutiţi) de răspundere numai dacă probează că fapta copilului nu este consecinţa modului în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti, ci este urmare a unei alte cauze.

Răspunderea comitentului pentru prepuşi

Acest tip de răspundere presupune că cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul (comitent) asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia (prepus) răspunde de prejudiciul cauzat de către acesta din urmă.

Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, în funcţie de împrejurări, ar fi putut să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Corelaţia celor două forme de răspundere pentru fapta altei persoane

Părinţii nu răspund pentru fapta minorului dacă fac dovada că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţia de supraveghere a minorului.

Nicio altă persoană, în afara comitentului, nu răspunde pentru fapta prejudiciabilă săvârşită de minorul care avea calitatea de prepus. În cazul în care comitentul este părintele minorului care a săvârşit fapta ilicită, victima are dreptul de a opta pentru una dintre cele două forme de răspundere.

Sursa:http://www.rfi.ro/articol/stiri/diverse/raspunderea-parintilor-faptele-copiilor