Deşi nu e neapărat un lucru de laudă, trebuie să recunosc de conceptul de mediere m-am lovit mai degrabă în serialul Fairly Legal, decât în alte surse mai serioase. Mi-am reamintit însă că mai citisem la un moment dat despre asta, că medierea era o practică uzuală în Grecia ori în Roma Antică.
Aşa am ajuns să mă gândesc la Platon, filosoful grec, şi ale lui “dialoguri socratice” (care au avut ca punct de plecare discuţiile cu mentorul lui, filosoful grec Socrate) ce au fost iniţial o încercare de a-l reabilita pe acesta (condamnat şi “sinucis” pe nedrept) şi care mai apoi au marcat filosofia europeană.

Platon a avut şi o viaţă interesantă legată întrucâtva şi de mediere*, subiectul discutţiei noastre. A trăit în Atena, în mai multe reprize, în Egipt dar şi în Sicilia, la Siracuza, atât în timpul domniei lui Dyonisos cel Bătrân cât şi în cea a fiului său Dyonisos cel Tânăr. Există mai multe poveşti legate de Platon şi aceştia, una dintre ele spune că cel dintâi l-ar fi vânduit ca sclav la un moment dat în timp ce o alta e legată tocmai de mediere.

Se spune că reîntors la Siracuza, pe vremea lui Dyonisos cel Tânăr, Platon era ţinut la mare cinste, şi pe lângă dialogurile filosofice cărora le era alocată o oră anume în fiecare zi, era adesea chemat să medieze, sau cel puţin să încerce să îi aducă la un consens pe cei care se prezentau la judecată cu o tot felul de cauze. Nu o să povestesc exemplul cu sclavi, pentru că ideea în sine nu e politic corectă, ci o să mă refer la cazul celor doi fraţi Philoteos şi Anaxagoras, cei care moşteniseră de la tatăl lor o parcelă de pământ pe care exista un izvor într-un capăt, dar care pe latura cealaltă se termina într-un mic golf la Marea Ionică.

Cei doi fraţi erau certaţi dintr-un motiv pe care nu şi-l mai aminteau nici ei. Cert e că Philoteos săpase o nouă albie răului doar pentru ca acesta să nu ajungă pe terenul fratelui său, în timp ce acesta nu îl lăsa să intre în zona golfului ca să îşi încarce măslinele şi smochinele pe care le trimitea în Grecia, la rândul lui fiind nevoit să aducă apă dulce de la mulţi kilometri, neavând accces la sursa fratelui său.

Evident, amândoi se considerau nedreptăţiţi şi cereau rezolvarea situaţiei şi pedepsirea celuilalt. În faţa unui astfel de caz, pe cât de simplu, pe atât de complicat, Dyonisos cel Tânăr l-a chemat pe Platon pentru o ultimă încercare de mediere, de rezolvare amiabilă, reciproc avantajoasă a situaţiei.

Nu voi intra în prea multe detalii, vă spun doar că Platon a ştiut la mediere să îi facă pe Philoteos şi Anaxagoras să vadă avantajele pe care le pot avea lucrând împreună şi au devenit oameni importanţi ai cetăţii, au amenajat un mic port în golful lor şi de atunci există o vorbă care spune că oamenii inteligenţi ori eficienţi, cum vreţi, apelează la mediere.

Revenind în actualitate, e important de ştiut că procedura de mediere e o variantă la care putem apela şi noi, astăzi în 2014. E chiar o variantă care poate să vă scutească de multe drumuri, cheltuieli şi bătăi de cap. Puteţi afla toate detaliile în articolul Medierea – ce este cum funcţionează şi pe cine ajută.

În varianta scurtă ar fi de menţionat că medierea, ca procedură legală, există în dreptul românesc din 16 mai 2006, introdusă prin Legea 192, o lege care prevede că informarea asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar. Toate informaţiile sunt publice şi disponibile inclusiv online pe siteul Consiliului de Mediere (www.cmediere.ro) şi nu numai.

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti

Începând cu 1 august 2013, informarea cu privire la mediere ca variantă de soluţionare a conflictelor este gratuită şi obligatorie în materiile (cazurile, speţele) prevăzute de art 13, Legea 115/2012 şi este una din măsurile adoptate de legiuitor în vederea degrevării instanţelor.

Doar în cazul în care ambele părţi sunt de acord va avea loc medierea propriu zisă, cele două părţi urmând să încheie un contract de mediere cu un birou de mediator şi să suporte în cote egale (sau după cum hotărăsc) activitatea mediatorului sub forma unui onorariu ce poate varia între 400-800 lei/şedinţă.

Nu orice tip de conflict se poate rezolva prin mediere (pentru a evita varianta mult mai costisitoare a unui proces) dar aceasta poate fi o foarte bună soluţie în conflictele de munca, a unor împrumuturi neachitate, divorţ (partaj, stabilirea autorităţii părinteşti), succesiunile sau orice conflict de vecinătate, ca cel din exemplul cu Platon şi nu în ultimul rând protecţia consumatorului. Nu pot fi rezolvate prin mediere litigiile civile cu o valoare mai mare de 50.000 de lei (cu excepţii) sau amenzile din partea statului, ca să dau doar două exemple.

Dacă ar fi să amintesc câteva din avantajele medierii aş începe cu faptul că e o soluţie mult mai rapidă decât cea a procesului, e o variantă ce oferă o mai mare felxibilitate în stabilirea termenilor şi a condiţiilor, nu e o procedură publică, astel încât asigură intimitatea tuturor părţilor şi nu în ultimul rând e o soluţie mult mai ieftină.

Acestea fiind spuse, deşi nu vă doresc să ajungeţi în asemenea situaţii, sfatul meu e să apelaţi cu încredere la mediere, nu de alta, dar încă de pe vremea lui Platon s-a dovedit cea mai bună soluţie pentru rezolvarea unui anumit tip de conflicte.

Iar faptul că e “la modă” în dreptul internaţional, în epoca asta a noastră atât de obsedată (şi) de eficienţă, spune ceva, nu-i aşa?

*Notă: povestea despre Platon şi mediere, deşi credibilă / posibilă din perspectivă istorică, e una imaginară.

V-ar mai putea interesa si:

–Mediere divort cu copil minor

–Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

–Cat costa un divort la notar?

–Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

–Oficiere logodna Bucuresti

Sursa:http://www.citadinul.ro/2014/02/o-poveste-cu-platon-dialoguri-si-mediere/