Îmi place să răsfoiesc cărţile înainte de a le cumpăra, îmi aleg un fotoliu şi, dacă am timp, mă bucur de lectura furată în librărie, unde mă înconjoară amestecul de voci şi muzică în surdină, arome de ceai sau mirosul hârtiei tipărite…

Lângă mine a apărut un căpşor ciufulit care mă privea, fără să spună nimic. Era un băieţel de vreo 5-6 ani, am aproximat eu, şi avea în mână o carte despre dinozauri.

– Hei, salut! L-am privit amuzată. Vrei să stai şi tu? A dat din cap că da, şi-a scos cizmuliţele şi s-a cuibărit în alt fotoliu, de parcă asta era o ”veche” obişnuinţă pentru el. Nu i se mai vedeau decât buclişoarele. Nu ştiu ce mi-a venit să-l întreb:

– Cu cine eşti tu aici?

– Cu tata, dar are treabă.

M-am întors la cartea pe care o aveam în mână: Cele cinci limbaje ale iubirii de Gary Chapman… Colindele de Crăciun şi luminiţele care străluceau peste tot împrejur îmi dădeau o senzaţie de bine, de vacanţă din copilărie, de întâlniri cu cei dragi…

Deodată, lângă mine a venit din nou posesorul buclişoarelor…

– Cum te cheamă? L-am întrebat.

– Serafim. Păi da, de ce nu mă miram deloc?! Făceam parte dintr-o poveste de iarnă şi personajul principal se numea Serafim!

Un bărbat, unul dintre librari, s-a apropiat de noi:

– Sera, du-te la locul tău, te rog, ai şi tu o carte. Nu o mai deranja pe doamna!

– Dumneavoastră sunteţi tatăl lui Serafim? Să vă trăiască şi să vă bucuraţi de el! îmi place compania lui, aproape că ne-am împrietenit. Tatăl copilului a zâmbit şi s-a depărtat. În urma lui, Serafim a coborât în şosete din fotoliul lui şi a venit din nou lângă mine, ceea ce echivala cu o adevărată invitaţie la taifas.

V-ar mai putea interesa si:

Mediere divort cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Cat costa un divort la notar?

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Oficiere logodna Bucuresti

– Mai ai vreo soră sau un frate?!

– Da, o soră mică. Dar nu stă cu noi, a luat-o mama cu ea…

Inima a început să îmi bată mai tare. El voia să-mi spună povestea lui şi aceasta nu părea să fie prea veselă. Mi-am făcut curaj şi l-am întrebat: Cum aşa?!

– Mama s-a supărat pe noi… foarte tare… şi a plecat în Spania. Serafim era un copil care nu-şi vedea mama poate cu lunile sau cu anii şi nu putea să înţeleagă asta! Unicul motiv pe care îl putea pricepe era acela că mama s-a supărat şi i-a pedepsit, plecând departe. Ştiţi cum ameninţă unii părinţi: Dacă eşti obraznic, am să plec undeva, unde nu o să mă mai gaseşti! Eventual mai continuă scenariul adăugând elemente de dramatism, în speranţa unei biete victorii într-o ceartă stupidă: Să nu mai aud de voi, că m-am săturat să vă slugăresc, îmi iau lumea în cap şi atunci o să vedeţi cum vă descurcaţi! Etc. Puterea de înţelegere a unui copil surprinde doar raţionamentele care se repetă în familie: mama s-a supărat pe mine atât de tare, încât nu mă mai iubeşte şi nu mai vrea să stea în aceeaşi casă cu mine. Deci sunt un copil rău, nu sunt bun de nimic, nu merit să stau cu mama… În astfel de cazuri, copiii au un handicap emoţional, care îşi pune amprenta pe comportamentul lor în orice situaţie cu care trebuie să se confrunte.

Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: Ca angajat, o perioadă de timp, cum ar fi să fiţi subevaluat, să fiţi considerat vinovat de tot ce se întâmplă la serviciu, să fiţi ameninţat în fiecare zi că sunteţi primul care veţi fi dat afara… Cum credeţi că va fi stima dumneavoastră de sine?! Bineînţeles că aceasta scade, nu mai aveţi încredere în ceea ce faceţi şi în locul entuziasmului (atât de necesar pentru a progresa), sunteţi apatic, vulnerabil, ostenit. Observaţi similaritatea reacţiilor la copil şi la adult?!

M-am trezit că-i spun lui Serafim:

– Mama ta te iubeşte foarte mult, nu a fost supărată pe tine. Şi dacă a plecat, sigur că vrea să vă ajute într-un fel, poate a găsit mai uşor un loc în care să muncească. Ea este foarte mândră de tine şi abia aşteaptă să te vadă. Copilul s-a înseninat puţin. I-ai trimis o scrisoare lui Moş Crăciun? Serafim a dat din căpşor în semn că nu. Uite, eu zic să îi scrii acum. Eu te las cu o foaie de hârtie pe care tu o să desenezi ce vrei tu să-ţi aducă Moşu’. Da?!

L-am chemat deoparte pe tatăl lui Serafim şi i-am povestit despre discuţia avută cu el. Tatăl părea stânjenit, dar mi-a confirmat că hotărârea soţiei lui de a pleca în Spania a fost o alternativă la divorţul, care părea iminent, în urma neînţelegerilor dintre ei. Băieţelul asistase la certurile lor de multe ori. I-am dat cartea mea de vizită şi i-am spus:

– Oricând aveţi nevoie de o consultaţie, vă stau la dispoziţie. Deocamdată, alungaţi-i tristeţea din privire cu un mic subterfugiu:  Eu o să vă ofer un cadou pentru Serafim, pe care el şi-l doreşte şi dumneavoastră o să-i spuneţi că este de la mama lui, special pentru el, chiar dacă va mai primi şi alte daruri. El trebuie să aibă certitudinea că mama lui îl iubeşte şi că nimic nu poate schimba asta. Încercaţi să normalizaţi relaţia cu soţia dumneavoastră, cel puţin în privinţa comunicării cu băiatul. Lăsaţi reproşurile deoparte, pentru a nu va înstrăina şi mai mult.

Mi-a multumit şi eu m-am apropiat de Serafim. El desenase numai dinozauri, la care eu nu mă pricep deloc. Atunci i-am cerut ajutorul pentru a identifica respectivele exemplare şi el, foarte serios, mi-a arătat o colecţie, pe un raft cu jucării, în care fiecare avea numele scris şi câteva caracteristici. Deja aflasem ce cadou sa-i cumpăr, ca să-l ajut pe Moş Crăciun.

Mi-am luat rămas bun de la el, l-am îmbrăţişat şi i-am spus: îmi pare bine că am cunoscut un copil minunat, cu nume de înger!

Mediator Roxana Cozma, www.mediatoriautorizatiiasi.ro Pagina de FB: Mediatori Autorizati Iasi

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu Bucuresti –

(Acest articol a fost citit de 40 persoane, 1 vizite astăzi)