Ei bine, daca ati ajuns aici, cu siguranta ati auzit cel
putin o data aceasta expresie, ori sunteti in situatia de
a­i considera mesajul ca fiind potrivit contextului de
viata in care va aflati. Si cum sa nu fiti tentat sa o
faceti cata vreme nenumarate cupluri, atunci cand sunt
intrebate care este secretul longevitatii relatiei lor,
raspund sec: “Copilul”.
In practica personala, am intalnit oameni nefericiti,
tineri, frumosi, destepti ori la jumatatea vietii, maturi
si…nu, nu lasi, desi unora (chiar daca nu recunosteau)
le era mai simplu sa ramana in zona lor de confort,
langa omul cu care au impartit ani din viata, dar care aveau convingerea ferma ca si­au
sacrificat fericirea pentru bunastarea fiului lor. Nimic mai adevarat, exceptand ultima parte a
frazei.
Oare cum sa ii fie bine unui copil care aude frecvent certurile parintilor, care nu invata acasa
cum sa relationeze corect cu sexul opus, caci intre cei care il cresc exista un vid emotional?
Accept si sustin faptul ca este o mare greseala sa incercati sa pretindeti ca totul e roz, ca in
caminul vostru nu exista niciodata tensiuni. Din contra, copiii au dreptul sa vada cum se
rezolva un conflict si sa afle ca doi oameni nu pot sa se afle mereu pe aceeasi lungime de unda,
cata vreme exista exemple pozitive in numar semnificativ mai mare.
Permiteti­mi sa va spun, dragi parinti, ca aveti niste copii foarte inteligenti care simt atunci
cand voi nu sunteti bine, care accepta dar nu se bucura de timpul pe care voi incercati sa li­l
acordati…pe cont propriu, mereu separat, sau chiar si in acelasi timp dar nu impreuna. Cel mai
adesea ei va aud lamentandu­va altora, sau pur si simplu, observa ca in familia lor, nivelul
veseliei atinge cote alarmant de scazute. In felul acesta, ajung sa se fereasca sa va propuna
lucruri, sa va ceara favoruri, sa isi exprime nevoile sau sa va implice in viata lor personala
atunci cand ajung la pubertate.
Pentru cei care, citind aceste randuri, nu au bifat toate situatiile enumerate, convinsi fiind ca isi
mascheaza foarte bine durerea, singuratatea in doi, trebuie sa le propun un exercitiu:
Rugati­va copiii sa realizeze o sculptura care sa reprezinte familia voastra (in care pot include
ce membrii doresc, precum si cati doresc), folosindu­va pe voi, cei de langa ei, drept figuri vii
(in care pot include ce membrii doresc, precum si cati doresc). Astfel, ei aleg, de exemplu, ca
mama o va reprezenta pe mama, sau pe sora, bunica poate fi bunica sau poate fi mama. Fiecare
membru va trebui sa faca ceva, sa nu stea cu mainile pe langa corp (poate intreprinde o
activitate sau, pur si simplu, sa tina pe cineva in brate, ideea este sa se observe dinamica
relatiilor).

V-ar mai putea interesa si:

Mediere divort cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Cat costa un divort la notar?

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Oficiere logodna Bucuresti

Intrebati copilul de ce a ales sa va pozitioneze in acest mod. Un observator care sa realizeze o
fotografie ar putea fi de folos pentru a putea cu totii, sa interpretati rezultatul, din exterior.
Daca nu, va fi suficient ca fiecare sa isi dea seama ce loc ocupa, in viziunea copilului sau, in
familie si cum vede acesta interactiunile din caminul sau. Tehnica este asemanatoare
Desenului Familiei, insa mult mai expresiva si cu un impact imediat, deosebit de puternic.
Veti observa cum v­ati pregatit copiii pentru viata, cum inteleg ei ca trebuie sa stea lucrurile
intre un baiat si o fata, poate va intrebati de ce sunt timizi si stabilesc cu dificultate relatii cu
fetele/baietii din clasa, cand parintii lor se comporta ca frate si sora, au dormitoare separate
sau, mai rau, inca dorm cu copiii.
Solutia este, asadar, sa alegeti in locul unui divort emotional, o separare fizica, motivata, in
functie de varsta copilului, cu faptul ca mama si tata au ajuns intr­un punct in care nu se mai
inteleg, ori au cateva probleme in ceea ce priveste comunicarea/increderea. Daca aveti de a
face cu un adolescent, lucrurile sunt mai simple, pot fi mai usor de inteles si de comunicat, fara
ca aceasta sa insemne ca puteti sa il faceti partas in problemele intime. Aici ma gandesc la
mamele care le transmit copiilor ca tatal e un animal domestic, ca a ales o alta mama, ca nu o
mai iubeste si ii face rau mamei, precum si la acei tati care isi denigreaza sotiile in absenta.
Este esential ca decizia separarii sa ii fie comunicata de ambii parinti, impreuna, sa fie asigurat
ca nu este vina lui si ca relatiile dintre el si voi nu vor fi nicicum afectate, ca fiecare va porni
pe drumuri separate, insa tot timpul vor colabora si vor avea in vedere fericirea fiului. Prin
urmare, totul sta in cum si nu in daca sa ii spunem copilului ca parintii vor divorta .

V-ar mai putea interesa si:

Mediere divort cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Cat costa un divort la notar?

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Oficiere logodna Bucuresti

Sursa: Cabinet Individual de Psihologie Gusoi Gabriela-http://www.despresuflet.ro/psihologie/familie/ramanem-impreuna-de-dragul-copilului-divortul-emotional–p114.html

(Acest articol a fost citit de 76 persoane, 1 vizite astăzi)