Traducător Amelia Gheorghe –Declaraţia de la Langeac privitoare la egalitatea părintească

Traducere din limba franceză a textului disponibil aici:

http://www.gabnet.com/ep/fr/epdecfr.htm

Principii:

1. Tații și mamele trebuie  să aibă un statut egal în viața copilului ceea ce implică drepturi și responsabilități egale privitoare la copil.

 

2. Când părinții care divorţează nu se pot înțelege privitor la programul de legături personale, copiii trebuie să petreacă un timp egal cu fiecare părinte.

 

3. Calitatea de părinte trebuie să fie bazată numai pe relația părinte-copil, nu pe cea dintre părinți. Copiii au dreptul de a-și cunoaște ambii părinții și viceversa.

 

 1. Interesele copilului

 

a) Interesele copilului nu trebuie văzute ca o entitate predefinită și separată de părinți și familie sau ca un lucru definit de autoritățile publice și de profesioniști. Părinții vor acționa ca intermediari pentru a interpreta interesele copiilor lor, cu excepția cazurilor extreme de abuz individual sau de incapacitate parentală.

 

b) Autoritățile publice și terții pot și trebuie să fie încurajați să ajute familiile și membrii familiei când au nevoie, și dacă e necesar prin anticipare. Cu toate acestea, în niciun caz, cu excepția celui de abuz grav, ei nu au dreptul de a interveni dacă părinții nu o doresc.

 

c) Copilul are dreptul de a comunica cu părinții lui în orice situație.

 

d) Paternitatea trebuie stabilită la naștere, printr-un test ADN. Pentru orice test ADN, probele materiale și mostrele trebuiesc distruse imediat ce diagnosticul de paternitate (sau de nepaternitate) este stabilit.

 

2. Înțelegerile dintre părinți

 

a) Părinții vor avea competența de a semna legal înțelegerile valabile care pot modifica drepturile individuale față de copiii lor, adică: în caz de despărțire, ei pot accepta o diviziune inegală a timpului și a contribuţiei de întreţinere dacă ambii sunt de acord sau să includă cauze ce implică o prestație compensatorie. Autoritățile guvernamentale implicate sunt responsabile de crearea unor formulare adaptate și a unor formule cu scopul de a simplifica alegerile implicate și costul unor asemenea proceduri.

 

b)  În toate cazurile, părinții vor avea acces la sfaturi si înțelegeri-tip (contracte) prin mediere sau intervenție judiciară, care vor constitui instrumente valide permițând formalizarea unor proceduri ca împărțirea timpului de găzduire, etc…

 

3. Respectul libertății individuale a fiecărui părinte

 

a) Înţelegerile dintre părinţi…nu vor fi modificate cu excepția nevoilor minime de cooperare parentală.

 

b) Îndepărtarea geografică: când unul dintre părinți dorește să se mute, conducând la potențiale dificultăți ale relației, costuri de transport a copilului între cele două locuințe și discontinuitate în relația cu copiii, poate fi necesară decizia unor autorități exterioare în privința perioadelor de timp petrecute cu fiecare părinte.  Asta pentru că dreptul la liberă alegere a locuinței adultului poate intra în conflict cu compromisurile necesare pentru a garanta găzduirea părintească. În această etapă, deciziile trebuie să țină seama de toți factorii, de exemplu dacă sau nu mutarea este generată de un imperativ de ordin profesional , precum și nevoia de a respecta alegerile și deciziile adultului. Nu trebuie făcute ipoteze pe dogma stabilității locuinței.

 

4. Părinți adoptivi, familie extinsă și alți apropiați

 

Copiii au dreptul la relații și informații de la membrii familiei extinse, de cele două părți și reciproc. Părintele rezident are întotdeauna ultimul cuvânt asupra contactului acestuia cu alte persoane, exceptând contactul cu familia extinsă, părintele nerezident și a părinții adoptivi. Copilul are dreptul de să-și cunoască ambii părinți naturali, să primească și să  le trimită informații fiecăruia dintre ei primind dovada că informaţiile au fost recepționate.

 

5. Context politico-legal

 

a) Contextul politico-legal în care se iau deciziile trebuie să fie clar și echitabil între sexe, fără discriminare pozitivă sau negativă. Relațiile între bărbați, femei și copii trebuiesc tratate în așa fel încât să fie prevenită dezvoltarea competiției între grupuri și a ostilităților între ei. Nu trebuie să existe nicio ipoteză că nevoile unui grup vor avea întâietate în fața intereselor celorlalți.

 

b)  Deciziile cu privire la bunăstarea copilului sunt definite de către ambii părinți, împreună. În caz de despărțire, ele trebuiesc determinate de fiecare părinte în parte în timpul găzduirii copilului. Numai în cazul în care abuzul copilului este stabilit, celelalte părți sau autoritățile au dreptul de a trece peste deciziile părinților. În toate celelalte situații, puterea lor de decizie trebuie limitată la capacitatea de a furniza ajutor și asistență familiilor în nevoie.

 

6. Egalitatea în muncă

a) Ambele sexe trebuie să abă drepturi egale de a lipsi de la serviciu atunci când îngrijirea copilului o cere.

b)  Munca trebuie organizată în așa fel încât ambii părinți să se implice cât mai mult în viața copiilor lor.

c)   Aceasta necesită indiscutabil organizarea serviciului pentru a reflecta programul profesorilor școlii primare și ai liceului. Propunerea este făcută, bineînțeles în contextul reducerii globale a nevoilor angajatorului și prin prisma înțelegerii nevoilor de a îmbunătăți legăturile emoționale și funcționale dintre generații.

 

7. Medierea, discreția judiciară și implicarea profesionștilor intermediari

 

a)  Medierea familială prin intermediul terților profesioniști este preferabilă atunci când este în avantajul copilului. Stabilirea locuinței copilului nu trebuie să fie dependentă de aprecierea profesioniștilor în cooperare parentală.

b) Anumite decizii necesită consimțământul comun. Planul parental trebuie organizat în așa fel încât să o permită, fie prin intermediul terților sau în mod direct. Exemple de asemenea decizii importante: vaccinuri (îngrijiri medicale), alegerea școlii, ritmul alternanței locuinței etc.

c) Numai în cazul în care părinții nu pot ajunge la un consens, intervenția mediatorilor în primă instanță sau a justiției ca ultimă soluție, devine necesară.

d) În situațiile în care părinții nu ajung la o înțelegere privitoare la locuința copilului, nici în mod direct, nici prin mediere, va trebui ca judecătorii să ia o decizie în locul lor. Asta nu înseamnă că autoritățile exterioare au dreptul de a decide proporția rezidenței parentale, ci numai împărțirea timpului acceptată de cei doi părinți sau în lipsa ei 50/50

 

e) Legea nu trebuie să fie doar aplicată, ci aplicată în mod vizibil. Dezbaterile cu ușile închise trebuie evitate în măsura posibilului. Atunci când este considerat necesar sau preferabil ca identitatea părților să fie protejată, înregistrarea dezbaterilor și justificarea deciziei trebuie făcute publice. În acest scop, înregistrările stenografiate ale tuturor dezbaterilor trebuie păstrate.

 

f) Medierea trebuie să fie accesibilă înainte, în timpul și după divorț/despărțire. Medierea trebuie să fie independentă de tribunale și un serviciu public gratuit, cu acces liber și fără discriminare sexuală. Tribunalele trebuie să respecte acordurile de mediere și intervenția mediatorilor.

 

8. Mijloace financiare

 

a) Dacă părinții sunt capabili financiar, fiecare părinte trebie să fie responsabil financiar pentru jumătatea costurilor de îngrijire a copilului. Această valoare poate fi fixată pe baza costului minim de întreținere și ingrijire a copilului și va fi responsabilitatea părinților în primul rând și a statului sau a altor organizații responsabile când părinții nu își indeplinesc sau nu își pot îndeplini obligațiile.

 

b) Orice altă înțelegere sau contract între părinți cu privire la sprijinul financiar sau alte sume acordate copilului pot fi inițiate de comun acord de către cei doi părinți. Cu alte cuvinte, ambii pot să semneze contracte valide din punct de vedere legal, modificând drepturile respective, de exemplu, să dea mai mulți sau mai puțini bani sau timp de găzduire unuia sau celuilalt părinte.

 

9. Abuzurile contra copiilor

 

i) cruzimea

ii) neglijența

iii) violența

iv) abuzurile sexuale

 

trebuiesc tratate conform legii penale, NU prin regulile de găzduire egală și egalitate între părinți . Prezumția de nevinovăție trebuie aplicată în toate cazurile cu excepția punctului b) de mai jos.

 

a)  Determinarea abuzurilor contra copiilor trebuie să fie făcută fără prejudicii. Cele patru tipuri de abuz nu au nicio ordine de prioritate în deciziile judiciare. Cu excepţia cazului în care acuzațiile sunt de o asemnea gravitate încât afectează securitatea imediată a copilului, nicio decizie de a suspenda găzduirea copilului nu trebuie luată.

b) Când acuzațiile există și găzduirea trebuie suspendată,  trebuie pornită o investigație pentru a evalua pericolele găzduirii copilului de către respectivul părinte, cu un  maxim de întârziere permis de două săptămâni înainte de divizarea egală a găzduirii sau restabilirea unei alte reședințe agreate. Despărțirea nu trebuie folosită ca o ocazie de a revizui drepturile de găzduire ale unuia dintre părinți.

c)  Acuzațiile false și sperjurul trebuiesc tratate serios conform legii penale.

d) Alienarea parentală degradează relația părinte-copil, în detrimentul interseului superior al copilului, și trebuie văzută ca un abuz asupra copilului. Acțiunile autorităților statului care degradează relațiile părinți-copii trebuie considerate o formă de abuz asupra copilului și sancționate corespunzător.

 

10. Cazuri ce nu au legătură cu egalitatea parentală

 

Egalitatea parentală nu privește cazurile când unul sau ambii părinți refuză sau nu pot să-și asume responsabilitatea față de copiii lor, pentru a-i proteja sau întreține ci doar situațiile când fiecare părinte vrea să se ocupe și să fie responsabil de copii în locul celuilalt părinte.  În cadrul egalității parentale, se știe că forțarea părinților de a se ocupa de copilul lor atunci când afirmă ca nu o doresc nu este, cel mai probabil, recomandată. Cu toate acestea, dat fiind că obligația financiară vizavi de copil există, nevoia de a aduce îngrijiri continuă să existe, și revine părinților sau statului. De asemenea, abuzul copilului în cadrul egalității parentale este considerat o chestiune distinctă și separată.

Definiții

Părinții

…sunt definiți ca părinții biologici sau, părinții adoptivi, în cazul copiilor orfani ori ai căror părinți biologici au fost decăzuți din exercițiul drepturilor părintești ca urmare a abuzurilor severe asupra copiilor

Copilul

…este o ființă umană de la naștere până la data majoratului (sau pâna ce devine independent)

Familia

…este formată din copil și părinții lui biologici ori adoptivi

 

Familia extinsă

…rudele de sânge ale copilului și ale părinților adoptivi.

Precizare:

Fiecare parte a acestei declarații este asociată întregului și nu poate fi aplicată în afara contextului celorlalte clauze.

Semnat vineri 30 iulie 1999

V-ar mai putea interesa si:

Mediere divort cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Cat costa un divort la notar?

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Oficiere logodna Bucuresti

Sursa:http://blog.arpcc.ro/2014/04/declaratia-de-la-langeac-privitoare-la.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2014

(Acest articol a fost citit de 148 persoane, 1 vizite astăzi)