Autor: Antόnio Jόse Fialho, Judecător al Instanţei pentru Probleme Familiale – Portugalia
Scurt sumar : Mediator Aurelian Radu
http://goo.gl/jgz52g

I. Conceptul de Responsabilitate Parentală
Legea portugheză fundamentală (Constituţia Republicii Portugheze) include diferite principii care influenţează direct relaţia părinte – copil, cum ar fi:
a) Drepturi şi responsabilităţi egale pentru ambii părinţi în ceea ce priveşte capacitatea lor politică şi civilă, precum şi de întreţinere şi educaţie a copiilor lor (Art. 36, nr. 3).
b) Ambii părinţi au dreptul şi responsabilitatea de a-şi educa şi întreţine copiii (Art. 36, nr. 5)
c) Copiii nu vor fi despărţiţi de părinţi decât în cazul în care aceştia nu-şi îndeplinesc datoriile de bază faţă de copiii lor, şi aceasta nu va avea loc decât în baza unui ordin judiciar şi a unui proces legal (Art. 36, nr. 6).
Conceptul de „responsabilitate parentală” a fost consacrat în Legea Familiei Portugheze cu Actul nr. 61/2008, 31 Octombrie. Conform Recomandării Nr.R(84)4 (Adoptată de către Comitetul Ministerelor al Conciliului Europei), „responsabilitatea parentală” este definită ca o colecţie de responsabilităţi şi împuterniciri care au scopul de a asigura bunăstarea morală şi financiară a copilului, îndeosebi prin a avea grijă de persoana copilului, de a menţine relaţiile cu acesta şi de a-i asigura educaţia, întreţinerea, reprezentanţa legală şi administrarea averii sale.



II. Procedurile Responsabilităţilor Parentale
Doar Curtea, în funcţie de interesul copilului, poate stabili ca responsabilitatea parentală sa revină unuia dintre părinţi. Decizia poate veni ca rezultat în urma unei sentinţe aprobate care confirmă o înţelegere între părinţi în privinţa exercitării responsabilităţii parentale, sau ca urmare a unei judecăţi de merite care deţine întotdeauna o decizie obligatorie privind exercitarea acestei responsabilităţi.
Înţelegerea privind responsabilităţile parentale trebuie aprobată de un judecător sau de Biroul Registrului Civil (doar în cazul divorţurilor de comun acord şi după aprobarea procurorului) şi trebuie ataşată aplicaţiei pentru divorţ.
Această înţelegere poate fi de asemenea încheiată în timpul încercării de reconciliere în procesul de divorţ prezidat de un judecător. În procedurile contestate pentru divorţ şi în procedurile judiciare de a decide asupra exercitării responsabilităţii parentale este obligatorie încercarea de a se ajunge la o înţelegere.


III. Obligaţie de Întreţinere
Legea Portugheză cere membrilor aparţinând aceleiaşi familii să asigure asistenţă în baza responsabilităţii parentale. De aceea, părinţii trebuie să asigure hrana, educaţia şi subzistenţa copiilor.
Această obligaţie este îndeplinită de obicei printr-o alocaţie lunară cunoscută ca întreţinere.
Curtea decide asupra sumei şi a condiţiilor când aceasta poate varia, dar poate scuti un părinte de obligaţie dacă el sau ea îşi asumă sarcina de a adăposti, hrăni şi întreţine copilul. Dacă obligaţiile de întreţinere sunt restante, se pot lua acţiuni legale pentru a impune plata, cerând-se o ordonanţă de poprire a sumei de întreţinere corespunzătoare veniturilor care parvin datornicului (de ex., de la angajator). 
Iniţial, se va face o estimare a câştigurilor (se poate îngheţa o parte a salariului datornicului şi obligaţiile de întreţinere pot fi plătite de acolo), dar este de asemenea posibilă o anexare a bunurilor, activelor bancare sau o executare silită a proprietăţii.


IV. Dreptul de contact
Un copil şi părintele său vor avea dreptul să obţină şi să menţină un contact frecvent, iar acesta nu va fi restrictiv sau exclus decât atunci când va servi interesul copilului.
Astăzi, dreptul de contact în contextul unui divorţ sau a unei separări are un înţeles foarte larg.
În marea majoritate a cazurilor de înţelegere între părinţi, reprezintă dreptul părintelui necustodian de a relaţiona şi de a petrece timp cu copilul, nu doar în timpul contactelor ocazionale, dar şi prin a găzdui copilul de-a lungul unor perioade de timp (weekend, vacanţe şi ocazii deosebite) şi prin a coresponda cu copilul (scrisori, e-mail, telefon, comunicaţii electronice sau orice alt mijloc).


V. nerespectarea intelegerii de catre parinti
Dacă unul dintre părinţi nu respectă înţelegerea sau decizia luată, celălalt părinte poate cere curţii să oblige conformarea şi plata unei amenzi şi compensaţii în favoarea copilului şi a aplicantului sau pentru amândoi. Odată ce aplicaţia a fost depusă, judecătorul va convoca o întrunire cu părinţii sau va cere ca răspunzătorul să fie notificat pentru ca acesta să poată fi reprezentat la alegere.
La întâlnire, părinţii pot decide modificarea termenilor de exercitare a responsabilităţii parentale, fiind luat în considerare şi interesul copilului.


VI. Custodie rezidenţială comună
Copiii vor locui în mod egal cu fiecare atât timp cât ambii părinţi sunt “părinţi adecvaţi şi iubitori”.
Planul părintesc care se aplică după divorţ sau separare permite părintelui nonrezident să fie împreună cu copiii doar odată la două weekend-uri şi în anumite seri din timpul săptămânii pentru o parte din seară. Aceasta înseamnă că majoritatea copiilor locuiesc cu unul dintre părinţi cel mult 15 la sută din timp.
Este posibil ca acest plan părintesc să nu fie cel mai benefic pentru majoritatea copiilor deoarece s-ar putea să nu fie cea mai bună metodă de încurajare şi promovare a unui timp de calitate petrecut cu părintele. În cazul custodiilor unice, relaţiile părinţilor divorţaţi cu copiii lor deseori slăbesc şi se deteriorează.
Principiul forte al legislaţiei portugheze privind custodia copilului este de a supraveghea “interesul suprem al copilului”. Astfel, judecători, avocaţi şi profesionişti adoptă tot mai mult idea că, copiii părinţilor divorţaţi beneficiază cel mai mult când ambii părinţi sunt angajaţi activ în vieţile lor prin intermediul activităţilor zilnice variate şi atunci când au un stil parental autoritar faţă de unul permisiv sau dictatorial.


Dar, în ultimul an, două decizii importante ale Curţii de Apel din Lisabona au clarificat că un principiu fundamental este că principala responsabilitate în privinţa creşterii copiilor le revine părinţilor acestora şi că statul, inclusiv Curţile, ar trebui să intervină doar când copilul este supus unui risc inacceptabil.
În acelaşi an, o lege importantă cu privire la copiii şcolari (Legea Studentului şi Codul Şcolar Etic) stabileşte, pentru prima data în Portugalia, existenţa familiilor în cadrul custodiei comune, răspunzând deciziilor acestora de a-şi exercita funcţia de protector educativ.
În Portugalia, custodia comună se caracterizează prin abilitatea fiecărui părinte de a locui cu copilul, alternativ, pe o perioadă de timp ce poate fi de un an şcolar, o lună, două săptămâni, o săptămână, o parte din săptămână, sau o distribuire zilnică organizată, în timpul căreia părintele exercită el singur responsabilităţile părinteşti. La sfârşitul acelei perioade, rolurile se schimbă. În timp ce un părinte deţine custodia pentru acea perioadă, celuilalt i se transferă drepturile de supraveghere şi vizită. După încheierea timpului fixat, copilul se întoarce la casa celuilalt părinte.
Este definit ca un sistem menit să ghideze şi organizeze părinţii care nu locuiesc împreună cu copiii, caracterizat de o distribuire raţională şi corectă a timpului petrecut cu copilul, înţeles între părinţi – printr-un legământ al vieţii familiale – sau, dacă acesta nu este posibil, printr-o decizie a curţii.

…Citeste tot articolul, tradus, aici: http://goo.gl/gxTAeS

V-ar mai putea interesa si:

Mediere divort cu copil minor

Autoritatea parinteasca asupra copilului cu parinti necasatoriti

Cat costa un divort la notar?

Divort cetateni romani cu domiciliul in strainatate

Oficiere logodna Bucuresti

Sursa:http://blog.arpcc.ro/2014/04/custodie-comuna-in-portugalia_24.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact prezente pe acest site .

Mediator Petru Mustateanu- Bucuresti 2014

(Acest articol a fost citit de 63 persoane, 1 vizite astăzi)