Divortez sau ma sacrific pentru copil?

Share Button

Multe dintre problemele cu care adultii se confrunta isi gasesc radacinile in felul in care viata lor a decurs in primii cinci-sase ani de viata. Daca aveti placerea sa il recititi pe Freud, o sa intelegeti mai multe despre complexul Oedip, complexul Electra, o sa intelegeti mai multe daca aveti mintea deschisa (judecand dupa comentariile stupide pe care le primesc pe blog, am impresia ca foarte multi romani sunt mai prosti decat prevede legea).

Astazi, o sa abordez un subiect foarte delicat, dar care macina sufletele multor oameni. O sa ma feresc sa fac aprecieri dezechilibrate, caci subiectul mi se pare atat de complex, incat cu greu poti sa iti asumi sa stai ferm de o parte sau de alta a liniei.

Asadar, avem un cuplu cu un copil, un cuplu in care lucrurile scartaie si in care unul dintre soti e nemultumit profund de viata pe care o traieste. Starea de nemultumire are puseuri, urmate de stari de acalmie, caci cel nemultumit nu reuseste sa treaca de obstacolul existentei copilului.

Despre acest subiect, avem inevitabil doua pareri:

– “nu poti divorta, trebuia sa o faci inainte, de-acum copilul e cel mai important, pentru el trebuie sa iti sacrifici fericirea, lasa-te pe tine la o parte, suporta viata asa cum e ea, un copil va creste traumatizat pe viata de separarea pe care o provoci”

– “trebuie sa divortezi, nefericirea ta se va acutiza, o vei face mai tarziu si mai violent cu consecinte si mai grave asupra copilului; gandeste-te ca tu contezi cel mai mult, gandeste-te ca e mai bine ca un copil sa creasca cu doi parinti separati, dar prieteni, decat cu doi parinti dusmani, impartind acelasi teatru de razboi – casa”.

In primul rand, eu cred ca, in cazurile in care vorbim de un cuplu cu o asemenea problema, cel mai probabil este ca ambii soti sunt nemultumiti, atata doar ca unul verbalizeaza sau constientizeaza mai concret problemele, iar altul ignora, de obicei, din teama, problemele aparute.

In al doilea rand, cred ca decizia unui divort trebuie sa fie luata, daca e posibil de ambii parinti, atunci cand nu discutam de cazuri de violenta domestica, alcoolism, abuz sexual etc., fara ca, in prima faza, copilul sa fie implicat sau instiintat despre asta.

Spun fara copil, pentru inceput, fiindca, de multe ori, cei ce se separa mai au accese de revenire, mai incearca o data. Daca incercarea se soldeaza cu un esec, faptul ca pruncul a fost avizat ca parintii se despart, dar vede ca s-au reunit, dupa care s-au separat din nou, produce daune sufletesti si mai mari.

Problema cea mai mare e ca, foarte rar, ambii parteneri sunt dispusi sa discute despre problemele lor si despre un posibil divort. De obicei, unul dintre parteneri refuza sa inteleaga nemultumirile celuilalt, schimba subiectul sau raspunde cu un sir de reprosuri de natura fizica, morala sau sexuala, intr-o incercare de a demonstra ca si el, partenerul care nu comenteaza, ar avea destule de spus, dar nu o face, pentru ca pune familia pe primul plan, iar deasupra ei, copilul.

Nu e sigur cat intelege partenerul imun la discutii ca familia nu poate rezista daca unul dintre parteneri e profund nemultumit.

Cert este ca, sub spectrul amenintarii ca “iti iau copilul” sau “o sa creasca fara un parinte”, discutiile se incheie acolo. Se incheie o discutie, se deschid alte rani.

Sunt socat de numarul mare de familii, in special tinere, care au aceasta problema. De felul in care isi duc viata “pe silent”, fara sa incerce sa vada in ce pericol se gasesc.

O sa discut in curand si despre familiile fara copii care traiesc “pe silent”, desi partenerii sunt deja cioburi, dar, pana atunci, o sa spun ca cei ce se gandesc la divort sau il refuza gresesc foarte tare cand nu dau aceeasi importanta nepotrivirii de caracter in comparatie cu violenta, alcoolul, adulterul, problemele psihice.

Nepotrivirea de caracter este un motiv la fel de puternic ca si violenta domestica, chiar daca suntem influentati de societate sa credem ca violenta este o tara mai grava.

Si asta pentru ca starea de nemultumire pe care un partener din cuplu (sau ambii) o resimte in cazul nepotrivirii de caracter are consecinte la fel de nefaste ca violenta sau alcoolul, poate putin mai temporizate, dar se soldeaza cu aceleasi “concluzii”: nefericire, tristete, stare de singuratate, diluare identitara.

Asa ca ce e mai bine: sa te sacrifici pentru copil inca niste ani, dar sa il cresti intr-o stare de frustrare (te minti singur daca crezi ca frustrarile tale nu vor afecta felul in care iti educi copilul) sau sa iei decizia divortului?

Aparent, mai ales la felul in care am pus eu ultima intrebare, raspunsul evident ar fi ca DA, e mai bine sa divortezi. Personal, si eu cred asta. Dar nu vreau sa influenteze acest lucru cu nimic felul in care fiecare gandeste cand exista aceasta problema.

Caci contextele sunt diferite si pline de nuante pentru situatia fiecarui copil.

Cateva lucruri sunt sigure:

– un copil nu poate fi motiv de divort. Cand se intampla asta, impuscati-va amandoi, voi, parintii

– un copil nu trebuie sa simta ca ar fi de vina pentru un divort. Daca va decideti in acest sens, procedati cu mare precautie in ceea ce-l priveste, fiindca impactul emotional asupra unui copil poate sa il faca sa se culpabilizeze daca lucrurile nu ii sunt explicate cum trebuie, daca lucrurile se intampla intr-un mediu ostil in care, de fata cu el, parintii se jignesc si se acuza reciproc, intr-un mediu violent in care copilul vede cum mama este facuta sange sau tatal taiat cu cutitul.

– divortul lasa urme atat legal si sufleteste, cat si social si economic.

– divortul poate sa nu aiba niciun efect pentru cei doi parteneri daca ei nu au inteles impreuna ce probleme au avut sau au, daca nu au constientizat ca trebuie sa nu mai repete greselile si in relatiile viitoare. Daca nu se intampla asa, fiecare va duce cu sine aceleasi frustrari si carente emotionale in urmatoarea casa, astfel ca nimic nu se va fi schimbat, doar numele partenerului.

– copiii reactioneaza mai bine la divort, suna straniu, dar cititi mai departe, doar daca intre cei doi parinti nu mai exista ulterior niciun fel de conflicte, daca cei doi, indiferent de partenerul sub tutela caruia ramane copilul, lucreaza mai departe in meseria de “parinte” si nu de “vizitator”.

– totusi, in 100 la suta din cazuri, divortul este perceput ca o experienta foarte neplacuta de toti copiii cu varsta de peste 5 ani. Depinde de foarte multi factori (comunicare, suport emotional etc.), ca un copil sa iasa cat mai bine dintr-o asemenea experienta. Dar cel mai mult depinde de cei doi parinti.

 

Tot ce ati citit azi aici se refera la familiile NORMALE la cap, cu parteneri care nu se simt bine in cuplu, chiar daca au un copil sau doi sau trei, dar care pot aborda NORMAL (pe cat posibil) un asemenea subiect.

Tot ce am scris eu e apa de ploaie in momentul in care conflictele din momentul divortului si chiar post-divort degenereaza in racnete, batai intre parteneri, violenta indreptata asupra copilului, santaje sentimentale, partaje dure, influentarea copilului de catre un parinte asupra imaginii celuilalt (“nu te mai vrea”, “are pe alta, cu alti copii”, “are bani, noua nu ne da”, “daca te duci la el, o sa te bata si o sa vea”, “ramai la mine si iti iau bicicleta”).

O casatorie e o loterie. In general, foarte putini castiga potul, alti cativa castiga niste ani. Daca biletul vostru e necastigator, ganditi-va bine ce e mai important cand va sunteti intr-o relatie cu un partener si un copil, o “familie” in care nu va mai simtiti locul.

E mai important ca voi sa fiti nefericiti, pentru ca familiei sa ii fie bine sau voi sa fiti ok si echilibrati, ca sa puteti sa fiti de folos familiei ori voua insiva in scurta viata pe care o avem?

V-ar mai putea interesa si:

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Divort on-line pt romanii din diaspora

Divort amiabil Bucuresti

Ce drepturi am in casnicie?

– See more at: http://liviualexa.ro/2012/04/11/dilema-divortez-sau-ma-sacrific-pentru-copil/#sthash.gGIlt0kv.dpuf

Daca doriti sa solicitati un mediator pentru divort din echipa noastra o puteti face apeland  unul din numerele de telefon afisate la datele de contact !

Share Button
(Acest articol a fost citit astazi de 76 persoane, 1 vizite azi)